Dumnezeu ne-a ferit in ultimii 25 de ani de mari tragedii nationale. Am fost o placa turnanta pentru droguri si terorism, ba poate chiar am exportat infractionalitate in ultimele doua decenii. Iar teroristii ne-au ocolit: (inca) nu ne-au bubuit stadioane, inca n-au explodat masini-capcana si nici nu au picat avioane. Traficantii de droguri, idem: marile tunuri de cocaina si heroina sunt doar „vamuite” in Romania si se duc inspre Vest.
Dumnezeu nu ne-a putut feri insa de politicienii corupti si impotenti. Nici nu avea cum. Dumnezeu nu merge la vot, noi suntem cei care voteaza.
Si an de an, ciclu electoral dupa ciclu electoral, noi ne-am distrus voluntar tara alegand iliesti, vacaroi, tariceni, nastasi, basesti si ponti, oameni carora nu le-a pasat niciodata de Romania, ci doar de buzunarul lor sau de orgoliile lor.
Si Dumnezeu n-a avut ce sa faca. Dumnezeu e apolitic.
Vedeti insa dumneavoastra, dragi cuconite si boieri, noi ne-am facut singuri rau, noi ne-am adus singuri in situatia de a nu avea autostrazi si spitale, siguranta publica si demnitate nationala. Noi, da, noi, cei care suntem cocosi in fata televizorului si la carciuma, dar care nu iesim sa ne cerem drepturile, fiindca e prea frig afara sau pentru ca incepe Las Fierbinti.
Si ura asta grea si fetida pe care am acumulat-o in vintre ne-a facut sa il injuram si pe Dumnezeu. Si sa ne indepartam de Biserica, de El, de Bine. E drept, nici Dumnezeu n-a fost baiat salon. Se spune ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Sincer, ma cutremur daca e asa, fiindca asta inseamna ca Dumnezeu a vrut sa lucreze prin Preafericitul Daniel, un CEO al Bisericii Ortodoxe Romane, si nu un Patriarh.
Patriarh. Ce cuvant greu, ce seva istorica are acest substantiv! Pater Familias, Tatal Conducator, cel ce ar trebui sa fie Stalpul Romaniei.
Un Tata Sufletesc al Tarii ar fi trebuit sa fie si Patriarhul Daniel sambata dimineata. Un pansament pentru inimile zdrobite ale mamelor si tatilor ramasi fara de prunci, o licoare vindecatoare pentru cei aflati in lupta cu Moartea.
Alaturi de Presedinte, trebuia sa fie si Patriarhul, „ministrul” lui Dumnezeu in Romania, care sa lepede hainele lucitoare ale bucuriei, si sa imbrace straiele negre ale doliului, lasand marimea la o parte si mangaindu-i pe cei mici.
De ce Biserica Ortodoxa Romana nu a facut NICIUN gest PUBLIC de solidaritate cu Romanii decedati si suferinzi? De ce Patriarhul, Preafericitul Daniel nu a coborat printre cei tristi?
Unde e Milostenia de care ne vorbeste Iisus, „Patriarhe”? Cum e posibil ca Sfanta Biserica sa nu fie alaturi de Tara in aceasta tragedie?
Acesta era un moment delicat si important pentru Romania, cu atat mai important cu cat, stim bine, mare e prapastia dintre Cler si credinciosi, cu atat mai mult cu cat vedem ca tot mai putini tineri se simt atrasi de Biserica si asta nu pentru ca nu l-ar iubi pe Dumnezeu, ci fiindca preotimea pur si simplu nu stie sa comunice cu tinerii din ziua de azi, este pierduta in cloaca orgoliilor si neadaptarii la timpurile de azi.
Bine ca Papa Francisc stie sa comunice prin Twitter cu milioane de credinciosi, iar Patriarhul si BOR se razboiesc cu online-ul acuzand demonizarea Bisericii pe Facebook. Pai, daca Facebook e unealta cu care poti comunica cu tinerii, de ce nu o folosesti, Sfintia Ta?
Acesti tineri ucisi de nepasarea autoritatilor corupte ar fi trebuit sa stranga in jurul sicrielor Biserica si tinerii intr-un moment rar si delicat emotional in care putem privi unii spre altii cu compasiune si cu mai multa intelegere. Din nefericire, Patriarhul Daniel si intreaga preotime a ratat acest moment ce putea apropia marginile prapastiei dintre Biserica si tinerii tarii de care Biserica are atata nevoie.
Rusine Preafericitului, rusine Clerului, acestor slujitori ce rusineaza Dumnezeul ce ne iubeste si ne iarta pe toti!
Nu exista NICIUN motiv pentru care Daniel sa nu fi venit la locul dezastrului. Prin absenta sa, Preafericitul Daniel a aruncat la tomberon ideea de Christianus, de crestinism, religia celor ce Il iubesc pe Iisus Hristos si Ii marturisesc credinta, Credinta Iubirii si a Mantuirii.
Iisus nu ne-a invatat sa iubim pe etape, sa iertam pe categorii, Iisus s-a dus pe Cruce pentru TOATE pacatele lumii.
De aceea e si mai trist ce a facut Daniel. Singurul Preafericit dintr-o tara de oameni plansi, cu inimile negre.
Si inca ceva. La fel de vinovati sunt si ceilalti capi ai bisericilor vietuitoare in aceasta patrie. Rusine capilor Bisericii Reformate din Romania! Rusine pastorului Marius Munteanu, presedintele Bisericii Adventiste din Romania! Rusine lui Moise Ardelean, presedintele Cultului Penticostal din Romania! Rusine lui Viorel Iuga, presedintele Cultului Baptist din Romania! Rusine Rabinului Rafael Shaffer, seful Comunitatii evreiesti din Romania! Rusine episcopului Balint Benczedi, seful Bisericii Unitariene din Transilvania! Rusine mitropolitului Romano-Catolic Ioan Robu!
Cu totii, nu numai Preafericitul Daniel, erati asteptati acolo! Era DATORIA voastra sa fiti acolo! In primul rand in calitate de Romani, apoi in calitate de pastori ai turmelor, de oameni ai lui Dumnezeu ce pretind ca si-au inchinat viata Lui si celor ce cred in El.
Sa se odihneasca in pace mortii, sa izbaveasca ranitii in lupta si sa revina la viata!
Un popor descleiat, asta suntem.
Inca nu am gasit cheagul care sa ne uneasca pe toti intr-o Natiune.