Teodor Pop-Pușcaș e o persoană complexă. A fost șeful Poliției clujene, a cochetat cu politica, de care s-a lăsat, fără prea mari regrete, după ce a ocupat și funcția de consilier județean, e acum om de afaceri, deținând firma privată de pază și protecție PP Protect și fiind asociat la hotelul Royal Classic, e o persoană ce nu a trecut degeaba prin viață, acumulând o vastă experiență, dublată de o cultură pe măsură și de respect față de semenii săi.
Teodor Pop-Pușcaș e o persoană modestă în atitudini, în manifestări exterioare, dar lipsită de modestie și plină de generozitate în idei, în trăiri interioare. E o persoană deschisă, amabilă și caldă, ce îți câștigă din primele minute respectul prin respectul pe care îl oferă, prin valorile ce îl ghidează în viață și prin faptul că se raportează mereu la originile sale modeste, de copil sărac, crescut în mediul rural, în preajma Clujului, copil ce a îmbrăcat haina militară pentru a își putea croi astfel un drum mai bun în viață. A reușit și în cariera în uniformă, iar acum și în cea civilă. Pentru că e o persoană neabătută din drumul său, de neabătut: ,,Să nu spui niciodată nu se poate, nu vreau, nu pot, nu știu, nu mă interesează”, e unul dintre principiile de bază care i-au ghidat existența.
A ales cariera de polițist la dorința mamei, fiind al șaselea copil dintr-o familie modestă
Teodor Pop-Pușcaș s-a născut acum 60 de ani, la Stanca, într-o lună geroasă de decembrie, familia sa locuind în satul Popești, din comuna Baciu. Școala primară a absolvit-o în satul natal, apoi a urmat Liceul de cultură generală nr. 14 din Dâmbul Rotund, iar ulterior Școala Militară de Ofițeri Activi M.A.I.:
,,Toate astea le-am terminat în ’76, când am fost repartizat la Târgu-Mureș, unde am lucrat 15 ani, după care am revenit acasă, dorința mea fundamentală fiind aceea de a reveni în orașul natal. Aș putea spune că alegerea carierei de polițist a fost o dorință a mamei, ca unul dintre băieți să îmbrace o uniformă, eu fiind al șaselea copil din familie și al treilea băiat. Aveau ei în vremea aia o imagine a stabilității în viață, dacă din copil sărac ajungeai undeva să îmbraci haina militară, să ai o locuință, o carieră stabilă și o pensie la fel – ei gândeam foarte departe cu lucrurile acestea.”
,,Acum modele sunt vedetele mondene, Gigi Becali, multe persoane care au acumulat averi peste noapte”
Dacă pe atunci te uitai la un militar ca la cineva care îți inspira foarte mult respect, tot bazat pe cultura stabilității și a încrederii în haina și în cariera respectivă, acum Pop-Pușcaș consideră că putem discuta despre orice în această privință, dar nu despre un respect deosebit, pentru că foarte multe lucruri au fost compromise în societatea actuală, în care s-a manifestat un lanț întreg de compromitere a valorilor, a încrederii în modelele sociale:
,,Acum modele sunt vedetele mondene, Gigi Becali, multe persoane care au acumulat averi peste noapte; merge și așa, merge foarte bine și așa. E ca în bancul cu Bulă, în care îl întreabă învățătoarea: «Bulă, ce vrei să te faci?» Și Bulă răspunde: «Idiot.» «De ce?» «Păi, mă duc cu tata pe stradă și zice: ,,Uite ce mașină are idiotul ăla, uite ce casă mare are idiotul ăla, uite ce blondă frumoasă are idiotul ăla!” Așa că, idiot!» Eu nu sunt nostalgic după vechile stări de fapt, dar nici nu poți să nu constați că totuși sunt împrejurări pe care le-ai trăit și care au dus la foarte multă decădere a principiilor, a valorilor, a elementelor pozitive.”
O copilărie grea, marcată de munca la câmp
Copilăria viitorului polițist a fost una foarte grea, marcată de munca la câmp, de lucrul pământului:
,,Nu aveam noi pământuri, dar lucram în CAP și nu aveam vacanță, nu știam ce e aia vacanță. Abia așteptau părinții, după ce am crescut cât de cât, să rămânem acasă în vacanță și să ne folosească la lucru, la îngrijitul animalelor, la sapă, la coasă, la adunatul fânului, la secerat, peste tot…”
A ajuns șef de birou la Poliția Târgu-Mureș și șef de inspectorat la Cluj
La Târgu-Mureș Teodor Pop-Pușcaș a lucrat la formațiunile economice de poliție, ajungând șef de birou. Apoi, revenit la Cluj, a luat-o ,,de la zero, de la începutul carierei, de la cea mai joasă funcție”. A devenit șef de inspectorat în 2003, la Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, ceea ce a însemnat ,,un vis împlinit”:
,,La vârsta la care am ajuns, la 50 de ani, pe de o parte visam să fiu șef de inspectorat, să ajung pe o treaptă înaltă a ierarhiei profesionale, pe de altă parte mă frământa un gând că aș fi putut face și altceva în viață – nu chiar ceea ce fac acum, dar primele mele intenții au fost să devin inginer – ori constructor, ori la construcții de mașini, și atunci cred că mi-a rămas în subconștient imaginea asta, ideea asta că aș fi putut face și altceva, nu numai uniforma, munca de poliție.”
În calitate de comandant, Pușcaș spune că i-a plăcut autoritatea bazată pe competență, pe pregătire, pe experiență, pe conlucrarea cu oamenii, și nu aceea bazată pe cizmă, fiindcă ,,autoritatea bazată pe cizmă nu te poate face să construiești nimic”.
După ce s-a pensionat din poliție a devenit întreprinzător privat
Mânat de gândul că ar fi putut fi bun și în altă parte, când s-a pensionat din poliție, Pop-Pușcaș a considerat că era cazul să devină întreprinzător privat, să investească în ceva, nu numai bani, ci și experiența acumulată în viață, și așa a creat firma privată de pază și protecție PP Protect, în 2005, ajungând în plus și asociat la o firmă care deține hotelul Royal Classic, ce a fost achiziționat cu un împrumut bancar, contrar unuia dintre principiile sale de bază:
,,Deși nu sunt adeptul împrumuturilor și a datoriilor, la un moment dat viața te obligă la așa ceva. Eram obișnuit din copilărie să nu fiu dator la nimeni și să nu dau la nimeni, să nu dau și să nu cer bani împrumut, dar se pare că în activitatea asta de întreprinzător privat nu poți să fii rupt de așa ceva; se și spune, la cei din domeniu, că e mai bine să fii dator la bancă, fiindcă te trezești dimineața și te mobilizezi mai tare, față de cazul în care nu ai fi dator.”
I-a plăcut cariera în poliție, dar îi place și ce face acum, pentru că îi place să lucreze cu oamenii
Deși și-a ales cariera de polițist inițial sub imboldul mamei, privind retrospectiv, acum Pop-Pușcaș poate spune că i-a plăcut ce a făcut în viață, că munca de poliție a fost un domeniu în care a avut satisfacții profesionale și personale, care i-a format principii și care, mai presus de orice, l-a format ca om. Principiile sale sunt unele simple și pline de bun-simț, dar și de ambiție și de tenacitate:
,,Să nu îți dorești mult, ca să fii nefericit. Să nu trăiești cu datorii, nici într-o parte, nici în alta, pentru că te simți mai bine. Să îi respecți pe cei din jurul tău, pentru ca la rândul tău să te bucuri de respectul lor. Să nu spui niciodată: nu se poate, nu vreau, nu pot, nu știu, nu mă interesează.”
