SIDA declarata corespunde stadiului acestei boli in care sistemul imunitar al organismului este distrus; ea se manifesta prin aparitia a numeroase infectii, denumite oportuniste, si a unor tumori.
SIDA nu apare decat dupa mai multi ani de la contaminarea cu virusul ce produce aceasta boala: dupa 7-11 ani, pentru majoritatea persoanelor afectate, conform stadiului actual al cunostintelor. Este momentul in care virusul reduce capacitatea functionala si apoi distruge o parte dintre leucocite cu rol in sistemul imunitar, numite limfocite T4 sau CD4, care in mod normal asigura apararea organismului impotriva infectiilor si tumorilor. Numarul normal de limfocite T4 sau CD4 este de 800-1000 pe milimetru cub de sange. Cand nivelul lor scade sub 200 pe milimetru cub, mecanismele de aparare sunt atat de reduse incat organismul nu mai este protejat impotriva microbilor: in aceasta situatie se spune ca bolnavul prezinta imunnodeficienta. SIDA, considereata ca boala declarata, se instaleaza.
Debutul SIDA. Odata cu distrugerea progresiva a limfocitelor T4 sau CD4, persoana contaminata poate prezenta semne diverse: pusee de febra, transpiratii, diaree, candidoza (leziuni albicioase pe mucoasa cavitatii bucale si a limbii), pusee recidivante de herpes, herpes zoster, veruci numeroase sau dermita seboreica a fetei (placi rosii ce se descuameaza la nivelul fruntii si al aripilor nasului). In general, aparitia acestor simptome, care nu sunt prezente intotdeauna, constituie un indiciu de evolutie a afectiunii spre SIDA declarata, in urmatorii 2 ani.
SIDA considerata boala declarata se manifesta prin complicatii infectioase si tumorale foarte grave care deseori conduc la deces.
Infectiile oportuniste marcheaza inceputul stadiului de SIDA declarata. Se numesc asa deoarece in mod normal n-ar trebui sa se manifeste, iar, pentru a aparea, au nevoie de conditii favorizante cum ar fi deprimarea mecanismelor de aparare imunitara ale organismului. Adesea aceste infectii sunt asociate, ceea ce poate complica diagnosticarea lor si stabilirea tratamentului. Infectiile oportuniste au tendinta sa se extinda in tot organismul si sa recidiveze chiar dupa un tratament eficace. Astfel, prin numarul mare de infectii si prin repetarea lor se ajunge la alterarea profunda a starii generale a bolnavului.
Tumorile reprezinta cea de-a doua grupa de manifestari importante ale SIDA. Cel mai frecvent ele afecteaza pielea (sarcomul Kaposi), ganglionii (limfoame), iar apoi toate organele (limfoane cerebrale, digestive etc.). In general, evolutia lor e nefavorabila.
Afectarea creierului se datoreaza actiunii virusului asupra celulelor nervoase. Ea se manifesta prin tulburari neurologice grave cu aparitia unei demente, a unor tulburari ale memoriei, a unor dificultati in concentrare si a unor modificari de caracter.
Acelerarea infectiei. O serie de factori par sa poata accelera evolutia infectiei determinate de virusul ce produce SIDA. Pana in prezent acestia nu s-au stabilit cu certitudine, dar sunt in desfasurare numeroase cercetari. Acesti factori ar fi, printre altii:
– varsta in momentul contaminarii;
– terenul genetic propriu fiecarui individ;
– expunerile repetate la virusul ce produce SIDA in cadrul contaminarii succesive;
– unele infectii produse de virusuri, fungi sau micoplasme.
