În noiembrie anul trecut, Viktor Orban a plafonat prețul la pompă în Ungaria. În perioada 15 noiembrie – 15 februarie, preţurile la benzină şi motorină nu au putut depăşi 480 de forinţi (1,30 euro sau 1,54 dolari) pe litru – sub preţurile valabile atunci, care erau de peste 500 de forinţi.
Consecinţa imediată a anunţului a fost că acţiunile firmei energetice MOL au scăzut cu 6,35%, la 2.508 forinţi. Bineînţeles că reprezentanţii MOL au tăcut ca scroafa în păpuşoi şi n-au zis nici pâs. Ce să zică în semi-dictatură?
După introducerea plafonului de preț, benzinăriile din Ungaria au fost nevoite să vândă combustibilul pe pierdere, la un preț mai mic decât cel cu care l-au cumpărat, în contextul în care prețul petrolului a continuat să crească în ultimele luni, ca o consecință a războiului Rusiei în Ucraina. Conform presei maghiare, benzinăriile pierd, în continuare, 100 de forinți la litrul de combustibil, din cauza plafonului de preț. Dar MOL tace – că ce să zică în semi-dictatură: că vrea afară din Ungaria?
Săptămâna trecută au început să apară şi probleme cu aprovizionarea cu combustibili. Ca urmare, acum trei zile, grupul petrolier maghiar MOL a introdus restricţii privind cantităţile care pot fi achiziţionate, conform site-ului Hungary Today. Benzinăriile au primit un plafon de 100 de litri la o singură achiziţie, indiferent de moneda în care se plăteşte. Pentru benzinăriile cu o cifră de afaceri mai mare, limita impusă este de 500 de litri.
Cele două decizii, cumulate, fac ca grupul MOL să vândă pe pierdere în Ungaria (100 de forinţi la litru). Cumulat, o pierdere mică devine una mare, în timp.
Aşa că au decis să îşi scoată pârleala pe seama benzinarilor din ţările „vecine şi prietene”, vânzând către aceştia cu preţ ridicat, după cum a declarat şi benzinarul din Beiuş, aflat sub franciză MOL, de la care a pornit isteria naţională a carburanţilor de miercuri.
Citez: „Am cumpărat din depozit carburantul cu 8,6 lei litrul, în condiţiile în care eu până acum la pompă l-am vândut cu 7,6! Mi-au zis că dacă nu-mi convine să nu iau. Şi aşa am o cisternă pe care nu mi-au umplut-o! Mâine va fi şi mai scump, am înţeles că va fi 10 lei litrul”, a declarat miercuri, pentru BIHOREANUL, Daniel Degău, administrator şi unul din patronii Desir Impex.
Dacă nu ar fi prostia panicardă endemică pe aceste teritoriu al „Grădinii Maicii Domnului”, acțiunea MOL ar putea fi considerată o acțiune de război hibrid la adresa statului român.
Dar MOL numai a mărit preţurile, să-şi scoată pârleala într-o economie de piaţă, care în Ungaria a devenit una de paiaţă, după cum vor muşchii populişti ai lui Viktor Orban. Nimeni nu obligă pe nimeni să cumpere, fiecare lucru, serviciu, are valoarea pe care cineva este dispus să dea ca să aibă, să beneficieze.
Nu compania maghiară a produs isterie în societate, ci bravul popor român s-a auto-isterizat. Şi-a pus poze pe Facebook şi şi-a alimentat spaimele. Aşa a fost cu hârtia igienică, cu făina, zahărul, uleiul, cu dezinfectanţii, medicamentele, la început de Pandemie. Aşa a fost cu vaccinul („de ce nu îl fac mai repede”? după ce s-a făcut: „nu-l iau că rămân impotent pe trei generaţii şi-mi cresc solzi”). Aşa a fost cu iodura de sodiu după primul zvon că Putin ar putea da cu bombardeaua atomică. Aşa e cu cozile la paşapoarte, aşa e cu cozile la benzinării. Mai nou aflu că iar s-au golit magazinele de făină, zahăr, ulei…
Societatea românească are capacitatea de a se auto-isteriza, nu mai are nevoie de război hibrid la halul de non-educaţie în care a fost adusă în 32 de ani de jafuri sistematice şi minciuni ale clasei sale politice post-decembriste.
Şi după fiecare acces de isterie (că-i vorba de „nu ne vindem ţara”, de „ungurii ne iau Ardealul” şamd), stau la pândă „funarii”, „vadimii”, „gigibecalii”, „dandiaconeştii”, „şoşocarii”, AURolacii politicii (indiferent de acronimul de partid), indivizii capabil de orice trădare morală pentru a se căţăra pe Tricolor în funcţii şi posturi călduţe, de unde să mimeze patriotismul.
Acum li s-a dat apă la moară să apese pe pedala spaimei de lipsuri şi de a-i face pe români să nu mai susțină sancțiunile occidentale la adresa Rusiei, pentru că „vor avea de suferit”. Ce bine au prins condiţionările anilor ’80 ai secolului trecut, cu raţionaliztările! Ce „homo sovieticus” au dezvoltat în societatea română!
Şi aici, la cum ştiu românii să se auto-isterizeze, trebuie neaparat să vorbim şi despre culpa autorităţilor, despre lipsa lor de capacitate de comunicare coerentă a unor decizii care privesc bunăstarea, „binele” poporului. Despre cei doi ani de decizii haotice şi fără noimă în Pandemie, despre deciziile fiscal-economice şi politice aiuristice din ultimii 32 de ani.
Autoritatea română este cunoscută pentru stupiditate şi violenţă în decizii, majoritatea luate reactiv, ori în interes de gaşcă, Grup Infracţional Organizat. Când încrederea în capacitatea autorităţilor de a gestiona ceva este zero, panica se instaleaza instantaneu.
Între timp, căţărătorii pe Tricolor îşi fac de cap aruncând în piaţă informaţii care mai de care mai bizare, mai panicarde.
Poate aţi uitat anii ’90 – 2000, când mai multe bănci au dat faliment din cauza devalizatorilor care, pentru a nu-şi mai plăti datoriile, au creat panică în populaţie – şi aceasta a pus botul. La fel cum acum se înghesuie lumea la benzinării, aşa se înghesuiau să-şi scoată „economiile”. Am fost la un pas ca BCR să dea faliment.
Dintotdeauna Eroii României s-au înghesuit să-şi ia promoţia de tigăi, marja de siguranţă la hârtie igienică, la iodură de potasiu, la paşapoarte, la benzină. S-au înghesuit de fiecare dată degeaba.
Prin urmare, până vom afla că a fost altceva, pot afirma fără să greşesc (dincolo de orice „teorie a constipaţiei”: MOL a crescut preţurile ca să își acopere pierderile din Ungaria (unde e plafonat prețul). Situația a fost generată de raționalizarea consumului şi plafonarea preţurilor în Ungaria. Suntem victime ale consumerismului şi a prostiei, a lipse de educaţie economică, a lipsei de informare onestă.
Şi aici e vina statului care trebuia să aibă informații pe subiect. Numai că cei care veghează, SRI, SIE, sunt băgați în afaceri cu combustibili până peste cap, mânjiți de sus până jos de ”aurul viu”.
Suntem singura ţară din Europa care, în 1998-1999, am încălcat Embargolul pe combustibili cu fosta Iugoslavie. Cărau securiştii şi civilii motorină pe „Clisură” şi cu buzunarele, numai să le iasă de un mic câştig, numai să fenteze sistemul, regulile, legile.
Aşa că, rămâne cum am stabilit: ”Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / La ghișeu, la pașapoarte, / Apoi la cozi, să luăm benzină, / Că oastea e cretină.”
(pardon, creștină și patrioată; dar numai pe online)
Şi, gata!