O parte dintre barbati considera ca, la un moment dat al existentei lor, preludiul este un lux care nu se mai justifica. Acolo unde dorinta este destul de puternica, actul sexual se desfasoara fara prea multa pregatire. Ar fi absurd sa nu credem ca si aceasta situatie este adevarata. Sunt si femei care gandesc intocmai. Si nu sunt “profesioniste” ale placerii. Un act sexual “scurt”, desfasurat cu viteza luminii, chiar ca, la un moment dat, “se poarta”.
Sa fim insa la fel de cinstiti si sa recunoastem ca in spatele “vitezei” se ascund fanteziile cele mai picante si mai incitante cu putinta, care se deruleaza zilnic, cu o precizie de ceasornic. Caci daca aceste fantezii n-ar exista, ce-ar insemna “sa-ti faci datoria conjugala”? Pentru femei, fiind pasive, in ciuda dezgustului, plictisului, fricii, lehamitei, treaca-mearga, dar pentru barbati…lucrurile nu se mai leaga.
Cine spune ca din “datorie” barbatii au erectii mai mult decat satisfacatoare, iar femeile, din aceeasi “datorie”, instantaneu o lubrifiera vaginala de invidiat, minte. Acesta este un argument suprem, care dovedeste ca intre corpul nostru ca manifestare fiziologica si sufletul si mintea noastra ca realitati subtile legatura este certa. Si inlaturam orice suspiciune care ne-ar indemna sa consideram ca unul sau ambii parteneri ar putea folosi creme vaginale sau pastile pe care, mai tarziu, cu siguranta, le vom folosi. Si ceea ce e mai trist, nu din cauza lipsei de dorinta!
S-ar parea ca ceea ce s-a spus n-ar avea nici o legatura cu ceea ce urmeaza sa spunem: anume, despre preludiul ca arta. Caci barbatii vor sa renunte la el fiind mai grabiti si din criza de timp si imaginatie. Opus, in genere, modului de manifestare feminin, unde abandonul in mirajul preludiului este neconditionat. Femeile care renunta la el isi justifica “generozitatea” prin spontaneitatea dorintei si, uneori, teama de a nu “pierde” o erectie ca un fel de sarbatoare. Norocul barbatilor ca astfel de femei nu sunt multe la numar.
In tot cazul, ceea ce este eronat in practica preludiului este receptionarea lui numai din perspectiva fiziologica. Se mangaie, se saruta zonele erogene si da-i cu miscari de excitatie in sus si-n jos, de parca partenerul este doar o fiinta careia trebuie sa i se zburleasca parul, sa i se faca pielea buburuze si sa respire suierat, gata sa-si dea duhul. Dar aceasta este partea mecanica a preludiului.
Specialistii in sexologie insista asupra “mecanicii”, desi in nenumarate destainuiri, cei care o fac, isi doresc si admiratie, si descoperirea calitatilor si trebuintelor, si marturisiri intime despre faptul ca sunt unici sau nepereche.
Psihologia preludiului este la fel de importanta ca si cautarea de sine. Cand asa se intampla, se reface cuplul originar.
Dar, pentru a se putea intampla, fanteziile despre ceea ce au mai frumos partenerii trebuie sa zboare liber, fara prejudecati sau restrictii. Sustinute doar de cuvinte. Atunci, mangaierile si sarutul, adica “mecanica” preludiului, inlantuie ceea ce admiratia si descoperirea calitatilor celuilalt, adica psihologia aceluiasi preludiu, a inmugurit. Cine nu crede acest adevar, de o ingrozitioare simplitate, nu iubeste. Nu, pur si simplu desfasoara o activitate muscular-fiziologica de descarcare a tensiunii sexuale. Si atat doar.