Din oras

Ziua Internationala a Dorului. Vitalie Ciobanu, student la UBB: doar vocea mamei imi alina dorul

De Ziua Internationala a Dorului, un student din Republica Moldova ne-a destainuit ce doruri il apasa. Departe si tara si de parinti, Vitalie Ciobanu isi cladeste cea de-a doua specializare universitara si incearca sa se implice cat mai profund in studiu, ca sa nu faca un lucru pe jumatate. Chiar daca este de parere ca Romania nu este o tara straina pentru basarabeni, ii lipsesc totusi persoane dragi, oamenii de acasa pe care ii vede doar de doua-trei ori pe an.

Vitalie este student in anul II la Facultatea de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” (UBB)  din Cluj-Napoca. E a doua facultate pe care o urmeaza, dupa inca una, in domeniul tehnic, urmata la Chisinau.

„Imi este dor de mama, de sora si de tatal meu. Doar vocea mamei imi alina dorul. La fel si in cazul in care vorbesc cu tatal sau cu sora mea la telefon sau prin Skype. Parintii mei sunt pensionari. Mama a lucrat in contabilitate, iar tatal meu e sofer profesionist. De mic copil mi-am dorit sa devin preot. In clasa a cincea nu am mai avut aceasta dorinta atat de inflacarata. S-a reaprins mult mai tarziu”, a precizat el. 

Mai exact, a simtit din nou chemarea de a-l sluji pe Domnezeu dupa ce si-a luat licenta in Tehnologie in Constructii de Masini, la Facultatea de Inginerie si Management in Constructii de Masini.

„Dupa ce am absolvit acolo facultatea, mi-am dat seama ca nu voi putea activa in domeniul acesta cu dedicare totala. Mi-am propus ca, daca o sa fac ceva in viata, sa fac asta cu o dedicare totala, ca sa mai am un dor dupa altceva. Dorul catre Dumnezeu mi-a fost mereu in inima, doar ca nu eram sigur ca vreau sa merg pe calea aceasta. Am ezitat si dupa ce am vazut cate lucruri se petrec in biserica. Am vazut ca sunt nereguli prea mari si eram dezamagit. Ce sau caut eu in biserica cand sunt atatea lucruri care nu imi plac? Mi-am pus apoi intrebarea unde nu se gaseste asa ceva. In fiecare domeniu sunt parti bune si parti rele. Mi-am propus atunci sa ma focalize doar pe lucrurile frumoase”, a marturistit el. 

Sora lui Vitalie, Cristina, are 32 de ani si are de gand sa viziteze Clujul la finalul sesiunii de vara. Pe mama lui o cheama Maria si pe tatal sau Ioan.

Vitalie a ales Clujul dupa ce s-a documentat. Si-a consultat prietenii care invatau in Romania, a cautat ofertele educationale pe Internet si a ajuns la concluzia ca aici e cel mai bine. Concret, a ajuns sa invete la Cluj, printr-un program de colaborare intre Chisinau si Bucuresti.

„Imi place la Cluj. Nu am avut probleme cu limba, mi-am propus sa citesc cat mai mult si sa interactionez cu colegii. Lucrurile merg inainte. Eu cred ca nu trebuie sa vedem diferente intre Romania si Republica Moldova. E aceeasi tara, cu acelasi popor, doar cu mici diferente. De partea aceasta nu mi-e asa de dor. In schimb, imi lipsesc prietenii de acolo. 

Tanarul este incantat de inscriptiile cu „Basarabia e Romania” care au impanzit in ultimii ani cele doua tari. 

„Eu chiar cred ca Basarabia e Romania, sunt de acord cu asta. E o metoda de a promova romanismul, patriotismul daca vreti, dar sa nu se cada in extrem. Sa se faca cu bun simt”, este el de parere. 

Ca mai toti studentii care vin la Cluj de departe, Vitalie ajunge sa isi vada famila doar la Pasti, la Craciun si in vacanta de vara. 

Tanarul nu are inca planuri foarte clare de viitor. 

„Eu vreau sa slujesc Domnului, dar in ce domeniu, inca nu am decis. Daca El va dori sa fiu preot, cu siguranta voi lua crucea aceasta frumoasa si grea si voi merge inainte. Mi-ar placea sa predau, la copii si, daca va fi cazul, la universitate. Voi combina predarea cu slujirea in biserica. Cine stie, poate cativa ani, drumurile mele se vor intersecta si cu ingineria. Nu sunt legat de un loca nume, dar as prefera sa ma intorc la Chisinau si sa pastrez legatura cu Clujul, cu relatiile care se creeaza cu cei de aici”, a detaliat el. 

Despre conflictul din Ucraina, studentul spune ca „e o problema delicata”. 

„Situatia e aceeasi pe care noi o avem in Transnistria, din pacate. Cred ca teritoriile pe care acum rusii le controleaza in Ucraina vor fi la fel ca in Transnistria: oficial vor apartine de Ucraina, dar neoficial vor fi controlate de Rusia. Cred ca asta se va intampla in, cel mai fericit caz, daca nu cumva va fi si mai rau. Asa vad eu lucrurile. Rusia nu va ceda”, este el convins.

Ziua Internationala a Dorului se sarbatoreste astazi, pentru prima data in Romania.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *