Este binecunoscuta povestea furtului de catre parintele Cristain Pomohaci a unei melodii a carei linie melodica fusese inregistrata in prealabil de regretata artista Valeria Peter-Predescu la Organizaţia Română pentru Drepturile de Autor (ORDA).
Interpretul de muzică populară Cristian Pomohaci a fost acţionat în 2012 in judecată pentru încălcarea legii drepturilor de autor de către Nicu Predescu, fiul interpretei de muzică populară Valeria Peter Predescu. Nicu Predescu declara la acea vreme că interpretul de muzică populară Cristian Pomohaci a preluat linia melodică a melodiei „Cânt la lume că mi-e dragă” a mamei sale şi a folosit-o, fără acordul familiei Predescu, în cântecul „De la Rebrişoara în jos”.
Pomohaci a avut o sansa de mediere cu fiii Valeriei ca sa inchida aceasta rusinoasa problema, dar s-a zgarcit la cateva mii de euro. Saracul popa milionar, cu apartamente in Cluj, nu avea bani…
Avid de imagine, popa Pomohaci are o obsesie cu selfie-urile de la morminte si sicrie. S-a pozat la sicriul Ilenei Ciuculete. Inainte, ipocrit total, s-a pozat la mormantul celei careia i-a luat melodia: Valeria Peter-Predescu
Dar copiii Valeriei Peter-Predescu nu au avut nicio sansa in instanta, unde IN MOD SUSPECT li s-au respins toate probele, toti martorii, ba inca judecatorii Curtii de Apel Cluj au ignorat cu desavarsire faptul ca iubita cantareata inregistrase la ORDA in prealabil linia melodica. In 2014, dupa un proces lung si stupid, Pomohaci a fost achitat de Curtea de Apel de acuzatia de plagiat si exonerat de sumele cerute ca daune.
Noi insa avem o idee despre CUM s-a desfasurat acest proces si avem o suspiciune rezonabila sa credem ca fiii Valeriei Peter-Predescu au fost „facuti” de pilele din Justitie, de protectia inalta de care Pomohaci a beneficiat in mod suspect in ultimii 17 ani. Avem o inregistrare audio HALUCINANTA dintre Nicu Predescu, unul dintre fiii Valeriei, si Cristian Pomohaci, in care parintele suspendat recunoaste ca si-a insusit melodia Valeriei. Printre vorbe mieroase, Pomohaci ii trage naivului Predescu si un apropo, spunandu-i ca s-a interesat la oameni mari din Justitie, printre care si un „sef de Tribunal”, care l-au asigurat ca totul va fi bine pentru el in eventualitatea unui proces.
Ce spune AZI baiatul regretatei Valeria Predescu
Initial, l-am contactat pe Nicu Predescu pentru a ne lamuri asupra acestei inregistrari acum o saptamana. Nicu Predescu a refuzat orice comentariu la telefon, podidindu-l lacrimile: „Nu mai vreau sa mai desfac rana asta, mi-e destul ca ma simt ca un prost ca nu am putut sa apar memoria mamei mele dragi, Valeria”. Totusi, dupa cateva zile, Predescu ne-a cerut un email si ne-a trimis urmatorul mesaj, spunem noi, relevant pentru acest caz:
” D-le Liviu Alexa urmaresc cu atentie anchetele d-voastra despre si cu Pomohaci, felicitari!
Fara a vrea sa va descurajez va pot asigura ca ele vor ramane fara rezultatele scontate. Acest personaj este mult prea bine protejat de oameni puternici din Justitie, Parchet si alte Institutii de forța ale Statului si nu numai.
Este mult deasupra Justitiei din tara noastra si dupa comportamentul sau cred ca se crede si deasupra Justitiei Divine.
Citind aceste articole ale d-voastra s-a deschis o rana adanca din sufletul meu, nu sunt unul din cei abuzati sexual, sunt o victima a influentei puternice pe care o are el asupra Institutiilor enumerate anterior.
