Guta cronica apare dupa varsta de 50 de ani si are “in spate” ani buni de boala, cu numeroase puseuri. Caracteristic acesteia este toful (formatiune nodulara), a carui localizare poate fi extraarticulara (pe tendoane si sinovii) sau articulara (cu deformari asimetrice si distrugeri de masa osoasa). Din aceasta cauza boala se mai numeste si “guta tofacee a articulatiilor”.
Afectiunea intereseaza aprope in exclusivitate barbatii, incepand de la varsta de 30-40 de ani, si este asociata cu litiaza urica. La femei, apare mai ales la menopauza.
Exista si o guta abarticulara, care atinge tendoanele, anevrozele palmare si plantare, muschii sau viscerele, si este caracterizata, in plus fata de simptomatologia clasica, de tulburari nervoase, musculare, digestive, renale etc. Evolutia sa este cronica si decurge spre nefrita, uremie, casexie, accidente vasculare cerebrale si, in final, moartea.
Speranta de viata a gutosului nu este afectata decat in masura in care intervin diverse complicatii: litiaza urica, ateroscleroza, hiperlipemie, hipertensiune arteriala, nefropatie urica, trombogeneza etc., situatie in care aceasta scade cu aproximativ 5 ani.
Chiar daca boala a devenit astazi destul de rara, faptul ca are caracter invalidant ne determina sa o tratam cu toata atentia si seriozitatea.
Indeosebi in puseuri acute, dieta hipocalorica este obligatorie. Fructele si legumele, care joaca un rol important in alimentatia gutosului, trebuie sa contribuie la scaderea acidului uric din sange si din tesuturi, la cresterea diurezei si la impiedecarea precipitarii uratilor, cu formare de cristale, aglomerate sau nu de calculi. Cu exceptia celor oleaginoase (nuci, alune, migdale), toate celelalte fructe pot contribui la alcalinizarea urinei, fie la un consum zilnic de circa 1 kg, fie prin recurgerea la asa-numitele “zile de fructe” sau “zile de descarcare” – una pe saptamana sau la doua saptamani, in care cantitatile se pot dubla.
Dieta trebuie sa contribuie la reducerea progresiva a greutatii corporale. Alcoolul este prohibit, iar aportul hidric trebuie sa fie minimum 2 l pe zi, reprezentat de sucuri de fructe, ape oligometalice sau alcaline si de ceaiuri, care pot genera alcalinizarea urinii. Cafeaua, cacaoa si ceaiul vor fi consumate cu restrictii, datorita actiunii lor excitante asupra sistemului nervos central.
In general, dieta va fi hipolipidica (grasimile diminuand eliminarea de acid uric) si hiposodata, iar aportul de proteine si de nucleoproteine va fi diminuat.
Printre alimentele interzise amintim: unele specialitati de carne (viscere, creier, momite, scrumbii, sardele, afumaturi, produse marinate), unele legume (fasole, bob, linte, mazare, spanac, ciuperci, varza, conopida), unele dulciuri (ciocolata, crème, foietaje), precum si mancarurile gatite de mai multa vreme.
In puseul acut (primele 48 h) alimentele vor fi pregatite cat mai simplu, fara sare si grasimi, regimul fiind compus din orez, paste fainoase, supercreme de legume, pireuri.
In timpul crizei, repausul la pat este obligatoriu, fiind determinat de durerea insuportabila generata de patrunderea in lichidul articular a cristalelor de acid uric de dimensiuni mari (peste 0,5-0,8 micron) si de agravarea proceselor inflamatoare in urma solicitarilor mecanice ocazionate de tentativele de deplasare.
Medicatia alopata este complexa si se recomanda indeosebi in puseurile acute ale bolii. Medicamentul de electie este reprezentat de colchicina, el insusi de origine vegetala, obtinut din brandusa-de-toamna. Preparatele cortizonice antiimflamatoare (aspirina, indometacian, fenilbutazona s.a.) sunt inca folosite, dar aceasta numai la recomandarea expresa a medicului.
