Editorial

Mugetarea participativă a fost conjugată la timpul imparticipativ de la început. Câți de patru ani de minciuni vă mai puteți permite? Treziți-vă!

Pentru că, cândva, săptămâna trecută, s-a încheiat votarea în procesul de bugetare participativă inițiat de Primăria Cluj-Napoca, se întreabă unii ”de ce credeți că numai 0,1% dintre clujeni sunt interesați de bugetarea participativă a primăriei?

Dacă și asta-i întrebare?!

În context, întrebare este: de ce credeți că are macaroana umbră și mersul pe jos gaură?

Că mugetarea participativă a fost conjugată la timpul imparticipativ de la început.

A bifat Emil Boc că OSĂ îi pese de ce OSĂ zică clujenii că ar vrea. Și cu bifatul a rămas.

Asta nu înseamnă că s-ar fi cerut chestii serioase încă de la începutul acestei mascarade de ”deschidere bugetară”. Că s-au cerut sfioșenii și inorogi roz în majoritatea proiectelor. Că numai chestiile drăgălașe sunt în agenda ”e fain la Cliuuj”. Și gărdulețele. Și norișorii…

Presa de chitanțier zice că în alți ani interesul ar fi fost mai crescut. Dar o contrazice statistica. Poate în loc de 0,1% au fost interesați 0,2 sau 0,3%, dar și ălora le-a pierit interesul constatând, an după an, că și-au irosit timpul și implicarea degeaba.

În Cluj-Napoca, proiecte de importanță majoră pentru comunitate se termină cu OSĂ. De ce ar mai participa clujenii la exercițiile de PR ale PDL al PNL Cluj? Mai ales când e o adevărată bătaie de joc la ”implementarea” proiectelor. Nici măcar cele ”aprobate” în anii trecuți nu sunt finalizate în totalitate. De exemplu, mansardarea școlii Ion Creangă din Mănăștur, școală unde se învață în două sau trei schimburi (nu mai știu sigur, că nu m-am mai interesat). Nici acum nu e realizat proiectul.

E o adevărată bătaie de joc ”filtrul” de excludere ”tehnică” a unor proiecte într-adevăr necesare și promovarea la vot numai a prostioarelor cu valoare de PR pentru Emil Boc.

Clujenii au impresia că participă la cum li se cheltuiesc banii și că sunt implicați în construcția bugetară, doar că le permite Boc să dea click-uri pe un site. Cred că-și râde ”funcționarul virtual” Antonia, de ei.

Adevărata participare ar fi cea cu prezență la ședințele de Consiliu local – loc în care au DREPTUL să fie prezenți și au DREPTUL de a-și face auzită vocea. Și au DREPTUL să-și impună voința despre cum li se cheltuie banii.

Ce nu înțeleg nici clujenii, nici restul votanților din România, este faptul că votul s-a diluat primul în România. De aceea trimitem numai paraziți, bacterii și viruși în Parlament, la guvernare, în primării și consiliile locale și județene.

Că la „locale” se alege mica turmă a consilierilor locali și județeni. Că asta trimit partidele pe liste. Fac asta pentru a nu avea probleme primarii și președinții de consilii județene trimiși acolo să gestioneze în interesul partidelor și firmelor de casă bugetele locale. Fac asta cu complicitatea votanților cărora nu le pasă și nu știu (nici nu vor să știe, că nu se interesează), că adevăratul „primar”, conform legii, sunt consiliile (locale și județene). Primarii și președinții de Consilii județene sunt doar executanți. Decidenții sunt consilierii.

Pe ei trebuie pusă presiunea prezenței la ședințele de Consiliu local când ridică gheruțele disciplinat să voteze tot ce le vâră sub nas primarul.

Trageți-le consiliile locale și județene de sub fund și le terminați afacerile de cumetrie!

Dar clujenii nu sunt interesați să participle la ședințele de Consiliu local. Trec pe lângă ei ca viața, apoi se miră că li se fură banii, că stau în trafic, că vecinul le-a pus blocul peste casă, că mâine îi dă afară Boc din casă să-și facă el metroul șamd.

Statistic (nu mai dezvolt), nici 0,1% dintre clujeni nu au intrat vreodată la o ședință de Consiliu local. Ce să caute ei la mascarada numită mugetare participativă, când nu participă la activitățile de mulgătoare de partid care sunt ședințele de Consiliu local?

Vă întreb eu ceva: vorbiți ”politicianeza”? Adică limba aia mieroasă, paternală, jumătate comunistă şi jumătate capitalistă, care se repliază și se mulează la fix conform ceea ce vrea fiecare să audă (“cum să nu, maestre”)? Vorbiţi limba aceea chipurile îngrijorată de soarta voastră, pasămite preocupată să o duceţi voi mai bine, dar pe care o auziți numai din patru în patru ani?

N-o vorbiți, dar vă susură în urechi și vă adoarme. Și dormiți: 12 ani cu Funar, 20 cu Emil Boc. Când vă treziți sunteți și cu viața fugită pe lângă voi și cu buzunarele goale.

Căci ”politicianeza” este limba care te îndemnă la comoditate, la lene, la pomană din partea autorităților (pe care o plătiți cu plecăciuni și cu teama că are să vi se ia dumicatul din blid). Este limba care te prostește să îţi pui speranţa mai degrabă în “tătuci” decât în tine însuţi. De 33 de ani, îndeamnă la lene, delăsare și complacere în ieftin, în sclipici, în ”urmează zile de relaxare”, bere și mititei pe Centru, blocaje în trafic pe Valea Prahovei.

Este limba care vă face să vă simțiți neadaptați în propria țară, în propriul oraș, este limba manipulărilor mieroase (facem să fie bine), limba miciunilor tupeiste şi a promisiunilor ordinare (OSĂ!).

”Politicianeza” este o limbă potrivită pentru milogi, afaceri de cumetrie, devalizări ale economiei naționale, afaceri de succes numai cu bugetul statului şi confundarea banului public cu cel personal.

În ”politicianeză”, populimea și felul în care trebuie prostită să-și azvârle votul la fiecare patru ani este subiectul, sintaxa, construcția frazei. “N-am, îmi trebuie, dă-mi”, au răspuns la fiecare patru ani. Același răspuns: “în viitor OSĂ fie bine”.

Dar viitorul face salturi de câte patru ani. Câți de patru ani vă mai puteți permite?

Treziți-vă!