Am o vorba: decat oameni bine intentionati in jurul meu si care sa greseasca in mod grosolan si constant, mai bine oameni care sa isi faca treaba cum trebuie, chiar daca nu intotdeauna imi place de ei.
Bine, ma rasfat, am avut mereu noroc de oameni foarte buni in jurul meu, leprele si prostii s-au eliminat sau i-am eliminat. Am, de asemenea, si o gramada de defecte si nu e usor de lucrat cu mine, dar sunt recunoscator lui Dumnezeu ca nu mi-a dat defectul prostiei.
Dar astazi, la ora de filozofie a chibritului, vom discuta despre cat de mult am putea inainta ca oameni daca am admite sa facem, nu zilnic, dar, macar o data pe saptamana. un gest neasteptat si bun, o fapta gratuita, o mana de ajutor curata.
Odata, un avocat simpatic care spune mereu despre sine ca adora banii (hahaa! normal, e avocat!), mi-a spus ca a pastrat de la maestrul sau un obicei infailibil pentru a impiedica orice avantare spre straturile inalte ale infumurarii: ia periodic cate o cauza sau doua pro bono publico. Nu o face o data pe an, de Craciun, ca sa aiba inima mai usoara cand urca in limuzina sa scumpa (si muncita), ci macar o data pe luna. Este exercitiul lui de curatie, felul in care da inapoi.
Sa dai inapoi si sa dai inainte – sunt lectiile ce le-am primit acum multi ani.
Prin 2004, ramas fara de job si cam sarantoc, mi-am oferit serviciile si numele unui om pe care il cunoasteti foarte bine si caruia i-am cerut o anumita suma de bani ca sa scriu la ziarul sau. Nu era mica suma, dar nici prea mare pentru un tip cu experienta si stilul meu de scris. M-a refuzat. Ani mai tarziu, cineva care asistase la felul in care luase decizia mi-a spus ca omul ala s-a amuzat copios vazand situatia mea precara si a decis sa ma afunde, prin refuzul sau, si mai mult in valtoarea nesansei. Dar acel cineva ii spusese la acea vreme omului: „Pacat, baiatul asta putea fi la tine in ograda, acum i-ai sters ultima urma de indoiala din cap care il retinea sa isi ia soarta in maini. O sa vezi, o sa te concureze si o sa te depaseasca in cativa ani”.
A fi rau cand ai putere si a fi bun cand ai putere. Grea decizie, fiecare inima ar putea sa aleaga mereu si una, si alta, atat de complicati suntem ca fiinte!
Dar nu puterea banilor e importanta, nu puterea bratului, ci puterea de a schimba un destin. Sa schimbi un destin… Ce forta! Ce umana si, totusi, dumnezeiasca forta atunci cand iti propui sa faci un bine!
Mereu m-a mirat imprevizibilul coctail de sentimente care il face pe un om sa treaca nepasator pe langa un copil care linge un staniol cu resturi de inghetata luat dintr-un tomberon si pe altul il indeamna sa se opreasca si sa cumpere o inghetata noua pustiului.
Mereu m-au fascinat rautatea pura, gaunosenia sufleteasca, inima cu picioare puturoase, creierul caruia ii put axilele, dar si mai tare m-a vrajit felul in care un destin de om se poate schimba cand este „tinta” unei fapte bune.
Mereu ma gandesc la faptele bune care mi s-au intamplat mie si care m-au adus pe mine aici. Au fost esentiale in devenirea mea, daca nu aveau loc, daca nu eram adrisantul lor, nu as fi putut exploda ca minte sau ca suflet.
Culmea, sunt fapte bune pe care tind sa le uit cateodata. Stati linistiti, am spus, cateodata. Dar imi revin repede din reveria orgolioasa care ma cuprinde si le multumesc tuturor in gand ca au fost exact la momentul oportun acolo, langa mine, si m-au impins printr-un gest sau o vorba mai sus, spre o stare superioara de simtire.
Si am invatat sa fac si eu altele. La inceput asteptand recunostinta. Apoi, asteptand cuminte sa nu fiu vazut cand le fac. Apoi, doar facandu-le, fara sa mai astept ceva sau pe cineva sa mi se alature.
Sunteti saraci? Nu numai la bani se rezuma proiectarea unei fapte bune. Sunteti bogati? Banii pot fi catalizatorul suprem al unei fapte bune.
Sunteti rai si haini din fire? Din voi nu poate iesi o fapta buna decat daca picati pe jos, decat daca jos fiind veti vrea inapoi in picioare. Cei rai care au picat jos si se ridica intelegand mocirla in care s-au imbaiat se transforma in ingeri pamanteni.
Fapta buna, cliseul biblic, azi poreclit „motivational” sau „nelepist”, nu are zone de actiune unice, nu e trendy, nu o dedicam anul acesta autistilor sau saracilor sau batranilor.
Fapta buna e copilul sufletului nostru, se ridica din sperma fricii si din ovulul sperantei.
Fapta buna se naste cand ai puterea de a-ti constientiza puterea.