Niște investitori turci, dintre care unul cu pedigree în fotbal, au plecat de la Cluj cu coada între picioare și negociază în acest moment pentru achiziționarea clubului Petrolul. Voiau sa “intre” la U, dar ceva s-a “intamplat”.
Apare marea întrebare. De ce au plecat baștanii turci de la Cluj, unde voiau să cumpere simbolul Universitatea? Ce i-a împiedicat să investească în această mare echipă?
Voi încerca astăzi o analiză un pic mai specială și care este și îndrăzneață din punctul meu de vedere, cu scopul foarte modest și lipsit de conspirații de a demonstra că proiectul Universității Cluj-Napoca, mă refer la cel fotbalistic este în impas, ca si-a atins limitele sportive si de brand, numai și numai datorită lui Emil Boc, a construcției stupide de „acționari” pe care a gândit-o și a clicii de trepăduși care s-a înfipt la conducerea clubului folosindu-se de el, așa cum se folosesc maturii nematurizati de o jucărie.
Nu vreau să spun că se folosesc rău intenționat de club, dar e o jucărie de oameni mari pe care ei nu știu să o gestioneze. Echipa de fotbal în acest moment pare pe un trend ascendent, doar pare, dar este de mai mulți ani într-un blocaj conceptual.
Apare alta întrebare, care este cea mai bună variantă pentru echipa de fotbal ”U” Cluj, iar eu o să vă dau un răspuns foarte surprinzător.
Cea mai bună variantă pentru ”U” Cluj nu este nici să rămână sub actuala conducere a „președintelui” Emil Boc, nici să fie măritată unui grup de investitori, nici sa se “uneasca” cu CFR, pentru că nimeni sănătos la cap care iubește acest simbol nu poate risca să mai existe o problemă Walter, adică un om de afaceri, chiar și bine intenționat, care să dea faliment, iar brandul ”U” să rămână la latitudinea unei firme de insolvență. Vedem bine ce se întâmplă la Dinamo, vedem bine ce s-a întâmplat la Rapid, vedem bine ce s-a întâmplat cu brandurile la Craiova sau la Timișoara.
Eu am o soluție, spun eu aproape perfectă, sau în orice caz cu foarte mici minusuri pe care v-o bag sub nas pentru analiză. De fapt, e o revelație. Si un subiect de meditatie.
Soluția pentru ”U” Cluj, echipa de fotbal, se află de câțiva ani chiar sub nasul nostru, este deja validată din punct de vedere financiar, social, sportiv, comunitar și din punctul de vedere al fanilor. Ea se numește: U BT, și da, este vorba despre proiectul de baschet ce a început acum 14 ani și care poate fi soluția extraordinară de consolidare a brandului ”U” nu numai la nivel local, ci și la nivel național. Poate singura cale pentru U de a rămâne cu adevărat în istorie și prin performanțe, nu numai prin iubirea fanilor (care nu e mai putin importanta).
Să o luăm cu începutul.
În mod surprinzător, pentru o bancă, ma refer ca business, care are de obicei viziuni mult mai restrânse, ba chiar conservatoare, acum câțiva ani, Banca Transilvania a luat decizia de a-și asuma nu un proiect de sponsorizare al echipei de baschet “U”, ci un proiect comunitar.
Lumea a râs la început, in 2009, de aceste idei, mai ales în Cluj, unde mereu când se vorbea despre ”U” se fluturau sintagme de genul: „Să urmăm modelul de dezvoltare a lui Borussia Dortmund”, „Să facem un proiect de tip socios”, „Să creștem în pepinieră juniorii nostri”, lucruri care nu s-au materializat niciodată.
Banca Transilvania din postura de „patron” a făcut ceea ce nu o să poată face nicio Primărie și niciun investitor persoană privată, sau chiar un grup de oameni de afaceri. A stabilit niște standarde de management, a asigurat stabilitate financiară și a trasat un obiectiv mai presus decât performanța: impactul social pentru comunitatea clujeana.
Începuturile au fost timide fiindcă, la acel moment, în baschetul românesc rămas din păcate tot la stadiul de neprofesionism, de amatori din punct de vedere al legislației muncii, existau echipe care făceau show sau circ, după caz, și care păreau să fi “arestat“ întreaga desfășurare a Campionatului Național.
Încet și cu treabă bună, fără să ardă etape, Banca Transilvania a desemnat și angajat niște oameni care au reușit, într-un timp relativ scurt dacă e să ținem cont de istoria unui club, doar 14 ani, să facă ca ”U” să devină multiplă campioană, sa ia cupe, să umple sălile, meci de meci, cu fani plătitori, să aducă vizibilitate sporită Ligii, să nu fie ținta arbitrajelor corupte și nici promotoarea corupției în arbitraj, să creeze performanță, să crească an de an în Ligile europene și, cel mai important, să șteargă din inimile suporterilor furia absenței rezultatelor sau temerea că ”U” este mereu în prăpastie, pe marginea ei sau chiar în pericol de extinctie.
Ținându-și promisiunea de a nu se lepăda de proiect, de a fi “silent, but ferm partner”, Banca Transilvania a devenit „patronul” neinvaziv de care ar avea orice echipă din sportul românesc nevoie și care ar trebui sa constituie un exemplu demn de urmat și pentru alte companii puternice din România care să își asume fără nazuri și strâmbături din nas un asemenea demers.
Banca Transilvania, nr. 1 in Romania si cel mai puternic brand al Clujului pe parte de business, a fost stâlpul financiar și moral de la care a plecat întreaga construcție.
Dacă privim în oglindă cele două proiecte, cel fotbalistic gestionat de Primărie și de niște tiriplici, și proiectul baschetbalistic gestionat de BT din umbră, dar cu oameni competenți, o să observăm câteva lucruri de o evidenta incontestabila, pe care o să le enumăr fara pretentia de a fi singurul care sa le fi vazut, dar pe care o sa le “asez” mai… logic.
Proiectul fotbalistic a avut prea multe suișuri și coborâșuri în ultimii șapte ani. Sigur, o poveste frumoasă, cu revenirea echipei de fotbal în Liga IV, revenirea în Liga I, o prestație modestă acolo, acuma una bună, dar în general se vede inconstanța și bâlbâiala managerială prin numărul foarte mare de antrenori, prin deciziile financiare foarte proaste în ce privește transferul de jucători, inclusiv prin selecția de jucători. U Cluj fotbal ne arata ca nu mai poate urca, ca si-a atins limitele sportive.
Tot la proiectul fotbalistic se vede clar că a încăput pe mâna unor oameni ce privesc fotbalul amatoricește și nu au cum să devină pro. Tot despre echipa de fotbal trebuie să spunem că proiectul ”U” nu a reușit să cucerească în plus fani noi, nu a reușit să îi aducă constant la stadioane pe cei care ar ține cu ”U”, pentru că nu au existat nici rezultate, care contează într-adevăr, și nici o politică de marketing coerentă.
Un alt eșec al acestui proiect fotbalistic este lipsa de integrare a “produselor”proprii, ma refer la legendara sintagmă: „Centrul de copii și juniori”. Deși a făcut acel parteneriat cu Academia Luceafărul (alt proiect superb), putem spune fără să greșim că ”U” își bate în continuare joc de juniorii sai și că preferă în continuare să selecționeze și să aducă la echipa mare tot felul de împiedicați și pile, tot felul de nejucați și accidentabili pe care îi plătește cu sume colosale. Si care nu livreaza.
În paralel însă, și spre lauda lor, cei de la ”U” BT au făcut lucruri incredibile pe mai toate aspectele.
Sălile sunt pline meci de meci, indiferent că e vorba de competiția internă sau competiția externă în care evoluează. ”U” BT a reușit să aducă la meciurile sale de baschet un public nou de care publicul de fotbal face misto adeseori. Fanii U fotbal zic despre fanii U BT ca sunt corporatiști sau fani de scaun, cu mențiunea că habar nu au de faptul că există public de scaun și la Chelsea, și la Liverpool, și încă numeros pe stadioanele din Anglia, dar că ăsta ar trebui să fie și publicul de fotbal. De ce? Pentru că publicul de la ”U” BT este cel mai important public, este cel plătitor și constant. Nu care se enervează pe rezultate si se razbuna nemaicalcand un an la stadion.
”U” BT a reușit foarte natural și chiar emoțional să integreze în managementul echipei foștii jucători, și de asemenea, să ia din academia proprie de juniori clujeni jucători pe care să-i urce în echipa mare și sunt foarte multe exemple în acest sens.
De remarcat răbdarea răsplătită de rezultate pe care BT a avut-o cu fostul jucator-vedeta Mihai Silvășan, antrenor care a crescut vizibil de la an la an, s-a maturizat, s-a responsabilizat și are o atitudine excepțională atât pe teren, cât și în afara lui. Silvasan este un winner, a fost si ca jucator asa, un winner este si ca antrenor.
Nu pot să-l ignor pe Branko Cuic, jucător emblematic al lui ”U” BT, păstrat și promovat în managementul echipei. Un tip extraordinar de deștept și conectat și care, mai ales, are extraordinara “calitate” că, fiind sârb, este un portal de încredere pentru tot ce pot însemna jucători proveniți din zona respectivă sau competența adusă de acolo. Nu mai zic de sangele lui puternic de castigator, apanajul poporului sau neinfricat.
De asemenea, la nivel de marketing, ”U” BT a reușit, fără să forțeze prea mult, să facă ceea ce ar nevoie orice club, indiferent de sportul în care evoluează.
Sa va zic atunci de Sergiu Mircea, seful marketingului de la Banca Transilvania, care sta modest pe curu’ lui si face minuni.
A reusit sa faca din U BT o echipa ce are casa închisă mai mereu la vânzarea de bilete. Ori asta înseamnă că ai reușit, când esti implicat in managementul unui club sportiv, să asiguri nu numai suportul emoțional al fanilor, ci și sănătatea financiară a clubului.
Mircea Cristescu nu mai are nevoie de nicio prezentare. E inalt cat casa, dar are un singur organ, mare cat el: inima.
Un aspect important pe care vreau să îl subliniez la clubul ”U” BT este obiectivul final al acestui proiect și anume impactul asupra comunității.
”U” BT în acest moment este un simbol pozitiv, atât din punct de vedere sportiv, cât și social. Și nu mă refer doar la miile de copii care joacă baschet, învățând acest sport sub egida lui ”U” BT, ci și la miile de tineri care vin meci de meci la sală să își vadă echipa preferată. Chestia asta este poate cea mai frumoasă realizare în plan sportiv la care poate visa o echipă din România, indiferent de sportul la care ne referim.
Să remarcăm un lucru inedit și anume că în spațiul public nimeni nu știe cine conduce cu adevărat acest proiect sportiv, ca o fi Banca Transilvania sau niște nume de oameni. Tot ce se vede e că acolo există o ECHIPA.
Tot așa vreau să remarc faptul că, datorită încrederii pe care conducerea clubului și-a câștigat-o în rândul fanilor, aceștia nu mai comentează sub nicio formă la plecarea sau aducerea unor jucători, indiferent despre ce nume este vorba. La ”U” BT deseori se rup contracte peste noapte, dar publicul are încredere și înțelege că a fost o decizie managerială, pragmatică, pro sport, și a văzut asta în atâtea situații în care rosterul s-a consolidat prin aceste schimbări. Sigur că mulți dintre fani se atașează de niște nume, dar să remarcăm felul în care ”U” BT își face selecția și se calibrează de-a lungul campionatului atunci când simte că are probleme.
Anul acest avem de-a face cu una dintre cele mai complexe și performante selecții. O echipă extrem de puternică din punct de vedere fizic și care, mai ales, o notă aparte, știe să revină pe finaluri, un lucru foarte important din punct de vedere psihologic.
Și atunci se pune întrebarea ce pare stranie din partea mea: De ce acest model nu este aplicat și în cazul fotbalului? Pentru că aplicabil este.
U BT nu mai e la inceput de drum, e un proiect validat de 14 ani, de rezultate, de constanta, un proiect sportiv care URCA.
Vă spun eu ce s-ar întâmpla dacă proiectul sau “sistemul” U-BT ar fi extins și acolo, la fotbal. El s-ar putea face doar dacă Banca Transilvania ar admite implicarea și în echipa de fotbal. E un obstacol mai dificil decat credeti, datorita mizeriei inimaginabile din fotbal. Dar, ca sa fim sinceri, si in baschetul romanesc din 2009 era mizerie enorma.
