Andrea Chiș e judecătoare la Secția Civilă a Curții de Apel Cluj și lector univ. dr. la Facultatea de Drept a UBB. De mică a fost atrasă de medicină și, deși în final a ales domeniul juridic, referirile ei la adresa profesiei pe care o practică sunt de multe ori comparații cu nobila ocupație a medicului ce vindecă oameni:
„Cred că educația juridică ar trebui să meargă în sensul de a înțelege că te adresezi judecătorului așa cum te adresezi medicului, pentru ca să îți dea un diagnostic. Nu vii tu cu diagnosticul. Și asculți ce îți spune, urmezi ceea ce îți prescrie. Acesta e mesajul pe care ar trebui să îl înțeleagă oamenii: tu vii la mine cu speranță; dar accepți ce îți spun? Ca și la medic, mergi cu speranța că ești sănătos, dar accepți și când îți spune specialistul că ești bolnav și trebuie să te tratezi.”
Andrea Chiș e doctorul din sala de judecată ce oferă soluții la problemele oamenilor. E o persoană sociabilă, onestă și cu mintea deschisă, în fața căreia oricine are șansa de a i se face cu adevărat dreptate:
„Accept părerile altora și sunt de acord să mi le schimb pe ale mele, dacă alții reușesc să mă convingă. De aceea, oricine vine în fața mea are o șansă, dacă mă convinge, dacă îmi relevă ceva la care eu nu m-am gândit înainte.”
Andrea Chiș judecă apeluri, recursuri, iar majoritatea hotărârilor sale nu mai pot fi atacate cu alte căi de atac, așa că cei care vin în fața judecătoarei văd în hotărârea pe care aceasta o dă ultima lor șansă. Nu rareori se întâmplă să schimbe soluția și nu se ferește să schimbe o jurisprudență ce nu i se pare corectă. Judecătoarea se simte animată de valori precum adevărul, onestitatea, acceptarea, dragostea de oameni, e un magistrat în fața căruia „pacienții” se prezintă cu încrederea unui diagnostic corect. Andrea Chiș e o persoană pe care viața a învățat-o lecția modestiei, care a luptat să ajungă ceea ce este acum, după cum veți putea citi în acest portret.
De mică îi plăcea să relaționeze cu oamenii și le rezolva problemele celor de vârsta ei
„Eu din copilărie am vrut să mă fac doctor”, își începe Andrea Chiș povestea. „Ai mei mă tot lămureau că nu voi reuși să intru la Medicină și, eu fiind din Carei, singura șansă era ca din clasa a noua să merg la școală în Satu Mare. Nu m-au lăsat și atunci le-am comunicat frumos că eu o să dau la Drept. Mă pasiona anatomia și m-am gândit ce altceva mi-ar plăcea să fac și, din clasele mici, îmi plăcea cel mai mult să vorbesc, să relaționez cu oamenii, să aflu probleme și să le rezolv. Și de-asta mi se potrivește Dreptul – pentru că asta înseamnă de fapt: să relaționezi cu mulți oameni cu probleme și să le rezolvi problemele. De mică eram sociabilă și orice probleme aveau colegii, prietenii mei, le rezolvam cu ușurință.”
Nici cu decizia de a da la Drept părinții nu au fost de acord, însă, de această dată, Andrea nu i-a mai ascultat.
„Am zis, asta e ultima oară când vă ascult și într-adevăr de atunci nu i-am mai ascultat, numai le-am comunicat orice decizie legată de viața mea profesională sau personală.”
A dat la Drept, dar nu a intrat din prima la facultate și a lucrat timp de doi ani, mai întâi ca suplinitoare a profesoarei de lucru manual de la o școală generală din Carei, iar apoi într-o întreprindere de prestări servicii, la departamentul de proiectare, ca desenator tehnic:
„A fost o experiență interesantă să lucrez cu copiii la școală, așa mult mi-a plăcut! Eu cred că acei primi ani de muncă, de experiență de viață, m-au schimbat foarte mult, pentru că eu am respectat mult faptul că am intrat la facultate și cred că atunci când am început ca judecător aveam deja modestia necesară.
Am avut contact cu tot felul de medii sociale și profesionale. Și în liceu, și în primii ani de facultate, vara lucram ca zilier la tata, care era inginer agronom, cot la cot cu ceilalți, și cred că acolo am învățat o modestie care e necesară pentru o funcție de decizie asupra vieții altora. Nu am intrat la Drept din prima, dar aceea a fost o lecție – întotdeauna un eșec vine cu o lecție de viață și datorită acelui eșec am devenit omul care sunt astăzi.”
