PORTRET

Vlad Vancia, psiholog de animale: „Meseria mea este să inventez moduri cât mai inedite prin care să fac animalele să se simtă mai bine”

Vlad Vancia este biolog și „psiholog de animale”, un tânăr de 32 de ani care și-a dedicat întreaga viață studierii comportamentelor celorlalte specii cu care omul intră în contact. Acum studiază, în cadrul unei teze de doctorat, interacțiunea om-câine, pentru că este interesat să îi educe pe oameni să își trateze animalul în așa fel încât acesta să se bucure cu adevărat de compania omului, să își trăiască liber emoțiile, să își dezvolte o personalitate în același timp liberă și în armonie cu personalitatea celui care îl îngrijește.

Vlad lucrează de 10 ani în cadrul Grădinii Zoologice Turda, fiind preocupat de îmbunătățirea stării psihice a animalelor din captivitate care, la fel ca omul, în lipsa unei stimulări mentale adecvate, suferă de plictiseală:

„În grădinile zoologice, eu sunt un fel de psiholog de animale. Având în vedere că printre cele mai dese probleme cu care se confruntă animalele în captivitate este plictiseala, meseria mea este să inventez moduri cât mai inedite prin care să fac animalele să se simtă mai bine.”

Vlad Vancia este și trainer pentru organizația internațională ”The Shape of Enrichment”, care este lider la nivel mondial în problematica managementului comportamentului animalelor, iar, din 2015, el a devenit președintele filialei din Europa de Sud-Est a acestei organizații. Vlad a contribuit și la crearea Societății Române de Antrozoologie, prin intermediul căreia își dorește să facă cercetare și educație în privința efectelor benefice pe care le poate genera o relație sănătoasă om-animal.

„Animalele se plictisesc – ele au nevoie și de stimulare cognitivă”

Pasiunea lui Vlad pentru animale a început din copilărie. De mic a fost interesat să înțeleagă animalele, având impresia că oamenii nu dau suficientă importanță sau nu înțeleg cu adevărat ce înseamnă un animal, majoritatea considerând câinele sau pisica un fel de roboțel, care trăiește doar după instinct și atât:

„De când mă știu am avut acasă toate reptilele, toți peștii, pisici și căței. Țineam și furnici și cărăbuși, orice puteam! Eram foarte fascinat de ideea de a încerca să le înțeleg, să le țin lângă mine în fiecare zi, să le observ cum trăiesc. Când eram în școala generală, am adus în casă un greier de pe câmp, i-am făcut un terariu micuț și, peste noapte, și-a făcut o galerie în pământ și m-am bucurat foarte mult că «uite, i-a plăcut, și-a făcut casă la mine, înseamnă că am avut bine grijă de el!»”

Atracția pentru universul micilor viețuitoare l-a determinat pe Vlad Vancia să aleagă Facultatea de Biologie. În timpul studenției, el a început să lucreze ca voluntar la Vivariul de la UBB. În anul II de facultate a ajuns pentru prima dată la Grădina Zoologică din Turda, pentru a aplica un proiect de îmbogățire comportamentală pe animalele de acolo (o metodă de management al comportamentului), iar timp de doi ani a întreprins cercetări pe râșii, lupii și pe vulpile de la grădina zoologică.

Concluzia acelui studiu a fost că cea mai mare problemă a animalelor din jurul omului este lipsa stimulării mentale, indiferent că este vorba despre animalele de companie, de fermă, de circ sau despre cele de la zoo:

„Animalele se plictisesc. Am ajuns, în ziua de astăzi, într-o situație în care știm să ne adresăm cerințelor de bază ale animalelor – putem să le oferim hrană adecvată, adăpost, tratament medical de cea mai bună calitate, și cumva avem impresia că aici se oprește faptul de a avea grijă de ele, dar animalele au o foarte mare nevoie și de stimulare cognitivă.

Cu asta mă ocup de 15 ani și îmi dau seama că fiecare animal are nevoie de stimulare, că nu are cum să nu se plictisească, din moment ce îi iei toate comportamentele lui specifice, toate nevoile. El, în mod normal, în natură, trebuie să își caute de mâncare câteva ore pe zi, trebuie să fie atent să nu vină prădătorii, trebuie să își caute pereche, dacă e mascul trebuie să se lupte pentru femelă, dacă e femelă trebuie să aibă grijă de pui, să își caute o vizuină. Toate acestea sunt lucruri care ocupă foarte mult timp din viața zilnică a unui animal. Dacă îl ținem în captivitate, fie că e vorba de câine, de girafă sau de elefant, animalul învață că vine mâncarea fără să depună niciun efort, își învață foarte repede teritoriul și, după ce l-a învățat, știe că nu mai e necesar să își consume energia și atenția după prădători.

Faptul că ținem în captivitate animalele poate să fie ok, atâta timp cât luăm în considerare toate nevoile speciei respective. Aceste nevoi pot ține de domeniul sănătății fizice, dar și de cel al sănătății mentale, iar eu mă ocup de partea de sănătate mentală prin această îmbogățire comportamentală. Toată știința este să știi care stres natural îl poți reproduce, astfel încât să creezi un mediu cât mai bun și mai stimulativ pentru animal.”

După ce a terminat facultatea, în 2008, Vlad s-a angajat ca biolog la Grădina Zoologică din Turda:

„În momentul acela m-am îndrăgostit cu adevărat de ce înseamnă o grădină zoologică, știam că trebuie să ajut și animalele de la zoo să evolueze.”

Vlad a terminat și un masterat pe tema conservării biodiversității, în cadrul Facultății de Biologie, și a urmat cursuri de pregătire, în domeniul managementului comportamentului animalelor, și în afara țării, în Filipine, în Austria, Marea Britanie, Olanda și Ungaria.

În 2014, a devenit trainer pentru organizația internațională ”The Shape of Enrichment” din Statele Unite, care este lider la nivel mondial în problematica managementului comportamentului. Din această postură, Vlad a ajuns să țină workshop-uri pentru grădini zoologice din Europa de Est și de la noi din țară.

Conferințe și programe de pregătire pentru cei care au grijă de bunăstarea animalelor

În 2015, Vlad Vancia a devenit președintele filialei din Europa de Sud-Est  a organizației ”The Shape of Enrichment” și, din această poziție, a hotărât că este foarte importantă, pentru această regiune a Europei, organizarea unei prime conferințe pe tematica managementului comportamentului la animalele din captivitate, conferință care să se adreseze atât specialiștilor biologi, medicilor veterinari din grădinile zoologice, cât și viitoarei generații de profesioniști din domeniu, studenților biologi și veterinari:

Conferința va avea 6 invitați, de pe 3 continente, experți recunoscuți la nivel internațional pe domeniile lor de activitate. Ei vor vorbi despre metode de măsurare a comportamentului, despre ce înseamnă bunăstarea la animale, despre dresaj și îmbogățirea comportamentală. Conferința se va desfășura în incinta Facultății de Medicină Veterinară din Cluj și fiecare zi va cuprinde o parte teoretică și una de workshop-uri practice.

În prezent, suntem la etapa de căutare de sponsori, cu cât reușim să avem sponsori mai mulți, cu atât le vom putea oferi mai mult participanților ca materiale pentru workshop-uri.”

Vlad Vancia a contribuit și la crearea Societății Române de Antrozoologie, prima și unica din țară în acest domeniu, prin care își dorește să facă cercetare și educație în privința efectelor benefice pe care le poate genera o relație sănătoasă om-animal. Conferința (pe care o va organiza în perioada 26-29 octombrie 2016) se va face tot prin acest ONG, iar de anul trecut Vlad a inițiat și un cerc de antrozoologie, organizat in cadrul Facultății de Biologie, pentru studenții de la Biologie, Psihologie și pentru cei de la USAMV:

„Este un cerc interdisciplinar prin care încercăm să îi facem pe studenți să lucreze în grup și să își dezvolte o gândire critică la adresa relației om-animal. 

Un alt proiect pe care îl pregătim este un curs educativ de tip after school pentru copiii de clasa I, prin care ne propunem să îi învățăm pe cei mici să interacționeze cu natura într-un mod cât mai empatic.”

Relația dintre om și animalul său de companie

De doi ani, Vlad Vancia a început să studieze, în cadrul unui doctorat, managementul relației om-câine, „în vederea dezvoltării unei relații sănătoase om-câine, din perspectiva câinelui”:

„Pe mine mă interesează, dacă tu ai un câine, cum pot să te învăț să relaționezi cu el astfel încât să nu îți fie doar ție bine, ci să îi fie bine și câinelui.
Oamenii trebuie, în primul rând, să țină cont de personalitatea fiecărui câine și pe urmă de nevoile generale, specifice câinilor, care includ și stimularea, atât fizică, cât și mentală (socială, cognitivă, emoțională).

