Lasati, bre, dragi cititori, ca n-om fi nici primii si nici ultimii cretini care au sperat ca oamenii legii isi vor face datoria pana la capat in tara asta. Si ce daca s-au implinit 7 luni de la desantul procurorilor DIICOT din Bucuresti (sigur, impreuna cu cei de la Cluj, care nu au auzit timp de 15 ani de Lucan)? Si ce daca nu se mai aude nimic despre aceasta cercetare? E vreo problema?
Dar, ce? V-ati fi asteptat ca pentru Misu sa nu intervina nimeni, da’ chiar asa fraier il credeti, el, care are la degetul mic jurnalisti de top, judecatori, securisti, sereisti, ministri, fosti ministri, sefi de grupari mai mult sau mai putin infractionale, masoni? Eeee, veniti-va in fire, lucrurile decurg exact cum trebuie intr-o tara atat de minunata: timpul trece, se asterne praful rece, cu presiunile extrinsece.
Ba inca ne asteptam ca, cine stie?!, ca s-a mai vazut pe la noi, sa se dea si rezolutie de clasare, nu-i asa, domnul Mihai Lucan e un om atat de bun, nu a devalizat institute, nu si-a batut joc de oameni, nu si-a construit averi de milioane de euro capusand statul roman sau institutul, nu a avut concesiuni moca frauduloase, a fost si RAMANE un „injer” pe Pamant, si totul nu e altceva decat o scorneala rauvoitoare a teroristului mediatic Liviu Alexa care are ceva cu Marele OM, TATAL, PROFESORUL, ZEUL Mihai Lucan, cel care ne-a lasat pe vecie nemuritoarele randuri de mai jos, prinos de aducere aminte peste veacuri cand vor veni martienii la noi in pribegie, iar urmasii domnului Lucan ii vor factura si le vor evapora 3 din cei 4 rinichi cu care au venit, ca sa ii puna marelui actor Tudor Chirila, pe atunci in prag de centenar aniversar.
Ah, am uitat sa va zic cuvintele de aur:
Draga Fanica si Dle Procuror,
Te rog frumos sa ma ajuti sa ii futem.
PS: Era o categorie pe vremuri in saptamanalul Academia Catavencu, o rubrica pe nume „Am fost un dobitoc”. Azi mi-o dedic.
