Din oras

Stațiile Cluj Bike, amplasate nu unde ar fi fost bine, ci unde i-a picat bine Primăriei

Cluj Bike, rețeaua publică de biciclete din Cluj-Napoca, a fost inaugurată la finalul anului 2015, cu surle și cu trâmbițe, constituind un motiv de mândrie pentru primarul Emil Boc, ce a declarat, chiar în ziua inaugurării, că  îi invită pe clujeni „să folosească bicicleta ca mijloc alternativ de deplasare prin municipiu, fie pentru a merge la locul de muncă, fie pentru a petrece timpul printr-o plimbare cu bicicleta.”

Reţeaua de staţii self-service de închiriere de biciclete este un proiect realizat pe bani europeni, care trebuia să fie funcţional din august 2013, însă finalizarea sa a fost tergiversată până în luna noiembrie a anului 2015, și nici până în prezent sistemul nu este pus la punct.

Sistemul Cluj Bike este unul profund viciat, una dintre problemele majore fiind reprezentată de stațiile amplasate unde le-a picat bine celor din Primărie, nu foarte la vedere sau în zonele unde este un aflux mare de trecători. 

Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism „Napoca”, a explicat pentru Ziar de Cluj modul în care au fost amplasate stațiile de biciclete în municipiul nostru unde totul se face doar pentru a fi bifat și nu pentru a fi cu adevărat util cetățenilor:

„Finanțarea pe care a obținut-o Primăria era pe o temă de mobilitate intermodală. Asta înseamnă să le pună lângă stații de transport public și cam asta argumentau ei, că nu sunt poate în locurile cele mai logice și necesare, dar le-au pus să fie în apropierea stațiilor de transport în comun. În privința asta e ok, cât timp în viitor vor mai completa și cu alte stații în locurile în care ar fi foarte necesare, numai că, zic ei că nu le-au putut pune în proiectul acesta de finanțare care trebuia implementat în 2011 și s-a mai întârziat cu vreo 5 ani. 

Ar mai fi bine câteva stații în locurile în care ar fi necesare și nu au fost puse acum. Problema era că multe, unde sunt puse, zona în general nu e rea, dar ar trebui să fie într-un loc mult mai vizibil. De exemplu, cât e de mare Piața Unirii, nu au pus în Piața Unirii, ci au pus numai acolo pe strada Universității, lângă Universitate, sau pe strada Prahovei, pe străduța aceea mică în care intri printr-un gang, în care nu știu decât foarte puțini oameni de ele. Acolo sunt la un colț, la vreo 100 de metri. Nu sunt foarte departe, dar peste tot în lume chestia asta e și o treabă de comunicare, de imagine. Mai ales că la Cluj e un număr oarecum simbolic, câteva sute de biciclete nu schimbă mobilitatea urbană, nu face o chestie sensibilă. Deci, principalul lor rol e de încurajare, de a-i face pe oameni să se gândească și la mersul cu bicicleta, și atunci trebuie să fie cât mai vizibil. La Cluj e vorba de vreo 300 de biciclete. E un proiect, cumva, pilot, ele nu sunt într-o cantitate care chiar să conteze în trafic, să schimbe împărțeala între autoturisme, transport public, bicicletă și mersul pe jos. 

În Parcul Central, în loc să fie acolo la marginea parcului, sunt unele în fața Operei Maghiare, dar lumea care se plimbă prin parc nici nu le observă, pentru că acolo e și o parcare în față ș.a.m.d. În cealaltă parte, de exemplu, mai sunt tot așa; în apropiere de Parcul Central este un scuar, o mică bucată de verdeață la intersecția dintre strada Iuliu Hossu, fosta Pavlov, cu Sindicatelor. Și acolo e un scuar de vegetație și sunt puse cumva în spatele lui și nu îl vezi, că tu, de pe stradă, ca pieton, dacă nu îți zice cineva să te uiți acolo, printre tufe, să le observi, nu știi de el. 

Deci, practic, ei le-au pus unde li s-a părut lor că le e mai simplu, că nu e vreo conductă dedesubt ș.a.m.d., nu unde e cel mai la îndemână. Și în Piața Mihai Viteazul, în loc să fie acolo undeva, în spate, la Cinema Republica, sau pe unde e și stația de autobuz, le-au pus la colțul cu strada Horea, acolo, pe pod. Și în multe locuri sunt așa, nu sunt în locul cel mai accesibil, ci unde le-a fost lor mai comod. Mai este una pe Giordano Bruno, undeva acolo când mergi de pe strada Maramureșului dincolo de Gară, că și acolo e o pistă care urcă nicăieri, duce aiurea pe o stradă cumva înfundată. 

Noi le-am dat o listă de amplasamente de dorit, acum mulți ani, dar ei au zis, da, acolo nu avem spațiu, acolo nu știm exact unde e conducta și nu punem peste conductă că nu avem o evidență prea bună a utilităților și atunci o să le punem unde credem noi că e mai simplu, mai comod. 

E ca și cu pistele, au făcut piste aiurea, pe străduțe unde nu-s mașini, unde nu are niciun sens să faci piste, numai ca să le iasă statistica. În unele locuri sunt bune, în unele locuri nu. Dar nu a fost așa important pentru ei. Dacă avem un loc bun, amplasăm și le punem bine, dacă nu, să le punem pe unde apucăm! Și nu a fost așa de important. De exemplu, este în Piața Agârbiceanu un stand de biciclete și e cartier de case. Era mult mai util să le pună undeva în zona de blocuri, spre Albini sau spre Rebreanu. Acolo, unde sunt blocuri multe, nu sunt. Nu e nicio stație! Dar au pus în Piața Agârbiceanu, care e cartier de case, și nu e vorba că nu ar fi nimeni interesat acolo, dar nu e prioritar. Dacă ai numai 40 și ceva de amplasamente în Cluj, nu ar fi acolo prioritar. 

Ei, pe de o parte, le-au pus, «păi, acolo știm că terenul nu e al nostru sau sunt ceva conducte dedesubt și nu știm exact unde sunt și să nu le avariem când montăm stațiile. Acesta era un criteriu și, al doilea, că neapărat să fie stație de autobuz, ca să le punem numai din bani europeni. Și să nu pui în completare, din banii proprii, măcar câteva, acolo unde ar fi importante…!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *