In vizor

VIDEO – INTERVIU Erich Türk, profesorul pasionat de muzica barocă, le transmite studenților săi dragostea pentru orgă și clavecin

Ziar de Cluj a stat de vorbă cu Erich Türk, organist și profesor în cadrul Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Profesorul Erich Türk provine dintr-o familie de muzicieni și și-a descoperit în liceu pasiunea pentru orgă. Ulterior acesta a descoperit dintr-o întâmplare un instrument prea puțin cunoscut în România, clavecinul. Acum el le transmite cunoștințele și dragostea sa pentru cele două instrumente studenților Academiei de Muzică din Cluj.

Reporter: Domnule profesor când v-ați descoperit pasiunea pentru muzică și cum ați ajuns să studiați orga?

Conf. univ. dr. Erich Türk: M-am născut cu muzica în casă, ambii părinți fiind muzicieni. Eram înconjurat de muzică, mama fiind pianistă, profesoară de pian. Ea studia tot timpul la pian. Eu ca și copil am auzit Bach, Mozart și asta m-a marcat încă de mic. Cred că mi-a format o muzicalitate. Tata fiind compozitor și profesor la Academia de Muzică, de la el am învățat când a venit vremea câte ceva. M-am născut cu muzica în casă. La început nu părea că voi fi muzician profesionist. Am mers la școala de muzică vreo șase ani, dar după aceea m-am revoltat, nu am mai vrut să studiez atât și am lăsat-o baltă. În liceu am descoperit orga care mi-a plăcut. În vremea aceea era ceva fără perspective, erau vremuri comuniste, erau locuri puține la conservator, nici clasă de orgă nu exista, dar am avut norocul să fiu în clasa a XII-a fix în 1989. Când am dat bacalaureat în 1990, în libertate, s-a putut înființa și clasa de orgă și a putut să devină meseria mea cântatul la orgă. 

Reporter: Care sunt profesorii ce v-au îndrumat?

Conf. univ. dr. Erich Türk: În primul rând de la părinții mei am învățat foarte mult, apoi la orgă doamna Ursula Filipi. Eu am crescut la Cluj, dar părinții m-au trimis la Cluj la Liceul german de Muzică Brukenthal, eu fiind sas. Cred că a fost o alegere foarte bună. A fost un liceu bun, de nivel, atunci nu se numea încă Brukenthal. Acolo am avut șansa să învăț de la doamna Ursula Philippi care era organistă la Sibiu, iar apoi a devenit și profesoară de orgă la Cluj. Apoi am avut șansa să studiez la Viena cu Mihai Rădulescu. Dânsul s-a născut în România și a emigrat în anii 60, a devenit un organist renumit și profesor la Viena. Am întâlnit întâmplător și clavecinul. Întâmplarea a făcut ca în anii 90 când veneau ajutoare din Germania să vină și o formație de muzicieni din Germania care și-au adus clavecinul lor, aici nu exista clavecin. Unul dintre ei care lucra la Ministerul Culturii German avea la sfârșit de an o sumă de bani necheltuită și a zis că vrea să facă cadou Academiei de Muzică un clavecin. Așa m-am trezit cu un clavecin la care până atunci nu prea se cânta. Am început să merg și la cursuri de măiestrie. La Viena am profitat de ocazie și m-am înscris și la clavecin, așa a devenit un instrument tot mai important pentru mine.  

Reporter: Sunteți profesor de orgă și de clavecin, cum se îmbină cele două instrumente?

Conf. univ. dr. Erich Türk: Clavecinul este mult mai sensibil decât orga, de fapt a fost dificil la început, tușeul este mult mai sensibil, dar cu atât mai util este. Dacă ajungi să cânți frumos la clavecin, atunci la orgă va fi cu atât mai ușor. Din păcate la noi nu există perspective pentru claveciniști. Posibilitatea de a studia clavecinul există. Organiștii au ca și instrument și pianiștii pot să opteze pentru clavecin, există chiar și ca direcție de studiu principală doar că, ce poți să faci cu o diplomă de clavecin? La licee nu există nici pe listă instrumentul și ce nu există pe lista Inspectoratului, de facto nu există. Atunci nu există nici instrument, chiar dacă ar fi cine să predea, dar poate cu asta cu timpul se va mai schimba. În alte țări est europene clavecinul este puțin mai răspândit. În Ungaria, Polonia și poate și la noi va veni vremea clavecinului. Deja mai mulți absolvenți, foști studenți de-ai mei cântă și la clavecin, cântă în formații camerale. Sper să se dezvolte în direcția asta.  

Reporter: Cum pot fi atrași tinerii spre muzica clasică?

Conf. univ. dr. Erich Türk: Există atracții în multe alte direcții și din păcate și muzica predată în școli are o pondere foarte modestă. E foarte multă matematică, fizică, științe. Muzica și desenul, artele plastice sunt Cenușăreasa programei școlare. Un profesor de muzică sau desen trebuie să aibă ore la o grămadă de școli ca să îi iasă o normă. Eu cred că o șansă ar fi să existe cât mai mulți care vor să învețe un instrument. Mulți copii ajung să învețe pian, flaut. Nu toți vor deveni muzicieni profesioniști, dar nici nu este nevoie să devină toți profesioniști. Cei care de mic învață un instrument sunt publicul nostru sau viitorul nostru public. Trebuie motivați copiii încă de mici, încă din școli să meargă la concerte. Și în online există o grămadă de material. Până la urmă copilul poate să aleagă orice și cred că e și rolul părinților. Dacă părinții au cultura necesară, sau au o afinitate către muzică, amatori sau nepracticând-o, copiii aud că părinții ascultă muzică clasică cel puțin observă că există și așa ceva. Mulți nici nu știu că există și cum sună. 

Reporter: Sunteți pasionat de muzica veche pe care încercați să o readuceți la viață, există public interesat?

Conf. univ. dr. Erich Türk: În mod surprinzător, da. Am început să organizăm la Academia de Muzică festivalul de muzică barocă La Stravaganza din doi în doi ani și publicul a devenit tot mai numeros. Sunt și membru în ansamblul Baroc Transylvania și între timp au mai apărut și alte ansambluri de muzică veche în Cluj Faluto Dolce care a aniversat 20 de ani, ansamblul Baroc Transylvania, 25 de ani, recent și Fonte de Gioia a împlinit 10 ani. Și aceste formații când au concerte, sala se umple. Este public, chiar mai mult decât pentru muzica de cameră romantică, care și ea este frumoasă, dar de multe ori sunt recitaluri camerale cu cu mai puțin spectatori. Se pare că muzica veche e mai accesibilă și are un public numeros, ceea ce e un lucru îmbucurător.  

Reporter: Ați susținut multe concerte în biserici. Este biserica cel mai bun loc pentru concertele de orgă?

Conf. univ. dr. Erich Türk: Cel mai bun loc, este unde e instrumentul și orgile majoritatea sunt în biserici. Există și orgi în săli de concerte, dar în general acestea în toată Europa au apărut relativ târziu. De fapt fenomenul sălii de concerte a apărut abia în secolul XIX.  Problema cu orgile sălilor de concert e că orga are nevoie de acustică, de reverberație mai multă, iar într-o biserică mare o orgă cu un ecou bun, sună bine. Într-un spațiu cu acustică seacă orga nu sună atât de bine și o sală de spectacole de regulă este construită pentru orchestre, pentru ansambluri camerale pentru care nu e bună reverberația foarte lungă. Sălile moderne ale secolului XXI au acustică manipulabilă, dar așa ceva nu există la noi în țară. Geografic cel mai aproape e la Budapesta, Palatul Artelor, acolo se poate mări volumul sălii la nevoie și atunci și orga are ecou mai bun. Noi avem și în Cluj, dar mai ales în Transilvania o grămadă de orgi frumoase, orgi istorice, vechi. În comunism nu s-au construit orgi noi, sau foarte puține și avem șansa să locuim practic într-un muzeu de orgi. Sunt instrumente frumoase, există și stagiuni de concerte. Anul acesta din păcate cu concertele este mai complicat, mai rar. Ar fi fost concertele la Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu, dar nu se pot organiza încă concerte în biserici. Oricum, există multe biserici frumoase cu orgi frumoase și acolo sună cel mai bine orga până la urmă.  

Reporter: Cum v-ați adaptat activitatea în starea de urgență?

Conf. univ. dr. Erich Türk: I-am încurajat pe studenți să trimită înregistrări încă de la început când încă nu se știa dacă durează o săptămână sau o lună. Toată lumea spera ca până la sfârșitul semestrului revenim la normal, dar uite că a trecut tot semestrul. Pentru clasa de orgă de la Academia de Muzică studenții și-au învățat piesele, au trimis înregistrări, le-am zis ce să facă, au făcut. Le-am trimis și eu înregistrări cu mine la instrument să vadă dacă era ceva de arătat și până la urmă au făcut progrese, nu a fost un semestru pierdut. Foarte dificil și de fapt imposibil e pentru ansambluri, pentru muzică de cameră, cor, orchestre. Nu se poate prin internet, oamenii trebuie să fie fizic prezenți în aceeași încăpere. Sperăm că nu va dura foarte mult și că din toamnă sau cât mai curând va reveni totul la normal.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *