Dacă ar fi un film poate că ar fi palpitant. Dar când patru infractori evadează din sediul Poliției Cluj, aflat chiar în centrul orașului, când doi dintre ei hălăduiesc pe la gară, iar altul se plimbă ca pe Corso în buricul târgului, de parcă ar fi în vacanță și al patrulea este în continuare liber, după ce scapă de filtrele polițiștilor care baricadează intrările în urbe, situația nu mai este amuzantă.
După trei zile de căutări, evadatul cel mai periculos, cel care a fost condamnat pentru tâlhărie urmată de decesul victimei, este de negăsit. În condițiile în care acești indivizi se ocupau cu pătrunderea în forță în casele oamenilor faptul că unul dintre ei este liber trebuie să ne îngrijoreze pe toți. În țara în care se vorbește tot mai mult despre limitarea libertăților individuale pentru sporirea gradului de siguranță personală, vedem că siguranța elementară este absentă. Este inacceptabil ca mii de elevi, printre care și copiii mei, să se întoarcă de la școală cu frică și spaimă, știind că un infractor periculos umblă de capul lui prin oraș.
Nu este vorba numai de neglijență, este vorba de respectarea unor obligații. Scopul principal al forțelor de ordine din România, definit prin legea 218/ 2002 este „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice”. Ca în orice societate civilizată polițiștii sunt plătiți pentru a face un serviciu public necesar. Deși rata criminalității (conform datelor UNODC din 2012) era de 260,8 la nivel național, printre cele mai scăzute la nivel european, statisticile privind criminalitatea indică, chiar potrivit datelor Poliției Române (din 2013), faptul că în țara noastră au fost peste 310 mii de infracțiuni trimise către Parchet, dintre care cele violente au fost de peste 46 de mii, cu peste 57 de mii de furturi înregistrate. Nu suntem nici în situația fericită a Islandei, unde rata criminalității este de 0,3 procente, dar nici pe de parte în situația Albaniei, unde sunt rata crimelor este de 5 procente.
Cu toate acestea este îngrijorătoare incapacitatea oficialilor locali de a gestiona astfel de situații de urgență. Pe mașinile Poliției Române scrie: Siguranţă şi Încredere“ – astăzi ambele cuvinte ar trebui date jos urgent de pe Dusterele polițiștilor clujeni, în condițiile în care nici siguranța, nici încrederea nu sunt asigurate. Vorbim de o obligație profesională, un contract între cetățeni și cei care ar trebui să le asigure siguranța, un contract încălcat flagrant în acest moment. Dacă siguranța este înlocuită cu nesiguranța și încrederea se trasformă în frică și îndoială, cei care nu-și fac datoria trebuie să fie trași la răspundere. În orice țară normală, într-o asemenea situație gravă, ar trebui să curgă cu demisii. Mai ales demisii de onoare, dar și demiteri de incapacitate profesională, până la vârful instituției.
Iar evadarea nu este decât vârful aibergului. Prin oraș suntem asaltați de diverși cerșetori, care mai de care mai insistenți și mai agresivi. Parcările, inclusiv cele din mall-uri, au fauna lor de cerșetori care te bombardează cu cereri (poate justificate). În centru hălăduiesc diverși oameni fără adăpost, iar gara e plină de oameni fără ocupație, unde se practică inclusiv prostituția pe față. Tot felul de nomazi locuiesc pe sub poduri și prin parcuri, ca și când ar fi un oraș abandonat. Nu mai departe decât în Parcul feroviarilor, în zona unde locuiesc, există de mai mult timp există o tabără încropită din lemne și cârpe, unde nopțile diverși cetățeni fac focul. Pe malul Someșului se fac diverse activități ilicite, de la furtul gardurilor de metal, până la topitorii de cabluri electrice. Situația este inacceptabilă!
Cum mai poate un oraș să pretindă titluri de glorie cum este acela de capitală a tineretului sau, și mai important, de capitală europeană a culturii, în condițiile în care siguranța cetățeanului și minima ordine publică sunt doar sloganuri puse ca abțibilduri pe mașinile scumpe ale polițiștilor?