În anul III de facultate s-a decis să devină judecător
Fiindcă nu a intrat din prima la facultate, Andrea Chiș nu se aștepta să fie o studentă foarte bună. Însă, primul an l-a terminat cu un singur 9, la Drept Roman, în rest având numai note de 10. În anul II a mai luat încă un 9 la Logică, iar apoi, doar 10 pe linie. Cu toate acestea, mai ales în anul I, a gustat din plin libertatea pe care i-o oferea Clujul, „chiulind” frecvent de la cursuri:
„În anii de facultate am învățat, acesta e adevărul. În primul an am chiulit. Primul meu an de studiu a fost primul meu an de libertate și nu m-am dus la facultate. Dar am stat în bibliotecă și am citit reviste de drept, era ideea de libertate, de a nu merge la școală. Dar începând din anul II am ales liber să mă duc.”
În anul III de facultate, Andrea Chiș s-a decis să devină judecător, la un seminar de Procedură Civilă (materia pe care o predă astăzi), când profesoara de la seminar a pus-o să joace rolul judecătorului:
„Și mi-a plăcut atât de mult, că atunci m-am decis să mă fac judecător, simțind că e ceva ce mi s-ar potrivi și, după cum s-a dovedit, mi s-a potrivit. Acum sigur nu aș mai face altceva.”
„Primii ani mi s-au părut grei, pentru că era volumul de muncă foarte mare”
Primii ani ca judecătoare au fost dificili, pentru că volumul de muncă era foarte mare și, proaspăt ieșită de pe băncile facultății, Andrea Chiș avea, dintr-o dată, multe lucruri de învățat:
„Și să aplici ce ai învățat în facultate, și să citești dosarele, și să stabilești starea de fapt pe baza probelor… tu, care nu erai obișnuită să interpretezi probe, și să redactezi hotărâri, și să conduci o ședință de judecată… Avantajul a fost că în scurt timp am învățat foarte mult și acesta e avantajul oricărui judecător, spre deosebire de alte profesii juridice – faptul că se confruntă cu o vastă și dificilă cazuistică.”
În ceea ce privește relația judecător – avocat, privind retrospectiv, Andrea Chiș constată că există uneori rețineri și disconfort de ambele părți:
„Avocații au cumva o reținere față de unii colegi de-ai mei, judecători, care poate nu au atâta răbdare sau au un temperament ori o personalitate mai dificilă. Dar pot să recunosc acum, din perspectiva judecătorului cu experiență, ca și tânăr judecător aveai anxietăți atunci când știai că într-o ședință de judecată urma o cauză cu un avocat dificil. Și ceea ce am învățat în peste 20 de ani de experiență este că, de fapt, e foarte important pentru toți să creăm un climat confortabil la locul de muncă, în cadrul ședinței de judecată.”
Predatul la facultate completează fericit munca de judecător
Chiar după ce a terminat facultatea, tânăra absolventă a trecut de cealaltă parte a catedrei, unde a ținut seminarul de Drept Civil, la profesorul Liviu Pop, conducătorul de doctorat și mentorul ei. Andrea Chiș consideră că predatul îi completează fericit munca de judecător, fiindcă întoarcerea la teorie e utilă întotdeauna și în activitatea practică, iar, pe de altă parte, practica pe care o dobândește un judecător îi folosește în metodele de predare, pentru că poate aduce multe exemple pentru a ilustra o situație juridică:
„Cu atât mai mult cu cât eu predau Dreptul Procesual Civil, care presupune foarte multă experiență practică, pentru că te învață cum să aduci o problemă în fața judecătorului. Sunt un set de reguli pe care le poate preda numai un practician. E ca și când ar intra chirurgul în sala de operații: i-ar fi inutilă cunoașterea perfectă a anatomiei, dacă nu ar ști cu ce bisturiu să opereze – asta e procedura: e un set de reguli.”
„Cei care vin în fața mea văd în mine ultima lor șansă”
Andrea Chiș e judecătoare la Curtea de Apel, judecă apeluri, recursuri, iar majoritate hotărârilor sale nu mai pot fi atacate cu alte căi de atac:
„Deci, cei care vin în fața mea văd în mine ultima lor șansă – în mine, și în colegii de complet – și se întâmplă, nu rareori, să schimb soluția. Oamenii trebuie să înțeleagă că este absolut firesc ca judecători diferiți să soluționeze diferit aceeași cauză, pentru că pot să difere valorile fundamentale, experiența profesională, modul de gândire, asta, desigur, în afară de posibilitatea de a se administra probe noi, care schimbă cu totul termenii problemei. Experiența de viață te poate face să vezi lucrurile diferit – e firesc să gândim diferit.
O cauză dificilă, fie pentru că e greu de probat, fie pentru că e greu de dat dezlegarea juridică, îți dă o satisfacție care poate fi comparată cu satisfacția pe care ți-o dădea în liceu, de exemplu, rezolvarea unei probleme de matematică. Doar că mulțumirea e mai mare, pentru că e mai mult decât o simplă problemă pe hârtie, e o problemă umană, deci ai și satisfacția intelectuală și sufletească, că ai făcut dreptate.”
