Primaria Cluj-Napoca este o institutie deschisa, poate chiar prea deschisa. Oricine se poate plimba pe holurile ce se intind pe doua etaje, fara sa fie stingherit in vreun fel. Pe la ora 15:00, cand a mai ramas doar o ora din programul pe care functionarii il respecta ca pe icoana, in aer se simte dorul de duca.
Cativa functionari harnici plimba hartii si mape dintr-un birou in altul, dar se opresc fara griji la cate o barfa la colt de coridor.
„Domnu’, domnu’, stai un pic! Am povestit noi saptamana trecuta si-ti spuneam ca am nevoie de ceva. Deci, imi aduci un ficus?”, il intreaba o doamna cocheta pe barbatul ce facea slalom printre oamenii de pe holuri.
Pufuleti si fum de tigara
Miercuri, la ora 3, in Sala Mica era forfota mare. Oamenii intrau si ieseau preocupati, doar ca sa dispara iar dupa o alta usa, de unde se intorceau vorbind la telefon sau cu cate o mapa in maini. Dupa figurile serioase ale functionarilor, s-ar parea ca dupa usile inalte se petrece ceva important.
Am ajuns si noi in dreptul intrarii, iar ce am vazut prin usa intredeschisa era intr-adevar neobisnuit: un grup restrans, in frunte cu Anna Horvath, viceprimarul Clujului, fumeaza fara jena si mananca pufuleti. Mirosul de fum razbate pana in holul cu mocheta rosie, unde cetatenii de rand asteapta in fata vitrinei cu distinctii obtinute de municipalitate.
Primiti cu iaurtu’?
Un etaj mai sus, tabloul se repeta: functionari grabiti, cu hartii in maini, intra si ies din birouri. Doar promoteritele de la Zuzu fac nota discordanta – au in maini baxuri de iaurt cu care-i ademenesc pe angajatii mereu in miscare. Chiar daca programul cu publicul s-a incheiat deja de mult, fetele cu fuste scurte si bonete colorate sunt invitate in birouri, pentru o degustare in tihna.
„Buna ziua, putem sa intram?”, se gudura fetele si nicio usa nu li se inchide in nas. Din contra, petrec cate 10 minute in fiecare birou. (Pont pentru cetatenii care doresc o audienta rapida – un pahar de iaurt deschide mai multe usi decat o cerere la primar).
Arhiva din dulapul deschis
Zeci de dulapuri impanzesc coridoarele – unele incuiate cu cheia, altele legate cu sfoara sau lipite cu scotch. Restul stau deschise, invitand orice curios sa acceseze informatii despre: contracte de inchiriere, mansardari, autorizatii pentru taximetre sau pentru reabilitarea termica a blocurilor, amenajari de gradini, acte aditionale sau chiar proiectele si plansele unora dintre cele mai importante investitii ale municipiului.
Gasim aici proiectul nerealizat al parkingului subteran din Piata Mihai Viteazu, dar si proiectul de reamenajare al Pietei Unirii. Orice dosar poate fi studiat pe indelete, fara riscul de a fi deranjat de angajatii Primariei, care trec nepasatori pe langa mapele larg deschise.
Nu e nimic care sa le atraga atentia – doar nistre straini care studiaza actele municipalitatii. Zambesc si trec mai departe. Intr-o camaruta de la parter, alte acte, alta distractie. De data asta, documentatia pentru reabilitarea termica a diferitelor blocuri din oras nu a mai avut loc in dulapuri si e insirata direct pe jos, in cutii de carton murdare. Oricine poate arunca o privire la hartiile oficiale, din nou, fara sa ridice semne de intrebare in ochii functionarilor.
Fuga de la 4
Cum bate gongul de ora patru, functionarii se aliniaza in fata aparatului de pontat si ies pe poarta, cate doi de-odata. Isi lasa birourile goale, cu cheile atarnand in usa, si-si fac planuri pentru restul dupa-amiezii. Orice curios poate ajunge acum in Sala de Sticla a Primariei, camera unde Emil Boc isi tine conferintele saptamanale si unde se iau deciziile din forul local.
Poate una dintre deciziile viitoare va face referire si la pastrarea adecvata a documentelor oficiale, dar si la respectarea confidentialitatii datelor personale ale locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, platitori de taxe prin definitie.