De la un mic clasor primit de Craciun umplut dintr-o doara cu marci dezlipite de pe plicuri si pana la o colectie uluitoare organizata dupa toate regulile, Murgu Paul, clujean prin “adoptie”, a trecut printr-o aventura continua care i-a luminat viata. L-au umplut de bucurie timbrele cu pionieri, le-a pitit bine pe cele cu ”nenea Stalin”, a facut “trafic” sub ochii securistului si a trecut fraudulos granita cu Cehoslovacia cu cateva exemplare mult ravnite. Un evreu i-a dat pe patul de moarte un clasor pe care l-a schimbat rapid cu un altul mai colorat si abia peste ani a realizat ca a detinut niste timbre cu o valoare uriasa, intre care si unul cu Cap de Bour, printre cele mai valoroase din lume.
Murgu Paul este din Brasov, dar s-a mutat la Cluj in urma cu cinci ani ca sa fie alaturi de nepotii sai.
“Printre ramurile cele mai raspandite de colectionare se situeaza, fara indoiala, filatelia, cu zecile ei de milioane de pasionati. Pretutindeni in lumea intreaga tineri, adulti si varstnici dau atentie frumoaselor figurine postale, straduindu-se sa adune colectii cat mai frumoase. Filatelia apare pentru colectionar ca un domeniu de refugiu si relaxare, ca o sursa continua de placere, de multumire. Colectionarul, a spus candva Goethe – este un om fericit! Adevarata oglinda a celor mai variate aspecte ale lumii noastre, filatelia, indeamna nu numai la studiul sistematic – technic sau istorico-postal,- al pieselor din colectie, ci si la o adinca cercetare si cunoastere a multiplelor aspecte pe care trateaza. Prin aceasta, filatelia constituie o sursa nesecata de informare, de imbogatire a cunostiintelor si a culturii generale”, si-a prezentat acesta pasiunea.
Totul a inceput in urma cu o jumatate de secol, cand Paul a primit buletinul de identitate. Deja avea cateva timbre postale dezlipite de pe scrisori, asa ca, atunci cand a primit in dar de Craciun un mic clasor, a decis sa ii faca “plinul”.
“Primele exemplare de pe plicuri dezlipite erau niste marci romanesti, cu fluturi si pasari de rasa si o frumoasa marca sovietica cu pionieri. De aceasta eram foarte atasat, ca doar si eu eram pionier, primul din clasa. Mai aveam atunci si o serie de doua timbre cu Lenin, si una cu nenea Stalin – pe care l-am regretat cand statuia lui uriasa a fost daramata si trasa intr-o noapte cu tancul. Doar el, nenea Stalin – statuia adica – aratase totdeauna spre directia centrului Brasovului – care pe vremea acea se numea Orasul Stalin – spre Biserica Neaagra si strada Republicii, cu cofetariile in care abia asteptam sa ajung cand eram copil, in vreme ce ma plimbam cu bunicul. Il regretam asadar pe nenea Stalin, care ne indruma spre cofetarii. Am ascuns apoi bine timbrul cu el: dupa disparitia lui Stalin nu era bine sa ai timbre cu portretul lui”, a marturisit Paul.
Au urmat alte timbre unele mai frumoase decat celelalte, ca doar incepusera schimburile cu colegii de clasa, colectionari si ei. Pe langa asta, baiatul mai cumpara si plicurile filatelice care se gaseau in comertul de stat filatelic.
“Pe vremea acea, a anilor ’60, puteai gasi in continutul unui plic filatelic de 2 lei si marci care peste 20 de ani valora cateva sute de lei. Multe timbre frumos colorate am adunat, dar eram copil si prea putina importanta am acordat marcilor mai vechi, care aveau doar chipul unor regi si domnitori. Rai, cum invatasem despre ei la scoala. Acum regret, ca m-am despartit asa de usor de un album, care continea toate marcile postale vechi romanesti, cu capul de bour, cu diferite capete de regi, album pe care mi-a daruit un batran evreu pe patul lui de moarte. Erau marci unicolore, nespectaculoase, iar mie imi placeau cele colorate, tematice. Am schimbat albumul pe un volum de Eminescu. Iar Eminescu m-a facut si pe mine…poet”, a dezvaluit clujeanul.
Mentionam ca un timbru cu cap de bour depaseste, la licitatie, 100.000 euro, fiind considerat al cincilea timbru, ca valoare mondiala.
Pentru imbogatirea unei colectii, pasionatul de filatelie are numeroase posibilitati. Exista asociatii filatelice la nivel judetean, filiale orasenesti, cluburi filatelice cu program saptamanal unde se intilnesc colectionarii. La Cluj, pasionatii colectiilor de timbre se aduna saptamanal – marti, sambata si duminica ,fac schimburi, vand si cumpara, schimbar pareri, informari, studii sauconsultari de catalog. Fiecare are anumite tematici pe care dezvolta, este atasat de anumite tari ale caror marci postale i se par mai interesante. Fiecare vine cu ceea ce are de oferit la schimb, sau spre vanzare. Asa-zisele negocieri au insa la baza pretul de catalog. Marcile postale sunt catalogate, cu preturi oficial – sau orientativ- stabilite. Exista Catalogul marcilor postale romanesti, asa cum, la fel, fiecare tara are catalog propriu, cu propriile marci postale, prezentari si evaluari, existe cataloage universale, aprobate si acceptate in fiecare tara – de ex, Catalogul MICHEL, editat in Germania, Catalogul SCOTT, din SUA, GIBBONS din Marea Britanie, YVERT din Franta,- care precizeaza valoare fiecarei marci postale din lume, exprimat in euro sau dolari.