Dacă un câine poate să își trăiască toate emoțiile, dacă îl lași să și le exprime fără să îl cerți, poți descoperi în el un alt animal, care e mai mult decât un roboțel. E necesar să existe anumite limite, dar acestea trebuie să ia în considerare și nevoile de exprimare ale animalului.

Atâta timp cât ținem cont de bunăstarea maximă pe care putem să o oferim unui animal, și dacă aceasta ne va ghida metodele de dresaj, vom ajunge să descoperim cu adevărat ce animal avem lângă noi!”

În urmă cu doi ani, Vlad Vancia a lansat și un blog, Radio Animale, axat pe relația dintre oameni și animalele lor de companie, pe metode prin care poate fi creată o relație mai sănătoasă între cele două specii distincte:

„Blogul l-am deschis cu prietena mea, care e psiholog, și ne alegem subiectele astfel încât eu scriu despre ce are de câștigat animalul dintr-o relație sănătoasă cu omul, iar Carina despre ce are de câștigat omul dintr-o relație sănătoasă cu animalul.”

După 32 de ani de viață în care a fost pasionat de comportamentul animalelor, lui Vlad i se pare fantastic faptul că două specii diferite (omul și câinele sau pisica), pot conviețui atât de armonios împreună:

„Mi se pare fascinant! Cu cât învăț mai multe despre animale, cu atât îmi crește admirația pentru acestea!”

Vlad Vancia atrage însă atenția asupra unei probleme frecvent apărute în această conviețuire, antropomorfizarea, care înseamnă atribuirea de emoții umane animalelor, eroare care duce la judecăți greșite din partea celor care le îngrijesc și, în ultimă instanță,  la reacții eronate legate de anumite comportamente negative ale animalelor:

„Antropomorfizare înseamnă atunci când tu încerci să îți explici ce simte cățelul, prin prisma ta, ca om. Un exemplu care poate produce foarte multe efecte negative este atribuirea vinei. Atunci când vii acasă și câinele a făcut o prostie tu crezi că el se simte vinovat, pe când se știe că animalele nu au această capacitate. Pur și simplu câinii au învățat că dacă au o anumită față, au șanse mai mari să scape mai ușor. Câinele îți citește emoțiile: se uită la tine și, într-o fracțiune de secundă, e capabil să îți citească starea de spirit după schimbările de fizionomie, după microexpresiile faciale și după postura ta corporală. Postura ta va ghida comportamentul lui, asta înseamnă antropomorfizare. 

Oamenii cred că animalul știe că e vinovat și atunci, a doua oară când câinele face aceeași prostie, omul se supără și mai tare pe el pentru că nu înțelege de ce o repetă, când adevărul este că animalul nu are de unde să știe că a făcut o greșeală, decât dacă îl educi tu că a făcut o prostie. Până nu îl dresezi în acest sens, nu trebuie să te superi pe el, pentru că animalele nu cunosc regulile societății umane, decât dacă îl înveți tu.”

Conform lui Vlad Vancia, antropomorfizarea are totuși și efecte pozitive, pentru că ne ajută să înțelegem când un câine se bucură, ne ajută să ne bucurăm împreună cu animalele noastre de companie:

„Ca un exercițiu pentru cititori, vă încurajez să faceți cel puțin o fotografie cu cățelul vostru zâmbind și să mi-o trimiteți pe Radio Animale, pe Facebook sau pe blog, să vedem împreună mai mulți câini zâmbind! Câinii chiar zâmbesc, își exprimă foarte tare bucuria atunci când sunt fericiți! Aceasta este partea bună a antropomorfizării, că putem să recunoaștem și să atribuim niște emoții reale câinelui nostru și să le trăim împreună cu animalul!”

În urma cercetărilor sale, Vlad Vancia a observat faptul că și animalele au emoții, la fel ca oamenii:

„Și ele simt durerea sau plăcerea, deși majoritatea speciilor, ca un avantaj evolutiv, au dezvoltat comportamente prin care își ascund durerea. În acest sens, ar trebui să fim mult mai empatici chiar și față de specii precum peștii sau reptilele, față de care există falsa concepție că nu ar simți durere. O simt, cu toate că nu o exprimă!”, conchide psihologul de animale.

Foto: Vlad Vancia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *