Au trecut peste trei decenii de când România a schimbat aberația comunismului cu haosul veşnicei tranziții. Povara celei mai „minunate şi drepte dintre orânduiri”, cu povara vechii moşteniri. O minciună ordinară, cu cea feliată în tranşe mai mici. Răul Absolut cu răul mai mic. Rahaturile propagandei comuniste, cu propaganda rahatului curat al politicilor corecte. Marxismul, cu neo-marxismul. Slugărirea la nomenclatura de Partid şi de Stat, cu sclavia la stat şi corporaţii.
Copiii născuți în acele zile, în care România își căuta un drum prin Europa, sunt acum oameni mari. Mulți dintre ei și-au găsit singuri drumul prin Europa, lăsându-și țara în mâinile acelorași hoți, care în urmă cu peste trei decenii s-au cățărat pe trupurile sfârtecate de gloanțele „glorioasei” armate române și au confiscat România. Alţii au rămas să se dezalfabetizeze în România şi să devină idioţii utili ai celor care se caţără pe Tricolor în funcţii publice.
De treizeci de ani, Țara trăieşte în minciună și impostură.
Libertatea pentru care au murit oameni în Decembrie 1989 a fost confiscată de impostorii politici şi “în civil”, apoi a fost dezbrăcată pas cu pas, an după an, de “drepturi” şi “libertăţi civile”, rămânând în curul gol.
De fapt, însăși Revoluția a fost o mare minciună, cum minciună a fost și procesul urmat de execuția Ceaușeștilor. Democrația în România s-a clădit pe fals, dezinformare și un simulacru de proces. Ce putea să urmeze după un așa început? Sărbătorim în aceste zile trei decenii de libertate? NU AVEM CE SĂRBĂTORI!
Putem doar să ne comemorăm morții, să vărsăm o lacrimă la mormintele lor și să ne întrebăm – pentru a câta oară? – ce ne-a adus nouă sacrificiul lor?
Îl lăsăm pe “ei” să-şi sărbătorească nimicnicia, drepturile şi libertăţile pe care şi le-au tras din trupurile sfârtecate de gloanţe. “Ei”, politicienii care au muls România încârdășiți în regimurile Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi Iohannis.
“Ei” şi-au luat, timp de trei decenii, libertatea de a vinde la fier vechi fabricile României. Libertatea de a înstrăina resursele minerale și energetice ale țării. Au fost liberi să spună orice la televiziunile și în ziarele pe care le-au finanțat din banii publici. Au fost liberi să-și strângă averi din banul public, averi la care neam de neamul lor de nimeni în drum, de activişti cu gura, nu au visat vreodată.
Timp de trei decenii, infractorii s-au cocoțat pe scaune „înalte” şi au fost liberi să fure până și banii alocați pentru medicamentele bolnavilor cronici. Câți oameni au murit lipsiți de tratament sau bani pentru spitalizare în timp ce politicienii stăteau cu ghearele înfipe în bugetul sistemului sanitar? Se vede clar acum, în pandemie.
De treizeci de ani, oamenii cumsecade nu și-au mai găsit locul în zonele unde se iau decizii. Consiliile locale, cele județene, Parlamentul, Guvernul s-au umplut de încovoiaţi, impostori, mincinoși și hoți. Sistemul a eliminat majoritatea oamenilor cinstiți din lanţul de decizie.
Pentru noi, „proștii” plătitori de taxe și impozite, libertatea la care visam în decembrie 1989 s-a transformat în umilință. Umilința de a fi tratați ca cetățeni de mâna a doua în toate țările civilizate din lume. Umilința de a fi ignorați de autorități, de a învăța în scoli insalubre, “modernizate” în fiecare toamnă până le cade copiilor noştri tavanul în cap. Umilinţa de a fi tratați în spitale fără medicamente și dotări minime, în care dacă nu te omoară brancardierul, te omoară infecţiile intraspitaliceşti.
Trei decenii am fost manipulați, mințiți, furați de o clasă politică insalubră care și-a găsit rădăcini în minciunile şi falsurile debitate după 22 decembrie 1989, data loviturii „iliesciene” de stat.
Am vrut să ne închinăm liberi unui Dumnezeu al iertării și iubirii. Am primit în schimb un “cler” plin de foști securiști, catedrale megalomanice, mănăstiri poleite cu mult aur și chipuri cioplite. Chipuri cioplite peste tot: în fruntea partidelor, în fruntea instituţiilor publice! La care să se închine o lume cât mai îndobitocită și manipulată de propaganda securisto-politică.
Treizeci de ani am învățat că legea este facultativă și o respectă numai proștii, în timp ce băieții deștepți ne sfidează din spatele „indulgenţelor” cumpărate cu bani furați din bugetele publice, fără ca nimeni să nu-i întrebe despre afacerile lor necurate.
Copiii născuți în urmă cu treizeci de ani sunt deja mari.
Le-aş fi dorit altă Românie!
O Românie așa cum o visam în urmă cu treizeci de ani!
Şi, gata!