“Dupa 50 de ani de activitate filatelica ar fi greu sa enumar multitudinea de intimplari si evenimente inedite de care am avut parte. Ca doar am hoinarit in zeci si zeci de orase, din tara si de peste hotare, prin cluburi filatelice, de schimb, la sute de colectionari, acasa la ei, am facut corespondenta filatelica cu sute de parteneri din toate lumea”, marturiseste el.
Cei mai buni si cinstiti parteneri cu care a avut de-a face au fost cei din Uniunea Sovietica.
“Legat de bucuria primirii corespondentei, remarc ziua cand am primit 37 de scrisori. Da, intr-o singura zi. Toate erau din URSS. Insa colectionarul cu care am corespondat pentru schimb, pe care l-am stimat cel mai mult, de la care am invatat cel mai mult referitor la alcatuirea unei colectii tematice, a fost regretatul profesor universitar clujean, Adrian Marino”, isi aminteste Paul.
Dintre intamplarile inedite, acesta a ales sa ne povesteasca una singura:
“La inceputul anilor ’80 am acordat mare atentie marcilor postale care aveau ca tema reproducerile de pictura. Aveam deja o colectie mare, dar imi lipseau multe serii editate in Cehoslovacia. Nu marci simple, ci asa-zisele blocuri de patru. Posta cehoslovaca tiparea seriile cu timbre de reproduceri de pictura in blocuri de patru, adica cate patru timbre impreuna cu un chenar in plus, cu inscriptii. Aceste blocuri de patru erau foarte rare, in tara respectiva numai conducatorii de cercuri filatelice puteau sa cumpere, drept rasplata pentru munca lor voluntara, asa cum la noi doar sefii de cercuri filatelice puteau cumpara colitele nedantelate, editate intr-un tiraj mic. Printre corespondentii mei am dat de un colectionar varstnic, care putea sa-mi cedeze toate aceste blocuri de patru, in valoare foarte mare. Dar nu avea cum sa le trimite. Atunci, m-am hotarit sa fac drumul pana la el. La schimb trebuia sa-i ofer la fel, emisii filatelice romanesti, mai rare. Timp de doua luni am umblat prin Bucuresti, pentru achizitia marcilor cerute, dar cumparaturile la magazinele filatelice nu erau usoare. Cea ce doream eu era greu de obtinut. Doar de sub tejghea, cum spuneam, pe vremuri. Adica, mai actual, oferind mita vanzatoarelor din acele magazine specializate. Mita, pe vremea respectiva nu se facea cu cash euro, ci cu alte produse. De la Miercurea Ciuc am facut rost de ciocolata fina, originara din Ungaria, pe care le-am dus vanzatoarelor din Brasov, Ploiesti, Bucuresti. Astfel am obtinut timbre si colite romanesti in valoare de cateva mii de lei de atunci. Dar cum sa le transport in Cehoslovacia, in siguranta? Ca doar ii cunostem pe vamesii romani. Am umplut, asadar, un clasor cu timbre mai putin valoroase, iar cele valoroase, pentru schimb, l-am ascuns intr-o paine mare, de casa, bineinteles special impachetata. La vama n-am avut nici o surpriza. Clasorul cu timbre a fost bineinteles, imediat confiscat, dar de paine nu s-a atins vamesul. Asa am reusit sa ajung la Duchtov, am facut schimbul cu prietenul filatelist, iar la intoarcere doar am transpirat putin. Am adus cu mine vreo sase carti cu teme istorice, in limba maghiara, care imediat au fost confiscate. Cel de al saptelea era o carte scrisa de… Ceausescu, traducere in limba maghiara. Aceasta carte a fost , bineinteles, respectata. Si neatinsa. Iar printre paginile cu idei marete a marelui conducator se ascundeau, ferite de orice pericol, blocurile mele de patru cu reproducerile de pictura. Aceasta frumosa aventura a ramas de mare pret pentru mine.
Marcile postale insa nu si-au pastrat valoarea. Nu ei sunt de vina. Nu demult, pentru aceste blocuri de patru, cu o valoare de peste 500 de euro, conform pretului actual, mult scazut in ultimii 25 de ani, cineva mi-a oferit … 200 de lei. Va dati seama, chiar daca as muri maine de foame, tot nu le-as vinde”, a marturisit Murgu Paul.
