Biserica Ortodoxă Română a dat în clocot după ce premierul Ludovic Orban anunțat că pelerinajul din acest an la moaștele Sfântului Dimitrie cel nou, programat să aibă loc la sfârșitul lunii octombrie, nu va mai avea loc. Asta după ce le-au stricat și pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași. Prin vocea purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, BOR reclamă un atac al Guvernului la libertatea religioasă. Zice acesta: „Exercițiile negative de imaginație la cel mai înalt nivel referitoare la comportamentul oamenilor credincioși (declarați aprioric suspecți), la capacitatea de organizare a Bisericii (altfel partener social exemplar al autorităților) și la importanța prezenței și manifestării faptului religios în societate pot fi realmente ofensatoare”. Și totuși:
Întâi. Comportamentul oamenilor credincioși nu a fost și nu este unul civilizat. Din contră, este notoriu faptul că credincioșii se înghesuie, se împing și se calcă în picioare la asemenea ocazii, de zici că se dau tigăi la inaugurarea vreunui Kaufland. Dacă în anii trecuți se lăsa cu ceva leșinuri, anul acesta, pentru că măștile stau mai mult sub nas decât pe nas, urmările sunt lesne de anticipat.
Doi. Cât privește capacitatea organizatorică și parteneriatul cu autoritățile, nu neg. Grație lor, anul acesta, spre necazul și frustrarea credincioșilor, am văzut la pelerinajul de la Iași, au dispărut sarmalele din meniu. Adică a dispărut unul din motivele pentru care credincioșii porneau în năpraznice cruciade. Așa că păgânul de Raed Arafat poate fi mulțumit. Iar dacă el este mulțumit, atunci întreg Comitetul Național pentru Situații de Urgență este mulțumit și, drept urmare, Guvernul. Ca să nu mai zic de președinte. Ca să vezi cum în vreme de pandemie simpla eliminare a unor gustoase și nevinovate sarmale aduce fericirea și armonia între Guvern și BOR.
Și trei. Nimeni nu contestă importanța prezenței și a manifestării faptului religios în societate. Dar pe fondul acestei nenorocite pandemii în care mulți, prea mulți, umblă cu masca sub nas, și ținând cont de luptele de stradă care se dau de obicei între credincioși pentru a fi mai în față sau chiar primul, poate că e mai sănătos să se roage fiecare acasă. Dumnezeu ne primește și ne ascultă rugăciunile oriunde le-am zice.
E drept, dincolo de toate cele de mai sus, nu se poate nega frustrantul adevăr că cutiile milei, în anii trecuți dolofane, se vor afla anul acesta în mare suferință. În atari condiții, recunosc, și eu aș fi supărat.