Dacă Banca nu ar vrea să se implice și în fotbal la maniera totală, atunci acest proiect de “unire”, de transplant al competentei, ramane un scenariu misto.
BT si-a facut mereu datoria oricum fata de U (si fata de Cluj). Ce vreau să spun este că oricum Banca este prezentă la echipa de fotbal prin sponsorizări și prin sprijinul pe care îl acordă colateral și comunității. Dar dacă Banca Transilvania, Doamne ajută, ar dori să preia proiectul, lucru dificil, ar mai trebui să se întâmple și a doua condiție. Ca întreg managementul ONG-ului sau Asociației Sportive care gestionează acum proiectul fotbalistic să fie cedat în întregime Băncii. Și, sincer, vă spun că eu așa mi-aș dori.
Mi-aș dori să scăpăm de toți rectorașii și marii experți din fotbal care sunt în acest moment “acționari” ai ONG-ului si care se joaca pe bani publici de-a “folbalul”.
Sigur, să rămână Primăria ca o mică parte sau cu un vot, ca sa poata da bani mai departe? dar Banca să gestioneze completamente, decisiv și total, dacă ar fi să fie, proiectul fotbalistic. Banii de la Primarie plus ce poate pune Banca Transilvania jos ar fi… treaba serioasa.
Nu se poate altfel și Banca a demonstrat prin proiectul de la baschet că este super responsabilă atunci când se implică în așa ceva. Nu am avea de ce sa ne temem, zic eu.
Urmeaza o observatie FOARTE importanta.
Ar mai trebui de asemenea, să înțelegem că dacă ar exista premisele unui asemenea proiect, brandul ”U” Cluj nu ar fi deloc în pericol în cazul în care Banca Transilvania s-ar vinde într-o zi. Pentru că, în orice clipă, dacă un viitor proprietar al Băncii Transilvania, deși e greu de crezut că se va întâmpla asta, ar decide să stopeze acest proiect, brandul lui ”U” Cluj rămâne tot la Primărie pentru că e cel mai valoros diamant despre care discutăm. Deci nu văd aici chiar deloc niciun pericol.
Parerea mea ca brandul lui ”U” Cluj nu ar mai trebui să ajungă niciodată pe mâna unor neaveniți și nici să fie gestionat de niște neaveniți.
Dacă ar fi încredințat Băncii Transilvania proiectul fotbalistic de la ”U”, prin preluarea asociatiei sportive, am putea spera ca, în proporție de 99%, competenta si rigoarea de la U BT ar putea fi replicate si la fotbal, și lucrurile s-ar schimba simțitor pentru ”U” și vă mai spun inca un motiv pentru care cred asta. Vă mai spun o nuanță.
Fiind un “actor” sau manager cu mulți bani și cu un anumit statut și prestanță în România, totuși discutăm despre banca numărul 1 din România, Banca Transilvania nu ar admite sub nicio formă să se implice în mizerii de arbitraj, în scandaluri, în atitudini proaste și în general, în cloaca în care se zbate fotbalul românesc. Și am putea asista la un model nou pe care nu l-am mai văzut, dar care în baschetul românesc există și care este inedit: unul fara vatafi politici si fara afaceristi vulnerabili la crize.
Am putea spune, fără să greșim, că propunerea mea este lucrul care “acoperă” cel mai bine viitorul lui ”U”, din TOATE punctele de vedere. Ar fi varianta care ne-ar asigura cu adevărat că ”U” nu o să moară niciodată.
Da, a venit momentul Unirii, ca tot sarbatorim maine Unirea, dar nu unirea lui CFR cu U, ci unirea “principatelor” uiste sub Potcoava.
Să vă gândiți la chestia asta și voi, fanilor, și voi decidenți din Primărie, domnule Boc, treceti peste faptul ca propunerea o face criticul de Liviu Alexa, priviti spre U, și voi cei de la Banca Transilvania, pentru că nu mi se pare că vorbesc prostii. Acum sau niciodata?