Deciii, ni s-a propus prima oara noua sa jucam in Filantropica, sa mor io daca te mint, da’… ma, frate, Nae Caraliu asta, regizor mare, dar total pe langa realitate. Pai, cum sa joc io rolu’ unui profesor care merge in restaurante sa deie teapa la chelneri? Io nu am dat niciodata teapa la chelneri, io mi-am lasat totdeauna pretenii sa plateasca ei toata nota, fara sa ma bag in dorinta lor. Apoi, mana-ntinsa care nu zice o poveste nu primeste de pomana, Acuma, no, Domne si pazaste, da’ nu asa se procedeaza. Plicul primarului care vine gol la mine nu primeste finantare, poate ca asa era mai bine, zic. Mai, acuma serios, au trecut vremurile alea in care trebuia sa ne simtim prost ca suntem intelectuali. Io am inceput la electrica, ii drept, am facut si pe bisnitarul, ii drept, ca schimbam banii fara maradone, dar n-am ramas la acelasi nivel. Am crescut frumos, am avut tot ce am vrut si nu mi-am batit joc de asta. Astazi, urmez o universitate frumoasa, cu multi studenti, cu conditii ecshelente, unde ne da si proshuto.