După ce într-un articol anterior arătam lumii întregi cum orașul Huedin a devenit punct de atracție turistică, practic fără ca oficialitățile locale să investească vreun ban, aici iată că acum putem aduce în atenția publică o altă inovație de ultim moment.
În orașul Huedin, ca în oricare altă localitate cu o brumă de asfalt, o problemă universal dătătoare de bătăi de cap primarilor o reprezită gropile. Că sunt multe, că sunt mai puține, că foarte adânci sau abia mijite, gropile au fost și vor o un motiv perpetuu de bătut obrazul fin al edililor. Ce poate fi mai greu în administrația unei urbe decât astupatul unei gropi? Nimic, credeți-mă! Dacă n-ar fi atât de complicat, săvârșirea astupării nu ar avea cum să dureze atât de mult; luni…ani….
Apoi astupatul gropilor mai are o hibă: pe când iși dă domnul primar basca pe spate (oricare primar-are n-are bască) și-și freacă mâinile mulțumit că a dovedit-o și pe asta, în timp ce scrutrează fin zarea înspre groapă, de regulă constată că acolo unde fusese groapa, acu’ se făcu dâmb. E fără îndoială regula nescrisă numarul unu a înfundătorilor de gropi. M-am gândit de multe ori că atunci când îi angajează aceștia depun un juramant: „unde-i groapa, eu fac dâmb”! Si sa face, fără greș mai mereu.
Dar, Primăria Huedin, a găsit soluție la toate problemele legate și nelegate de astupatul gropilor.
Iată dovada:
Exact! Metoda revolutionară propusă de Primăria Huedin constă în pavatul gropilor. După ce s-a pavat tot ce era și ce nu era de pavat prin oraș, cu ce-a mai rămas de pe ici de pe colo, pavăm gropile. Simplu, eficient, frumos, elegant, estetic, „cât di cât”.