I-a plăcut cariera în poliție, dar îi place și ce face acum, pentru că îi place să lucreze cu oamenii, fiindcă asta a învățat o viață întreagă: să lucreze cu oamenii, și să se bazeze pe ei. Își amintește că, în multele testări psihologice pe care le-a dat de-a lungul profesiei, era o întrebare în final, ce îi cerea să scrie 3 lucruri bune care îl caracterizează și 3 lucruri negative. Era tentat să spună că e negativă încrederea în oameni, dar și-a dat seama, pe parcursul vieții și a profesiei, că aceasta e de fapt cea mai pozitivă calitate:
,,Am avut astfel și de pierdut, dar cu toate acestea nu mi-am pierdut încrederea, principiul, pentru că orice ai fi și orice ai face, fără oameni nu faci nimic – singur niciodată nu o să poți să faci nimic; dar pe oameni trebuie să știi cum să îi iei, cum să lucrezi cu ei, cum să ți-i atragi, cum să lași întotdeauna în urma ta o echipă, care, chiar la propriu, sau chiar la figurat dacă o luăm, plânge după tine, și eu asta am trăit prima dată, când am plecat de la Târgu-Mureș: o echipă de birou economic, cum era la poliție, 15 oameni, 15 ofițeri, pe care efectiv i-am văzut plângând. Apoi am mai trăit asemenea evenimente în colectivele în care am lucrat.”
,,Un om care nu are încredere în el nu are cum să creeze ceva în jurul lui”
După o bogată experiență de viață, trăită printre oameni, bucuria lui Teodor Pop-Pușcaș este acum tot legată de oameni, de tinerii cărora le poate împărtăși întreaga sa experiență și cărora le poate insufla încrederea atât de necesară în forțele proprii:
,,Și acuma îmi place să trăiesc între tineri, să învețe câte ceva, să se bucure că pășesc în viață și au cine să le spună ceva, au pe cineva care să aibă încredere în ei, să le dea încrederea în ei, pentru că și mie, la rândul meu, oamenii cu care am lucrat mi-au sădit acest sentiment de încredere în mine. Un om care nu are încredere în el, care nu este învățat să vorbească cu el însuși, care nu se reinventează în fiecare clipă după un dialog cu el însuși, care nu se motivează, nu are cum să creeze ceva în jurul lui, iar astăzi, când majoritatea oamenilor ducem foarte multă lipsă de răbdare, când am vrea ca totul să fie peste noapte, te bucuri când vezi că în jurul tău poți polariza oameni care vor să învețe de la tine, și au răbdarea necesară și creezi o stare de încredere reciprocă.”
,,Clujul, luat ca entitate separată, nu e un oraș foarte sigur, dar luat în comparație cu alte orașe, este o zonă sigură”
Dacă în 2005 a pornit la drum cu PP Protect cu 10 angajați, acum Pop-Pușcaș are deja 430 și, pentru a crește în continuare, a creat o firmă nouă, pe care să dezvolte componenta tehnică a sistemelor de securitate. PP Protect va rămâne cu componenta de pază umană, iar PP Protect Security va fi firma pe care se vor dezvolta componentele de sisteme tehnice de alarmare la efracție, de supraveghere video, de control acces, alarmă la incendiu și mentenanța sistemelor de securitate.
Clujul, luat ca entitate separată, nu e un oraș foarte sigur, spune Teodor Pop-Pușcaș, dar luat în comparație cu alte orașe, este o zonă sigură – însă, pentru domeniul securității private, e cert că există o nișă de piață neacoperită, ca de altfel în toată România. PP Protect are peste 50 de clienți în portofoliul de servicii de pază umană și peste 2 500 în cel de monitorizare și intervenție la efracție.
,,Am luat o lecție pe care mi-am plătit-o în viața politică și m-am dedicat lucrurilor care aduc performanță”
În 2010, pe când era încă consilier județean, a intervenit o împrejurare extrem de dificilă în ceea ce privește bunul mers al hotelului, fiind nevoit astfel să se implice personal în conducerea operațională a acestuia și concomitent și în creșterea afacerii pe linia de securitate privată. Ambele i-au consumat enorm de mult timp, și efort pe măsură, obligându-l să părăsească zona politică – cu această ocazie, Pop-Pușcaș a realizat și că locul său nu e în politică:
,,Mi-am dat seama că practic nu e locul meu acolo. Am luat o lecție pe care mi-am plătit-o în viața politică și m-am dedicat lucrurilor care aduc performanță, care aduc satisfacție personală, respectându-mi principiile pe care le-am enunțat până acum. Poate că, dacă nu ar fi intervenit acea chestiune legată de hotel, cu dedicarea efectivă la stabilizarea afacerii aceleia, aș fi rămas oarecum în politică, dar sunt bucuros că s-a întâmplat așa și astăzi am satisfacția că firmele funcționează și nu mă mai gândesc să revin niciodată în linia întâi – cu toate că niciodată nu e corect să spui niciodată. Așa, sunt membru de partid, susțin PSD, susțin ideile social-democrate, sunt prin naștere și devenire un social-democrat; nu pot fi altfel, oricâte bogății aș avea – dacă am fost țăran sărac ca origine, nu pot să devin niciodată altceva decât social democrat.”
