O femeie care a participat vineri seara, 4 iulie, în Biserica Piariștilor din Cluj-Napoca, la inaugurarea concertelor estivale KlausenMusik 2025 a rămas cu un gust amar. Ceea ce trebuia să fie un concert valoros susținut de doi chitariști de talie internațională s-a transformat într-un fiasco, fiind întrerupt brutal de sunete de boxe, zgomote de utilaje și repetiții. Chiar dacă cei care se pregăteau de un eveniment pe strada Universității au fost rugați să reducă puțin volumul, acest lucru nu s-a întâmplat, iar concertul din Biserica Piaristă a fost compromis. Clujeanca ce povestește această întâmplare penibilă dă vina pe autorități pentru că nu au sincronizat evenimentele astfel încât să se poate desfășura fiecare fără să-l deranjeze pe celălalt.
Penibil. Acesta e cel mai potrivit cuvânt pentru ceea ce s-a întâmplat azi, la Biserica Piarista.
Penibil devine al doua natură a orașului în ritmul și pe calea asta.
Mizerabil.
Story: azi a fost concertul inaugural Klausen Music cu un delicat și de indubitabilă valoare concert de chitară. Bun, dar bun de tot…
Chitariștii ( mai ales dansa) extraordinari. Ținuta, prestanta, poveste…o istorie a muzicii trecută prin baroc și experiment. Îmi amintește de Londra ..dar Londra e departe.
Așa că după primele acorduri de afară se aud boxe care se reglează, racnete…volum ridicat.
O fugă până afara…va rugam, mai încet. Exersam. Pai cine v-a pus aici? Instituția supremă, șefii ștampilelor, dumnezeii fondurilor locale ( bună organizare, doua evenimente muzicale simultan. Bravo instituție!) Dar va rugam..
In biserica, flori, lumini, plin de francezi, nemți ( mari amatori de muzica fina clasica), perle, eleganță, Givenchy, șoapte și evantaie
Liniște 4 minute. incep mașinile de tăiat piatra, rașchetat copacii, spălat betoanele. (Veșnicul șantier s-a mutat la 19.00. De ce sa nu se bucure mulțimea de zgomot și praf.)
Urlă picamerele la apus: in biserica panica. Muzicienilor le dau lacrimile, canta și mai bine, ca in război…
Nemții se ridică și pleacă. Ei respecta respectul și nu e ok ce se întâmplă. Lipsa totala de respect pentru ei..nien. La Nuremberg, in St.Laurent, nu li se întâmplă așa ceva..
afară reîncep boxele și mixajele de pseudo jazz și mai tare. E pe viață și pe moarte
Dansează ferestrele Bisericii în care se canta Chopin.
Probabil sar și balamalele din clădirile din jur ..
Stradali arunca decibelii la cer ..
In biserica francezii se ridică și ei.
Incroyable Sauvage….au un soc. Deja conaționalii lor se uită cu interes spre Timișoara, ce sărăcia au mai ramas ei în Cluj? Așa că pleacă perlele și tinuta Givenchy…voiau o seară plăcută, de bun gust.
Afară se aud un fel de vocalize
In biserica ne mutăm toți în fața. Câți am mai rămas…muzicienii canta și aproape plâng. Și ei, și eu…
Copii, Clujul nu a fost mereu așa…incerc sa explic.
Muzicienii anunță că va fi ultima partitura, că nu va fi bis, din cauza vecinilor. Și cântă o suită de valsuri la chitara, un Ivanovici, un Strauss…
Afară uraganul iadului. Pare că stradali s-au mutat la poarta bisericii și nu mai canta. Urla din toate boxele
Măcel auditiv…spiritul orașului Untold și Festivalul sportului la unison a câștigat.
Muzicienii termina cu capul în pământ. Se retrag, cu greu vin să sărute publicul
Au fost extraordinari. Nu au abandonat pt noi. As fi vrut sa ii îmbrățișez, a fost un act de eroism să cânți Strauss in așa condiții ..
Afară e cald, stradali se uită victorioși la cei care ies din biserică. Le-au dat ceata…instituția poate fi mulțumită.
Și știu ei, saracii, cine și ce a fost la concertul din biserica
Asta e noul Cluj in război deschis cu vechiul Cluj
Și acum vine întrebarea semestrului pentru tribul meu: ce e Europa, proiect sau moștenire? E Bach, Hendel, escargots, Givenchy, Montepulciano sau altceva?
Ceea ce a fost azi pe Universității a fost Lumea a 3a:, bombardieri, care pe care, hai sa ne batem in parc cu copiii de fata, lasă-mă să copiez ca-s de stat, fraiere, nu va place, tirati-va etc. Adică noul Cluj!
Iar Europa e tot mai departe…
Așa că protestez fata de grosolănia asta, pentru seara noastră care trebuia să fie plăcută, pentru tristețea celor doi muzicieni ( fără stick și boxe).
Nu-mi vine să cred că s-a ajuns aici…