Valorile fundamentale ale judecătoarei Andrea Chiș
Una dintre valorile fundamentale ale judecătoarei Andrea Chiș e protecția mediului, considerând că trebuie să lăsăm natura nealterată și generațiilor care vin:
„Cine să protejeze mediul, dacă nu justiția? Sigur că există ecologiștii, dar, până la urmă, instrumentele suntem noi, e justiția, pentru că ea poate să aplice forța coercitivă a statului.”
O altă valoare fundamentală a magistratului este adevărul:
„Să vezi lucrurile așa cum sunt, pe cât posibil, și să te apropii cât mai mult de adevărul absolut. Și aici e cel mai greu lucru, pentru că fiecare om vede adevărul lui și atunci rolul nostru este foarte dificil, pentru că noi avem adevărul nostru, care diferă de adevărul fiecărei părți din proces, și atunci prin hotărârea pe care o dăm, prin felul în care motivăm, trebuie să convingem părțile de justețea deciziei noastre. Numai că aici avem o problemă, care se vede în numărul căilor de atac exercitate – oamenii acceptă foarte greu că nu au dreptate, chiar și atunci când o spune un profesionist, pentru că eu cred că la nivelul instinctelor fundamentale, ei vin ca să le confirmi adevărul, nu să afle un adevăr.”
Andrea Chiș e o persoană activă și comunicativă: practică diferite sporturi, călătorește și citește foarte mult. Toate activitățile sale constituie și prilejuri de a conversa și de a cunoaște noi oameni și experiențe de viață:
„Nu numai în călătorii, ci pur și simplu, în plimbările mele pe stradă, eu citesc foarte mult, prin parc, în Grădina Botanică, pe o bancă în oraș, într-o cafenea. Întâlnesc oameni și vorbesc cu ei și nu o să îi întreb prima dată dacă nu au vreun dosar pe rol. Obligația mea de reținere nu mă împiedică să cunosc oameni noi. Socializarea mă îmbogățește în experiența mea de viață, ca să pot fi un judecător și mai bun, pentru că eu cred că judecătorul trebuie să aibă și o inteligență socială, nu numai una matematică, fiindcă un dosar nu e o simplă problemă matematică, e o problemă umană.
Am făcut recent un test pe Facebook și mi-a ieșit valoarea fundamentală acceptarea. Nu știu dacă asta e valoarea mea fundamentală, dar cred că spune despre mine faptul că sunt un om curios la orice vine spre mine și accept diversitatea, asta însemnând inclusiv că accept părerile altora și sunt de acord să mi le schimb pe ale mele, dacă alții reușesc să mă convingă. De aceea, oricine vine în fața mea are o șansă, dacă mă convinge, dacă îmi relevă ceva la care eu nu m-am gândit înainte.
Întotdeauna când schimb jurisprudența o fac pentru că am informații în plus și mi se pare important, ca profesor care scrii studii juridice, ca atunci când îți modifici opinia la o chestiune juridică, să spui care a fost opinia ta anterioară și ce te-a determinat să o modifici.”
„E ușor să fii un judecător onest în România”
„E ușor să fii un judecător onest în România, pentru că avem salarii mai mari decât alții”, consideră Andrea Chiș. „Poate unii colegi spun că nu sunt pe măsura muncii noastre, dar eu cred că sunt salarii din care putem să ne permitem o locuință decentă, un autoturism decent, o vacanță decentă și întreținerea unei familii, asta însemnând nu vilă cu piscină, automobil de lux și vacanțe în hotel de 5 stele, ci toate la un nivel mediu, ceea ce cred că e suficient, pentru că noi nu trebuie să manifestăm opulență.”
De altfel, judecătoarea consideră că poți fi onest în general, indiferent că ești magistrat sau nu, dacă ești fericit cu ceea ce ai și nu îți dorești mai mult decât poți obține cu mijloacele corecte de care dispui.
Andrea Chiș e o judecătoare integră, ce își dorește ca oamenii să aibă încredere în judecata sa și să o accepte. În viața personală își propune să nu se închidă niciodată cunoașterii, să nu înceteze niciodată a învăța, fiind convinsă că asta e sursa tinereții și fericirii. Iar cunoașterea nu vine doar din cărți, ci și prin intermediul oamenilor:
„E important să îți placă oamenii în general și să îi accepți așa cum sunt. Acceptarea e o valoare fundamentală. Din momentul în care ai acceptat un om așa cum este, vei găsi calea să comunici cu el sau, cel puțin, nu vei înceta niciodată să o cauți.”
foto: Facebook Andrea Chiș