Zoe Ceaușescu a fost, așa cum povestesc cei care au cunoscut-o îndeaproape, o femeie boemă și rebelă care nu și-a găsit niciodată locul în familia prezidențială, arata Evenimentul Zilei. Nicolae Ceaușescu și mai ales Elena au avut mereu un cuvânt greu de spus atunci când venea vorba de viața ei sentimentală.
„Aşa cum a afirmat Paula Iacob, într-un interviu în „Zig-Zag-ul” din 1990, că Nicu a fost o victimă a familiei Ceauşescu; tot aşa putem spune şi despre Zoe. În timpul cât am asigurat securitatea Zoei Ceauşescu, aceasta a fost prietenă apropiată cu un medic ginecolog din Cluj, pe nume Dan Vinţe. Zoe se îndrăgostise foarte tare de acest tânăr. Se întâlneau aproape în fiecare săptămână la Predeal. Dan venea de la Cluj cu un Renault 16, joia după-amiaza şi pleca duminica seara sau lunea dimineaţa. Eu raportam şefului de Direcţie că totul este bine.Zoe Ceaușescu a fost, așa cum povestesc cei care au cunoscut-o îndeaproape, o femeie boemă și rebelă care nu și-a găsit niciodată locul în familia prezidențială. Nicolae Ceaușescu și mai ales Elena au avut mereu un cuvânt greu de spus atunci când venea vorba de viața ei sentimentală.
În 1970, atunci când avea doar 21 de ani, Zoe îl cunoaște pe medicul ginecolog clujean Dan Vinţe, bărbatul care a fost la un pas să devină ginerele lui Nicolae Ceaușescu.
Vă prezentăm o povestea de dragoste dintre Zoe și Dan povestită de Dumitru Burlan, ofițer specialist I în cadrul Direcției a V-a a DSS, unul dintre oamenii desemnați să îi păzească îndeaproape pe cei doi îndrăgostiți.
Nu vă pot spune ce clipe frumoase a petrecut această fată. Se iubeau foarte mult, se sărutau de faţă cu mine, dar eu mă prefăceam că nu văd nimic. Într-o zi, chiar i-am spus să nu-i fie ruşine de mine că eu nu am altă sarcină decât să-i asigur securitatea şi să facă abstracţie de prezenţa mea, dacă mă vede. După cât îmi aduc aminte, în vara lui 1973, l-a prezentat pe Dan Vinţe, la mare, „tovarăşului” şi „tovarăşei”. Nu a fost acceptat, din cauză că era ungur, probabil.
S-au mai întâlnit de câteva ori, după care, ei, i s-a interzis să-l mai vadă. Pe fondul acestei deziluzii, în februarie 1974, Zoe a plecat de acasă cu Mercedesul alb, de două locuri, primit cadou de la şahinşahul Iranului în 1972, la Gara de Nord. A lăsat Mercedesul în parcare şi a dispărut. În aceea perioadă nu existau măsuri de protecţie pentru Zoe şi nu s-a ştiut în ce direcţie a plecat. Conducerea Direcţiei, prin colonelul Pavel a alcătuit 12 echipaje pe care le-a dirijat spre toate locurile în care s-ar fi putut duce Zoe. Eu am avut intuiţie şi am solicitat colonelului Pavel să fiu trimis în Maramureş. Am format echipaj cu maiorul Simionescu şi după nouă ore de mers cu maşina am ajuns la Sighetul Marmaţiei.
Aici m-am convins că n-am dat greş. Mergând la restaurantul hotelului, am avut bucuria s-o văd pe Zoe, la o masă cu două prietene şi un bărbat. Ulterior, s-a aflat că bărbatul era logodnicul uneia dintre cele două fete. Zoe nu m-a văzut. M-am retras, am mers la maşină şi prin staţie am comunicat la Bucureşti că dom-nişoara Zoe (aşa i se spunea) este la Sighetul Marmaţiei. N-au trecut decât câteva ore şi, cu un avion special, au sosit la faţa locului Valentin, Nicu şi Emil Bobu (ministru de interne la vremea respectivă). Cei doi fraţi, Valentin şi Nicu, au discutat câte o jumătate de oră cu Zoe încercând s-o lămurească să vină acasă.
„Lăsaţi-mă în pace! Plecaţi la Bucureşti!” le-a zis Zoe. Eu am avut inspiraţie şi i-am spus lui Nicu să o informeze pe domnişoara Zoe că este şi „tovarăşul Mitică” aici. Auzind acest lucru, ea le-a spus celor doi fraţi să plece şi să rămân doar eu. Am mers la masa acestora, am mai servit ceva, după care neam dus cu toţii la casa de oaspeţi, unde s-a sărbătorit şi ziua de naştere a lui Zoe. Dimineaţa ne-am urcat în cursa obişnuită de Tarom şi am aterizat pe aeroportul Băneasa. La uşa avionului era generalul Pleşiţă, pe atunci prim-adjunct al ministrului de Interne”, povestește Dumitru Burlan.