,,Poți să o plimbi de mână pe ființa asta prin Cluj și prin tot județul?!”
Ultimele evenimente politice naționale, cu reverberații locale, legate de arestarea lui Udrea, îi provoacă lui Teodor Pop-Pușcaș o revoltă interioară, amestecată cu mâhnire:
,,Mă îngrijorează enorm de tare faptul că 10 ani la rând cu asemenea răceală și dispreț față de popor acest clan a condus România. Poți să o plimbi de mână pe ființa asta prin Cluj și prin tot județul?! Chiar nu poți să o plimbi de mână, și tu să nu ai niciun fel de condamnare a ei, mă refer la Boc aici – să tai pensii, salarii, și pe partea cealaltă, întorcând foaia, șpăgile erau de milioane de euro. În orice societate există paradoxuri, dar parcă în alte societăți îmbogățirea se face mult mai apropiat de corectitudine, decât bazat pe șpaga asta de sume exorbitante, de asta cred că sunt prea puțini oameni onești care ar putea schimba ceva la modul absolut gândit și prea puternice zidurile alea create în jurul acestor clanuri.”
,,Viața m-a învățat niște lucruri, totul trebuie privit într-o evoluție, și nu într-o stagnare”
În puținul timp liber care îi mai rămâne, după administrarea celor două afaceri, Teodor Pop-Pușcaș citește presa, sau ,,o carte, când îmi cade în mână, așa, la căpătâiul patului”, se mai uită ,,la câte-un filmușor, gen «Puterea destinului», la filme ușoare, cu un anumit gen de mesaj”, sau merge la spa sau la bazinul de înot.
Într-o lume a tehnologiei foto, a sefie-urilor și a pozelor postate pe rețelele de socializare de oriunde, cu oricine și cu orice, Teodor Pop-Pușcaș nu e adeptul fotografiilor, deținând în schimb o bogată colecție de imagini imprimate pe pelicula minții și a sufletului:
,,Viața m-a învățat niște lucruri, totul trebuie privit într-o evoluție, și nu într-o stagnare. Nu că nu te leagă niște lucruri în viață, că te leagă foarte puternic, sentimental, dar sunt atât de multe locuri, lucruri, activități, fapte noi pe care le faci, pe care să le descoperi, încât ar trebui să ai o arhivă mult prea mare, ca să te întorci înapoi să o revezi – tu însuți trebuie să fii o arhivă de sentimente, de lucruri pe care le-ai făcut, să le știi povesti, să tragi anumite concluzii și învățăminte, altfel degeaba te uiți întruna la fotografii și la poze; trebuie să te uiți în tine și să încerci să vorbești cu tine, să fii împăcat cu tine, cu sufletul tău.”
Câteva zeci de cuvinte fac uneori mai mult decât o imagine
Pop-Pușcaș se simte fascinat de ce se poate vedea dincolo de granițele României și ne detaliază o imagine fotografică, așa cum s-a imprimat ea în sufletul său. Pentru că, deseori, câteva zeci de cuvinte fac mai mult decât o fotografie:
,,Imaginea mea despre ce e acolo rezidă în trei chestiuni mari și late: o dată că fiecare român trebuie să ia o mătură în mână, ca să arate România așa cum arată Austria, și că ceea ce ne lipsește nouă cel mai tare este respectul pentru dreptul celuilalt, asta nu ne interesează deloc. Și o a treia chestiune este că pe acolo totul e gata. Noi suferim de începuturi, de lucruri care nu sunt gata, peste tot, și chestiile astea nu le poți reda în fotografii, oricât ai vrea – munții sunt aceiași, soarele răsare la fel, dar unii au celelalte trei lucruri extrem de pregnante în cultura și în ceea ce fac ei: curățenia de orice fel, respectul dreptului celuilalt și lucruri terminate.”