Sex

Portretul femeii ideale in erotica araba

Slava lui Dumnezeu, cel care a incredintat placerile cele mai mari ale barbatului partilor naturale ale femeii si a hotarat ca partile naturale ale barbatului sa ofere cea mai mare desfatare.

 

 

El nu a inzestrat partile femeiesti cu vreun simtamant placut ori satisfacator pana cand acestea n-au fost penetrate de catre scula barbatului; asa dupa cum nici organele sexuale ale barbatului nu cunosc odihna pana cand n-au patruns in cele ale femeii.

 

 

De aici rezulta actiunea reciproca. Ea are loc intre cei doi actori care se lupta, se ingemaneaza, ca intr-un fel de conflict insufletit. Datorita contactului dintre partile de jos ale celor doua pantece, placerea se produce in scurta vreme. Barbatul actioneaza ca si cu un pisalog, in vreme ce femeia il secundeaza cu miscari lascive, pana cand are loc ejacularea.

 

 

Sarutarile pe gura, pe cei doi obraji, pe gat si sugerea buzelor sunt daruri ale Domnului, menite sa provoace erectia la momentul prielnic. Tot Dumnezeu a fost cel care a impodobit pieptul femeii cu sani, a inzestrat-o cu barba dubla si i-a colorat obrajii in culori vii. El a mai daruit-o cu ochi care inspira dragoste si cu gene ca niste lame slefuite.

 

 

A inzestrat-o cu un pantec rotunjit si cu un minunat ombilic, precum si cu o crupa maiestoasa, iar toate aceste minunatii se sprijina pe coapse. Intre acestea doua din urma Dumnezeu a asezat campul de lupta; cand aici se gaseste carne din belsug, seamana cu un cap de leu. Se numeste vulva. O, cati barbati au murit la poarta ei? Si cati dintre acestia au fost adevarati eroi!

 

 

Domnul a inzestrat acest obiect cu o gura, cu o limba si doua buze. Seamana cu urma unei copite de gazela pe nisipul desertului.

 

 

Intregul edificiu se sprijina pe doua coloane minunate, care stau marturie la puterea si intelepciunea lui Dumnezeu; acestea nu sunt nici prea lungi, si nici prea scurte si sunt inzestrate cu genunchi, gambe, glezne si calcaie, pe care se odihnesc pretioase inele.

 

 

Apoi, Atotputernicul a aruncat femeia intr-o mare de splendori, de voluptate si de desfatari, acoperind-o cu pretioase vesmante, cu cingatori stralucitoare si zambete provocatoare.

 

 

Asa incat sa-L slavim pe Cel care a creat femeia si frumusetile si carnea ei ademenitoare; pe Cel care a inzestrat-o cu o infatisare minunata, cu niste sani care se umfla si cu puteri atatatoare, care trezesc dorintele.

 

 

Stapanul Universului le-a incredintat imperiul seductiei. Toti barbatii, slabi sau puternici, sunt supusi slabiciunii atunci cand iubesc o femeie. Datorita femeii avem comunitate sau imprastiere, sedere sau emigrare.

 

 

Starea de umilinta in care se afla sufletele celor ce iubesc si sunt despartiti de obiectul dragostei lor face ca inimile lor sa arda de focul iubirii; ei sunt apasati de simtamintele de inrobire, dispret si nefericire; ei sufera vicisitudinile pasiunii lor; si toate acestea ca o consecinta a dorintei lor arzatoare de atingere nemijlocita.

 

 

Ii suntem racunoscatori lui Alah pentru faptul ca nimeni nu se poate abtine sa nu se indragosteasca de femeile frumoase si ca nimeni nu poate scapa de dorinta de a le poseda, nici prin schimbare, nici prin fuga si nici prin separare…

 

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *