Acum că a trecut și Ziua Națională, haideți să urmărim împreună câteva secvențe din spatele scenei: orice istorie are și o altă perspectivă, alta decât cea oficială. Parada a început cu o întârziere de o jumătate de oră, românește. Sau mai exact ardelenește. Depinde de locul în care erai înregimentat în mulțime, gură-cască la spectacol.
Strada Napoca era plină de mașini ale jandarmeriei si poliției, în vreme ce pe strada Universității așteptau cuminți tot soiul de autospeciale ale Inspectoratului pentru Situații de Ugențe, probabil cele mai updatate autospeciale, mai abitir decât tehnica militară din dotarea armatei. Toată această tehnică aștepta să-și facă loc pe Bdul Eroilor, unde șiruri întregi de părinți cu copii așteptau showul cel mare.
Doar că nerăbdarea, care s-a transformat de-a dreptul în disperare, putea fi citită pe chipul micuților ce așteptau să-și vadă apărătorii patriei și tehnica militară impresionantă.
N-a fost să fie. Sau a fost curat ardelenește.
Conform programului anunțat în prealabil, ceremonia trebuia să înceapă la ora 12:30, care s-a desfășurat chiar în Piața Avram Iancu.
Imediat după, tot din programul oficial citim, urma Defilarea cu tehnica militară și de intervenție.
Ei bine, aici slujbașii din Primărie puteau da dovadă de o precizie ceva mai mare, astfel încât publicul să știe exact când va începe așa-numita paradă militară cu tehnică cu tot.
Nu de alta, dar toți părinții cu copii își făcuseră loc în prima linie, astfel încât cei mici să poată urmări de aproape desfășurarea de forțe. Doar că, câtă vreme oficialii și-au ținut discursurile bombastice în Piața Avram Iancu, participanții la manifestație au înghețat de frig vreme de cel puțin 45 de minute, înșiruiți de-a lungul Bdului Eroilor.
De fapt, tehnica militară s-a urnit din loc abia la 13:00, vreme în care destui părinți cu copii și-au părăsit pozițiile din cauza frigului și a lacrimilor celor mici care au fost nevoiți să renunțe la show din cauza lipsei de punctualitate a oficialilor, care nu mai conteneau să sporovăiască a gol despre măreția patriei, timp în care trupele de participanți și-au refăcut pozițiile: în prima linie plecau unii, veneau alții.
De frig, de nerăbdare, de lehamite.
Din păcate, cel mai puțin poetic a fost momentul propriu-zis al mișcării tehnicii militare, care a început să scoată un fum gros, de oboseală. Noxele ajungeau chiar la cei mai înfocați patrioți, alt moment penibil în care părinții cu copii au părăsit prima linie de pe marginea Bdului Eroilor.
Ceva mai în spate însă puteai urmări adevărata imagine a dezmățului și curiozității ocazionale ardelenești: tineri și vârstnici deopotrivă se cocoțaseră în picioare pe băncile de pe bulevard, pe coșurile de gunoi, peste flori și peste fântână, în orice loc mai înalt, a cărei utilitate în comunitate a fost dată uitării.
Numai picioare cocoțate.
Lipsa de solemnitate și fast, întârzierea care a dat programul peste cap, fumul gros al tehnicii militare și clujenii care-și făcuseră loc în picioare pe bănci au aruncat o altă lumină asupra zilei de 1 Decembrie, una comună și care poate fi urmărită oriunde: ce a lipsei de educație și demnitate, a dezinteresului pentru bunurile comunității și ale problemelor comunității în general.
Dar oricând gata să-și facă loc în prima linie, să se urce în picioare pe unde apucă, oricând gata pentru spectacol.
Spectacolul însă a fost umbrit, probabil, de faptul că două dintre cele mai bune restaurante din oraș, localuri cu profil maghiar, aveau ușile închise. Iar cei care au participat la show au fost nevoiți să se mulțumească cu mâncare „tradițională”, chiar din târg: langoși și covrigi.