Frumuseţea democraţiei: îţi dă posibilitatea să-ţi distilezi prin vot propria nemernicie şi imbecilitate şi să o trimiţi în Parlament şi la Guvernare, să te conducă.
Dacă Statul este corupt, înseamnă că tu eşti corupt. Dacă e imbecil, tu eşti acela care i-a ales membrii cu care să-şi umple instituţiile: ia-ţi o oglindă, priveşte-te în ea şi dă-ţi două palme.
„Iliescu te iubim, că ca tine nu găsim!”
„Cheia e la tine!”
„Arde-i pe corupţi!”
„Cine nu sare, nu vrea schimbare!”
„DNA, DNA, să vină să vă ia!”
Toate litaniile imbecilităţii care au dus de la schimbarea „alor lor” cu „ai noştri”, la fel de hoţi, la fel de puşi pe propria căpătuială. Ştafeta muii şi atât.
Nu mai învinuiţi „Statul” – el nu mai există, de când nu mai există un contract social, este o simplă înşiruire de nume pe o listă pe care aţi votat-o la grămadă. Sunteţi creatori de Stat, prin vot. Aşa că „Statul” sunteţi chiar voi, nu Ludovic al „Paişpelea”. Vi s-a rupt de viaţa şi de viitorul vostru vot în „paişpe” pentru a vă umple maţul pe moment şi rezultatul se vede.
Aveţi ceea ce votaţi. Mai nou, ceea ce nu votaţi – că cică nu ai cu cine, nu ai ce…
Plus sunteţi prea ocupaţi să vă umpleţi blidul cu fericire de moment: o excursie exotică, un Untold, o spirală, un mindfulness, un salvaţi Planeta (până nu mai rămâne piatră pe piatră) – aşa că l-aţi trimis pe prostul clasei să vă reprezinte politic.
Ei, asta aveţi: proştii clasei în Parlament şi la Guvernare – îi ştiţi pe fiecare în parte, ştiţi ce le poate pielea, că nu dădeaţi doi bani pe ei, că de nici doi bani erau. Dar i-aţi lăsat să vă reprezinte. Acum de ce vă plângeţi?
Cred că singurul contract social valabil a fost în Evul Mediu. Grosso modo: ăla avea cal, armură, castel, ştiinţă de luptă şi cerea să fie întreţinut. La schimb, îşi punea viaţa chezăşie că-i apără pe cei care-l întreţineau. Se numea zeciuială – adică se dădea a zecea parte din ce producea un „oprimat”, nu 85% sau chiar 100% cât dă azi un „om liber” unui stat care-l fură din orice poziţie, fără să-i ofere nimic la schimb. Nici educaţie, nici sănătate, nici siguranţă, nici lege, nici ordine.
Colcăie instituţiile statului de jefuitori în numele patriotismului şi bunăstării generale. De indivizi care abuzează portofelul şi drepturile cetăţeanului la adăpostul uniformei sau robei.
Aici s-a ajuns, acesta este adevăratul Ev Mediu, cu împilaţi şi împilatori, împachetat în cuvinte frumoase despre dreptate, prosperitate, egalitate de gen şi şanse, despre Căpitanul Planetă şi alte cuvinte sforăitoare putregăite de conţinut.
„Frumuseţea” imbecilităţii este că ea este reactivă. Aţi speriat Statul imbecil român cu indisciplina voastră. Scuipaţi pe stradă, spargeţi seminţe, nu adunaţi rahatul propriului câine, săriţi peste rând, daţi mită, şpagă, forţaţi legea, treceţi pe roşu că nu vă vede nimeni, apelaţi la un amic, cunoaşteţi pe cineva, rezolvaţi, furaţi de la locul de muncă, nu vă faceţi onest datoria – chestii acceptabile, că „Statul” ştie să le facă înzecit, nu-l concuraţi.
Dar nu v-aţi vaccinat şi aţi băgat spaima în „Stat”, că şi imbecilii care-l compun tot oameni sunt, iar virusul nu face diferenţa. Plus că, murind, lăsaţi „Statul” fără sclavi. Cine-i mai plăteşte lui facturile, hoţiile, pensiile nesimţite, tăiatul frunzei la câini, frecatul de mentă, dresul busuiocului?
De aceea au chemat din nou Armata, să fie din nou „alături de popor”, nu lângă.
Eu v-am mai spus (degeaba) că STATUL NU E AMICUL DEMOCRAŢIEI. Aşa că nu-l invitaţi să decidă ce înseamnă libertate. Că e “tănănău” şi iute doritor de pumn în gură!
Şi, gata!
