Tudor Ciplea e un sportiv pasionat de echitație, pentru care dragostea față de cai a fost o constantă pe tot parcursul vieții sale, de la 5 ani, când admira alături de părinți herghelia de la mare, din Venus, și până acum, când a ajuns să concureze sub culorile Universității Cluj, club sportiv ce a terminat ultimul an competițional pe locul 5 din cele 50 de cluburi din țară.
,,Am simțit atracția pentru cai de când eram copil”, se destăinuie Tudor, ,,a fost o pasiune care a crescut progresiv, până am ajuns să îmi dedic viața lor. Bucuria de a încăleca și de a sta în preajma cailor îmi dă sens, am ajuns să le înțeleg limbajul și să îmi doresc să comunic cât mai bine cu ei.”
A învățat echitația de la unul din marii călăreți ai României
De când era mic, Tudor a prins mare drag de cai, iar, la 13 ani a început echitația de performanță la Clubul Sportiv Armata Cluj, singurul club de echitație din județ, de pe vremea aceea.
Primul om care i-a pus dârlogii în mână, și totodată primul său antrenor, a fost Dumitru Loneanu, unul din marii călăreți ai României, care i-a insuflat dorința de a merge mai departe pe acest drum ,,ecvestru”, transmițându-i, pe lângă dragostea sa față de cai, și cunoștințele necesare pentru a face performanță:
,,Când am mers la club știam doar să îmi păstrez echilibrul pe cal, încet-încet am prins gustul și având parte de îndrumarea lui, având și cai pregătiți împreună, am avut multe satisfacții la concursurile care au urmat. Primul concurs l-am câștigat la 16-17 ani, proba completă și de obstacole.”
O viață de sportiv de performanță
După prima victorie, a urmat o viață de sportiv de performanță, cu mult efort constant, ,,nu atât un foc de artificii”, după cum afirmă Tudor, ,,cât multă muncă”. Prin mâna sa au trecut mulți cai, viața lor sportivă fiind mult mai scurtă decât a antrenorului.
La un moment dat, datorită căzăturilor și șocurilor din timpul antrenamentelor, la 29 de ani, Tudor Ciplea a fost nevoit să întrerupă activitatea din motive de sănătate, dar, după o perioadă de refacere, a revenit în activitate, renunțând la orice altceva și dedicându-se cailor și sportului ecvestru.
O perioadă a încălecat și în afara țării, pentru un crescător de cai din Austria, unde se ocupa de îngrijirea animalelor, de pregătirea lor, câștigând cu această ocazie foarte multă experiență:
,,Am avut foarte mulți cai de încălecat și fiecare cal are particularitățile lui, fiecare cal e pentru mine o provocare, nu seamănă unul cu altul, și atunci îți pune la încercare cunoștințele pe care le ai și modul în care îl faci să te înțeleagă ce-i ceri.”
Ulterior, Tudor și-a luat propriii cai, la ora actuală având nu mai puțin de 5, cu care concurează în Campionatele Naționale la diferite probe. Anul trecut, cu unul dintre ei a câștigat locul I la finala de anduranță a Campionatului Național, la proba de 32 de km.
Și fiindcă pasiunea se transmite din generație în generație, pe lângă cei 5 cai campioni, Tudor mai are și un ponei, achiziționat pentru fiul său:
,,Tot ceea ce fac sper să rămână copilului meu, Ștefan, care la ora actuală îndrăgește sportul ăsta și sper să mă și moștenească. Are 12 ani, nu am încercat să îl forțez, am zis să îl las pe el să își aleagă drumul.”
Întreaga zi, împărțită între cursurile la USAMV și pasiunea pentru sportul ecvestru
Tudor e acum și student la USAMV la Zootehnie, viața intensă de sportiv nepermițându-i până în prezent să urmeze o facultate. Și fiindcă s-a gândit să îmbine utilul cu plăcutul, studiul cu pasiunea sa, în cadrul facultății s-a înscris și la cursul de tehnician veterinar, curs care îi va prinde bine în domeniul său ecvestru: ,,Dacă sunt probleme, să mai știu să fac o injecție, un tratament, să iau un puls…”
Deși echitația este un domeniu costisitor, cu tot ceea ce înseamnă hrana cailor și întreținerea lor, Tudor se ocupă singur, împreună doar cu ajutorul familiei. La ora actuală e în chirie cu caii în ferma de la Medicină Veterinară, iar visul său e cel de a-și construi un mic ranch, o mică bază proprie de echitație.
Viața lui Tudor e împărțită între școală și antrenamentele zilnice. Petrece alături de cai 6-8 ore pe zi, fără sâmbătă și duminică și fără sărbători:
,,Câteodată, din păcate, ăsta e un inconvenient, fiindcă nu poți să le zici vineri: «Ne întâlnim luni!», darndragostea pe care le-o oferi e reciprocă, și caii se atașează de stăpân.”
Echitația e, de altfel, un sport care presupune o echipă om-animal, un parteneriat continuu:
,,Cu calul împărtășești efortul și bucuria antrenamentelor și emoția concursurilor, iar în final trebuie să funcționezi ca un întreg.”
,,E o chemare pur și simplu naturală în mine în direcția asta”
În raport cu caii, consideră Tudor, ai nevoie de aptitudini cum ar fi curajul, stăpânirea de sine, răbdare, intuiție, și, mai presus de toate, e necesar să iubești animalele. Pentru a fi un bun sportiv în domeniul echitației trebuie să combini toate aceste aptitudini cu ambiție, perseverență și efort susținut:
,,E o chemare pur și simplu naturală în mine în direcția asta, nu e moștenită, nu am avut tangență cu domeniul, pur și simplu m-am îndreptat în direcția asta singur și în această activitate sportivul nu se pregătește doar pe sine, din punctul de vedere al condiției fizice, ci trebuie să facă un parteneriat foarte bun cu calul, trebuie să creștem împreună; eu tot timpul trebuie să fiu atent la dezvoltarea calului și ăsta e un efort susținut, înseamnă zi de zi să fiu atent la starea lui, să fie în formă optimă tot timpul, să fie bine hrănit.”
Pe lângă statutul de sportiv de performanță, Tudor Ciplea mai e și instructor de echitație și arbitru de obstacole și de anduranță, așa că planurile sale de viitor sunt centrate, în mod firesc, într-o proporție covârșitoare, pe cai și pe performanța sportivă – o pasiune, fără sfârșit:
,,Ca să te trezești în fiecare zi și să faci lucrul ăsta e vorba de pasiune, înseamnă o pasiune fără sfârșit, fără limite. E o satisfacție de nedescris atunci când formezi un cal și vezi că după o contribuție zilnică în îngrijirea lui, în educația și în pregătirea lui fizică, obții un rezultat extraordinar, un cal cu totul diferit de ce era la început, cu un aspect estetic deosebit, echilibrat și cu performanțe sportive remarcabile.”