Sunt trist si dezamagit ca am eșuat, am eșuat in incercarea de a apară memoria, munca si renumele mamei mele cea care a fost Valeria Peter Predescu. Nu am eșuat pentru ca nu m-am straduit sau pentru ca nu am facut tot posibilul pentru aceasta, am eșuat in fața alianței Pomohaci-Judecatorie-Parchet.
Nu sunt afirmatii gratuite, ele sunt sustinute cu probe directe si indirecte, cu indicii si cel mai important sunt sustinute chiar de unele declaratii ale numitului Pomohaci. Dupa ce veți citi aceste randuri cred ca o sa fiți de aceeași parere cu mine… Pomohaci este intangibil!
In urma cu ceva ani am intentat acestui individ un proces pentru incalcarea drepturilor de autor in speță el luând linia melodica a unei piese din repertoriul mamei mele. Este vorba despre,, Cant la lume ca mi-i draga,, el folosind linia melodica a acestei piese pentru cantecul sau „De la Rebrisoara in jos”.
Pomohaci m-a avertizat intr-o discutie ca nu voi reuși nimic deoarece el a discutat deja cu avocati si cu ,, un presedinte,, si a fost asigurat de sprijinul acestora, mai mult m-a avertizat ca foarte multe persoane importante s-au aratat dispuse sa-l sustina in acest proces. Aceasta discutie a avut loc dupa ce in discutiile anterioare a recunoscut greseala si s-a arătat dispus la negocieri care sa impiedice un proces. De unde aceasta schimbare de atitudine?
Simplu, dupa ce a fost asigurat ca in cazul unui proces va fi „protejat”.
Pregătind procesul am facut cercetari pentru a demonstra ca nu este un caz izolat, am identificat majoritatea melodiilor lui ca fiind „inspirate” de la alti interpreti, am sunat la majoritatea, au confirmat iar la intrebarea mea „de ce nu faceți nimic? ” au raspuns ca le este frica. Poate oare să-ți fie frica de un slujitor al Domnului? Categoric… Nu. Dar de cel care slujeste altui stăpân? Categoric… Da.
Am fost avertizat intr-o discutie cu o persoana foarte apropiata lui ca nu exista absolut nicio șansă sa apara macar o secundă in fata vreunei instanțe. La refuzul meu de a crede acest lucru am fost asigurat ca Pomohaci nu recunoaste Instantele de judecata si foloseste toate relatiile si resursele pentru a nu fi nevoit sa apara in fata lor. Am râs… câtă dreptate avea!?
Pe parcursul unui an de proces cu peste 10 termene nu a aparut o data in fata instantei. De fapt judecatoarea Reghina Berari, PRESEDINTE de complet, a parut mai degraba iritata de insistentele mele decat de faptul ca Pomohaci nu a dat curs nici unei citatii. A avut grija chiar sa-mi refuze martori care puteau dovedi cele spuse de mine. A fost neplacut surprinsa atunci cand una din martorele propuse de Pomohaci a declarat impotriva lui. A dat o sentinta bazata pe declaratia MINCINOASA a celei de-a doua martore.
Am demonstrat cu dovezi clare ca respectiva martora A MINTIT. Rezultatul?… Intrebati d-voastra la PARCHET ce masuri au luat impotriva ei in urma plangerii mele pentru MARTURIA MINCINOASA CARE A STAT LA BAZA SENTINTEI?! Iata deci care este alianta POMOHACI-PRESEDINTE-PARCHET.
Iata de ce sunt trist ca am eșuat… iata de ce cred ca nu o sa reusiti nimic. Nu pentru ca nu va straduiti sau nu luptati suficient ci pentru ca are aliati prea puternici pentru niște muritori de rând ca noi.
Va urez succes!
Valeriu Nicolae Predescu”
Iata mai jos INREGISTRAREA TELEFONICA in care Pomohaci recunoaste ca a luat melodia, dar si ca are pile mari in Justitie, „un sef de Tribunal”.
Pomohaci: Păi, nu știu, că pot veni și în seara asta, deci nu-i bai! Aveți vreo idee sau puteți să îmi spuneți despre ce e vorba?
Nicu Predescu: Dar vă spun mâine, vreți să vă zic prin telefon?
Pomohaci: Dar și acum! Și acum, că eu fac rost de bănuți și vi-i dau mâine și mâine dimineață să nu mai stau eu după bănuți și dumneavoastră după mine și să facem, ori în notariat, ori cu fratele dumneavoastră, cu tatăl dumneavoastră, cum credeți că e mai bine! Ca să fiți dumneavoastră mulțumit oricum, numai să îmi spuneți pretențiile!
Nicu Predescu: Deci, eu vorbesc și cu fratele meu și cu tatăl meu și sunt două variante: una, pentru care s-a întâmplat până acum și așa, o donație la Fundație în valoare de 5000 de lei…
Pomohaci: Așa!
Nicu Predescu: Și dacă doriți să preluați piesa în întregime, atunci suntem dispuși să renunțăm la drepturile asupra ei pentru o sumă suplimentară de 5000 de euro.
Pomohaci: Cât?
Nicu Predescu: Păi, asta e ce s-a hotărât în consiliul de familie! Acum, dumneavoastră vă faceți socotelile și atunci mâine discutăm!
Pomohaci: Mie îmi e făcută socoteala, dar 5000 de euro nu-i CD-ul lui Furdui!
Nicu Predescu: Nu știu, eu nu evaluez munca altora, fiecare știe cât muncește și cât umblă și cât face…
Pomohaci: Bine, totuși ar trebui să vorbim, pentru că nu sunt sumele reale! Nu sunt sumele reale și nici nu știu… și eu, bineînțeles că pot și renunța la piesă, că nu-s cununat cu ea!
Nicu Predescu: Păi, da, păi eu de-aia v-am zis! Că aia-i una și alta-i alta! Deci, v-am zis amândouă variantele, așa am stabilit, să vă spun ambele variante!
Pomohaci: Am înțeles!
Nicu Predescu: Dar dați-mi numărul de telefon!
Pomohaci: Eu sunt dispus, deci nu îmi trebuie piesa în întregime, îmi trebuie, deci cum ați văzut-o dumneavoastră, dacă considerați că e piesa dumneavoastră, deci ce vedeți că eu interpretez și când, deci aia îmi trebuie, gândiți-vă, vorbiți și cu tata și cu fratele dumneavoastră, de la varianta asta să faceți preț.
Nicu Predescu: Dar am vorbit, asta e concluzia la care am ajuns, pentru că noi, „Cânt la lume că mi-e dragă!” nu o mai putem folosi după aia! E gata! În momentul în care am dat linia melodică, ce facem? Ne apucăm să căutăm altă linie melodică, să punem pe ea? CD-ul e chiar piesa amiral a CD-ului, chiar piesa de bază, de copertă! Deci noi le-am tot sucit, le-am…
Pomohaci: Dar vindeți dumneavoastră un CD cu 5000 de euro? Dumneavoastră cereți pe o piesă, vindeți un CD cu 5000 de euro?
Nicu Predescu: Nu știu, probabil că da, cei care se ocupă de marketing poate reușesc o treabă din-asta! Nu știu, nu m-am ocupat cu așa ceva până acum!
Pomohaci: Vă spun eu că nu se vinde!
Nicu Predescu: Nu știu, sincer, nu știu!
Pomohaci: Trebuie să ajungem la o treabă omenească, că e hiperbolizată suma! Nu vă dă nicio casă de discuri, la care vreți să vindeți dumneavoastră CD-ul, și dumneavoastră ați scos un CD și-s curios câți bani v-a dat cineva pe CD-ul acela, dacă ziceți că l-ați scos acum doi ani dumneavoastră… acum 3 ani, acum 4 ani, sunt curios câți bani v-au dat! Sunt tare curios și faceți un calcul, pentru dumneavoastră, nu pentru mine, că eu știu! Eu încă o dată vă spun, știu că știu prețurile acum…
Nicu Predescu: Eu știu, dar…
Pomohaci: Toate casele de muzică, nu dă niciunul bani, dă coeficientul din vânzare! Eu sunt dispus să dau bani pentru că e prostia mea și sunt dispus pentru pace să dau bani, dar nu suma asta! Deci, încă o dată, nu suma asta, că atunci aș cumpăra toată…
Nicu Predescu: Nu cred!
Pomohaci: Ba da! Eu, încă o dată, țin la muzica pe care a cântat-o Valeria Predescu, țin la ceea ce e mitul Valeria Predescu și atunci de-asta sunt în dialog cu dumneavoastră., că altfel, vă dați seama, că eram prima dată…
Nicu Predescu: Asta e ce am stabilit…
Pomohaci: Și, o dată, să vă gândiți și la lucrul ăsta, că nu am treabă cu nimeni, nici nu-s supărat pe nimeni și nu vreau să fiți supărați pe mine și, dacă considerați că veți fi îndreptățit în alte moduri, mai bine… nu știu dacă e bine…
Nicu Predescu: Deci, eu v-am comunicat pretențiile noastre, că așa am stabilit să vi le spun!
Pomohaci: Am înțeles! Și eu acum vin cu o rugăminte suplimentară, să mai luați legătura cu cei doi domni care vă pot susține sau vă pot împiedica, ar spune o altă sumă! Deci, încă o dată, vă rog din toată inima, sunt dispus, dar nu suma asta, e hiperbolică, nu hiperbolizată! E hiperbolică!
Nicu Predescu: Și dumneavoastră, propunerea ar fi care?
Pomohaci: Propunerea mea e o sumă decentă! Deci, încă o dată, o sumă decentă care v-o dă orice casă de discuri pentru un CD întreg!
Nicu Predescu: Decența e un mod de a interpreta! Depinde de optica și din ce punct de vedere, a cui!
Pomohaci: Eu mă consider un om decent, domnu Nicușor, să mă iertați! Deci, nu știu cum mă vedeți dumneavoastră, dar eu mă consider un om decent! Așa cum ați avut dumneavoastră pretenția să spuneți că sunt un om cinstit, așa pot să spun și eu că mă consider un om decent! Și atunci știu că nu o să prejudiciez niciodată nici veniturile dumneavoastră financiare de pe această melodie!
Nicu Predescu: Ale mele nu e vorba, că sunt două lucruri diferite! Aici vorbim despre drepturile de autor, care susțin fundația, și eu, cu partea mea personală, aia e separat, nu le amestecăm! Că mai susțin eu activitatea fundației, din fondurile mele personale, aia e altceva!
Pomohaci: Încă o dată, nu o să aibă niciodată repercusiuni melodia pe care o cântă doamna Valeria, dacă o cântă și o are înregistrată! Niciodată! Pentru că sunt două mame cu doi tați, dar încă o dată, ca drepturi de autor, eu nu vreau să fie niciodată vreun bănuț venit de undeva! M-am interesat, m-am edificat, la fiecare punct la rând, cu doi avocați, cu un președinte de tribunal, deci suntem edificați, la fiecare subpunct, pot să vă spun și partea bună și partea rea. Dacă ar fi vorba despre un litigiu într-o instanță, ar fi vorba de câțiva ani buni, după care nu s-ar ajunge la niciun sfârșit!
Nicu Predescu: Ba, se ajunge întotdeauna, pentru că sunt instanțe și pentru cele din România, sunt foruri care sunt peste și întotdeauna se găsește undeva o finalitate!
Pomohaci: Da, după câțiva ani buni, și știi că atunci în instanță îți aduci aminte că nu e așa și că te dușmănești, ori eu nu vreau dușmănie!
Nicu Predescu: Da, dar știți cum e? Câțiva ani buni, trebuie să luați în considerare… poate dura un proces și 10 ani, eu știu cât am de stat în sală, credeți că îmi schimbă viața cu ceva? Dacă chiar asta o să fie ultima soluție și ajungem, asta e!
