Sexualitatea in natura (physis) se reducea la satisfacerea exclusiva a instinctului de reproducere. Iesirea omului din natura si intrarea acestuia in cetate (societate) au reprezentat prima revolutie psihosexuala din istoria umanitatii, reprezentata de constituirea cuplului marital de parteneri cu caracter stabil prin institutionalizarea acestuia.
A doua revolutie psihosexuala o reprezinta instituirea unor interdectii si norme moral-religioase de utilizare a sexualitatii, specifice modului de viata din interiorul comunitatilor umane din cetate.
A treia revolutie psihosexuala o reprezinta delimitarea deviantelor de utilizare a sexualitatii si reprimarea acestora, fapt care duce la un control sever al vietii sexuale a cuplului, manifestat prin anumite conditii impuse: virginitatea, fidelitatea, supunerea, temperanta. Ea a determinat instituirea unor actiuni severe de control si reprimare a vietii intime a cuplului marital, fapt care a determinat cresterea unor forme de tensiune/angoasa sociala si a asocierii abaterilor de la normele moral-religioase cu ideea si actul de pacat. In aceasta perioada istorica se face diferentierea morala si sociala intre pur si impur sau intre virtute si viciu. Aspectele negative de acest fel sunt considerate ca fiind abateri grave si vor fi aspru pedepsite. In aceasta a treia revolutie psihosexuala femeia este victimizata si considerata ca sursa a viciului, devenind inferioara din punct de vedere social si pusa sub autoritatea / controlul barbatului.
Cea de a patra revolutie psihosexuala apare ca o forma de descarcare sublimata a tensiunilor acumulate in epocile istorice anterioare. Este epoca istorica a Renasterii in care sexul se va manifesta sub forma sublimata a erosului. Aceasta eliberare erotica va fi corectata de morala iluminista, sub semnul controlului riguros al ratiunii. Vinovatia se va asocial cu rusinea, din care decurge deprecierea social-morala a individului. Aceasta (mini) revolutie psihosexuala relativ scurta ca durata, a cincea in ordine istorica, va duce la o reevaluare a erosului in cursul celei de a sasea revolutii psihosexuale din epoca Romantismului. Ea are in multe privinte ecoul modelului epocii trubadurilor, cand castelul/curtea este inlocuit (a) cu saloanele literar-artistice, iar trubadurii cu poetii, scriitori, pictorii si oamenii de cultura in general. Revin conduitele galante, seratele artistice, flirtul, curtea, “dramele sentimentale” si, o data cu ele, se produce reevaluarea femeii, care trece din registrul viciului si al dezonoarei in cel al gratiei, gingasiei si admiratiei. Femeia nu mai este stapanita, ci admirata si dorita de catre barbat, care lupta sa o cucereasca.
Cea de a saptea si ultima, deocamdata, revolutie psihosexuala din cursul seolului XX nu poate fi comparata cu nici una dintre revolutiile psihosexuale care au precedat-o din punct de vedere istoric. Acum se produce un act istoric unic: statuarea egalitatii dintre femeie si barbat. Aceasta revolutie psihosexuala va schimba profund structura cuplului, dinamica lui si, in acelasi timp, intreaga viata sociala, modelele de sensibilitate, de comport si de actiune. Statutele si rolurile sunt redistribuite:
– se vor modifica ierarhiile in cadrul grupului familial, dar si in societate;
– apare competitia intre sexe, care deschide si calea conflictelor dintre partenerii cuplului marital;
– conduitele sexuale, iesite de sub controlul normelor morale, se liberalizeaza, stimulandu-se manifestarea pulsiunilor primare;
– factorii de coeziune a familiei scad, slabesc, fiind inlocuiti cu factorii de conflict;
– apare tipul nevrotic de cuplu familial caracterizat prin diferse forme de nevroza familiala sau maladie conjugala;
– familia moderna se dizolva treptat prin devalorizare, devenind un cuplu de asociere de interese, cu caracter tranzactional;
– in planul patologiei psihosexuale se profileaza un nou domeniu: patologia grupului familial si, o data cu aceasta, psihoterapia familiei.
Revolutia psihosexuala a secolului XX reprezinta cea mai profunda forma de criza a cuplului familial, a conduitelor si utilizarii sexualitatii din istorie. Aceasta se datoreaza faptului ca ea este acceptata, institutionalizata si, ceea ce este mult mai grav, transmisa prin intermediul unor modele negative cu ajutorul mass-media (din care mai nou face parte si INTERNET-ul), devenind modele negative de formare a unor conduite colective.
Un aspect asupra caruia trebuie insistat este faptul ca, in societatea moderna, modelele au fost inlocuite cu mode, ceea ce a dus la falsa iluzie a inlocuirii unei stabilitati sociale invechite cu progresul social. Situatia este alarmanta, dar are si solutii.