Pomohaci: Eu nici nu mă gândesc, toate variantele le-am luat în calcul, pentru că toată lumea a sărit în capul meu: părinte, vrem să vă ajutăm, vrem să vă ajutăm! Cu ce să mă ajutați? Nu am nici un litigiu cu nimeni, nici nu-s supărat pe oamenii ăia, nu-s supărat pe nimeni, nu are nimeni dreptul să spună că cineva e vinovat! Eu sunt vinovat pentru că sunt un prost și îmi iubesc neamul! Eu sunt vinovat! Și gata! Eu îmi rezolv problemele, dar, încă o dată, revin, vă rog insistent, vă rog din toată inima, mai vorbiți și mai faceți încă o ceva acolo! Și eu, mâine dimineață, să scot bănuții din gaură de șarpe, să vă aduc niște bănuți și să gătăm odată cu…
Nici Predescu: Păi, bine, bine, ziceți-mi ce să zic atunci, ziceți să mai vorbesc cu fratele meu, ce să îi zic?
Pomohaci: Păi, încă o dată vă spun, 5000 de euro nu dă nimeni pe un CD întreg! Deci mie mi-a oferit pe un CD domnul director, domnul director, că sunteți director la firmă, domnul director și Nicușor, scumpul părintelui, vă arăt contractul semnat de Roton, mi-au dat 20% din vânzări!
Nici Predescu: Eu vă cred, dar trebuie să înțelegeți că prețul…
Pomohaci: La Furdui i-au dat 2000 de euro! În aceeași perioadă, acum, pe CD-ul nou! 2000 de euro i-au dat! Și el a plătit 6000 de euro la orchestră!
Nicu Predescu: Cum credeți că se stabilește prețul la ceva ce nu e de vânzare? Noi nu stabilim prețul că vrem să vindem! Noi nu am vrut să vindem! Niciodată nu ne-a interesat să vindem!
Pomohaci: Nu, dar acum, pentru că totuși aveți omenie și și dumneavoastră ați trecut printr-un necaz, trebuie și dumneavoastră să plecați urechea cu bunăvoință la un lucru de genul acesta! Nu pentru că trebuie să vindeți, pentru că nici nu stați în banii ăștia! Este un mod de-a… Că, slavă Domnului, că v-a dat Dumnezeu mult și aveți și nu sunteți în banii ăștia! Și nici nu o să ajungeți să trăiți din banii ăștia, că nu cred, că dacă ajungeți să trăiți din banii ăștia, înseamnă că e bai mare!
Nicu Predescu: Nici nu sunt destinați pentru mine, v-am mai spus! Ăștia sunt destinați unor programe ale Fundației!
Pomohaci: Dumneavoastră știți! Eu nu stau să caut în conturile dumneavoastră și nici să îmi indicați mie ce faceți cu bănuții dumneavoastră și cu timpul dumneavoastră liber! Eu, atâta timp cât suntem prieteni am să vă respect și am să vă iubesc, pentru că asta înseamnă prietenie curată! Și am să stau deoparte de tot ceea ce înseamnă intimitatea dumneavoastră!
Nicu Predescu: Păi, acum, spuneți-mi ce să îi zic fratelui meu…
Pomohaci: pe CD-ul lui Furdui i-au dat 2000 de euro!
Nicu Predescu: Nu așa! Înțeleg că aveți pricepere în tratative și în negocieri!
Pomohaci: Nu am nicio pricepere!
Nicu Predescu: La fel am și eu!
Pomohaci: Sunt în urma unei boli…
Nicu Predescu: Dacă îmi spuneți ceva concret, merită să îmi sun fratele…
Pomohaci: Eu vă spun concret, cu toată bunăvoința mea, nu vă dau 2000 de euro, vă dau 100 de milioane! Și asta v-o dau, noi doi știm și nu știe numai Tatăl cel Sfânt din Cer! Deci, eu și cu Nicușor Predescu!
Nicu Predescu: Nici nu are rost să îl sun pe fratele meu pentru treaba asta!
Pomohaci: Bine, bine!
Nicu Predescu: Rămâne varianta cealaltă atunci!
Pomohaci: Dumneavoastră știți cum e mai bine și poate că noaptea e un sfetnic bun, eu atunci o să rămân să mă odihnesc în Cluj și dumneavoastră , dimineață, m-aș bucura totuși să mă văd cu dumneavoastră!
Nicu Predescu: Ne putem vedea, sigur! Rămâne să discutăm primul punct!
Pomohaci: Vă rog din toată inima!