Un colectionar avansat, cu experienta, arareori isi numara exemplarele. Eventual, numarul colectiilor. Sau, poate, mai simplu, numarul clasorelor, a albumelor. Exista o mare diversitate de colectionari. Unii , de exemplu, se considera colectionari, dupa ce, alcatuiesc o colectie de timbre romanesti, pe o anumita perioada. Le cumpara, le aseaza in clasor, si cu asta, au terminat. Altii se aventureaza in colectionarea marcilor postale din diferite tari, la inceput europene, apoi din alte tari ale lumii. Multi sunt cei care colectioneza pe tematici. Adica, de exemplu, timbre cu tematica flora-fauna, sport, arta, aviatie, trenuri sau vapoare. Unii colectioneaza numai timbre nefolosite, altii numai timbre stampilate. Unii colectioneaza plicuri cu stampile prima zi, ocazionale, asa zise maxime.
“Eu sunt dintre cei care au colectionat foarte multe tari, multe tematici, am alcatuit multe colectii. stampilate si nestampilate, diferite tipuri de piese filatelice. Pentru a studia colectiile, a trebuit sa cumpar zeci si zeci de cataloage, seturi intregi – numai un set de catalog Michel costa aproape o mie de euro – foarte multe carti de specialitate, studii, sute de reviste filatelice autohtone si straine, cataloage de licitatii etc. In timp, cu ocazia achizitionarii marcilor postale, esti nevoit sa cumperi loturi si cantitati mari de timbre. Fiecare colectionar ajunge sa aiba multe plusuri, pe care trebuie sa le vanda, sa le schimbe. Eu, de patru ani, de cand m-am mutat la Cluj, am facut multe schimburi cu colegii filatelisti. M-am despartit an acest fel de cateva sute de mii de timbre, si mai am pentru schimb inca cateva sute de mii.Va dati seama, pe langa peste o suta de clasoare, cate cutii sunt pline cu timbre, care asteapta sa ajunga la alti colectionari”, a precizat el.
Fiecare care colectie de-a clujeanului are si exemplare mai deosebite, insa niciodata, spune el, nu l-a interesat special valoarea lor exprimata in bani.
“M-a interesat raritatea lor. Am piese filatelice frumoase, din perioada Unirii Principatelor Romane si multe raritati romanesti. Am o colectie aproape unicat de timbre vechi unguresti, de studiu al pozitiei filigranelor, colectii interesante tematice – de exemplu, cu supratipare din toate lumea, marca pe marca, ziua marcii postale etc. Ma bucura fiecare, cand ajunge in stadiul aranjat – definitivat este imposibil – pe care le pot arata colegilor cu mandrie. Dar subliniez, nu conteaza valoarea exprimata in bani. De fapt, cum sunt din ce in ce mai putini filtelisti, valoare nici nu mai conteaza, daca nu au cautare”, a apreciat filatelistul.
Fiecare membru al cercului filatelic din Cluj colectioneaza cu mare pasiune timbre din anumite tari, pe diferite tematici, si pentru fiecare sunt alte si alte prioritati de achizitionare. Dar fiecare se bucura cand le iese un schimb reciproc avantajos.
“Bineinteles, vin printre noi si comercianti, care mai mult cumpara si vand, dar ei au mai putin comun cu pasiunea filatelica”, puncteaza el.
Cand vine vorba despre atitudinea familiei fata de pasiunea sa, Murgu Paul scoate din tolba o gluma.
“Fericita trebuie sa fie femeia, care are un sot filatelist: pasiunea il tine acasa, nu umbla dupa bautura, nici dupa femei. Nu merge nici la fotbal, nici la carti, nici la jocuri de noroc, Bineinteles, pasiunea nu trebuie sa fie primordiala indatoriilor familiale. Familia fiind pe primul loc, colectionarul are acceptiune membrilor familiei”, subliniaza el.
In privinta instruirii vreunui “ucenic” in aceasta pasiune, Paul spune ca “fiind secretarul, apoi presedintele unei asociatii filatelice judetene, am implementat dragostea pentru aceasta pasiune multor copii si tineri”.
“Vorbesc despre trecut. Prezentul nu prea exista. Copii si tinerii au acum alte pasiuni. Dar viitor, presupun, exista. Ca doar odata se vor satura si nepotii nostri de jocurile pe calculator”, isi exprima el speranta.
Pentru filatelisti, perioada de dinainte de ’89 nu a fost tocmai rea.
“Fiind un colectionar in varsta, pot spune doar atat, era mai bine inainte de 89, pentru filatelisti, bineinteles. La o sedinta a cercului filatelic, indiferent ca se tinea in Bucuresti, Brasov, Cluj sau Miercurea Ciuc, erau prezenti apropape o suta de filatelisti, maturi si multi copii. Veneau, ca doar din programul de televiziune lipseau filmele horror, cele pornografice, nu prea existau baruri de noapte, jocuri de noroc la tot pasul ca acum, posibilitatea de distractie era limitata. Ei bine, pe atunci nu se facea comert filatelic, la cerc, faceam doar schimburi filatelice. Securistul prezent la fiecare adunare era si el un filatelist, de altfel, ca si noi, doar lucra in cadrul militiei locale. Se prefacea multumit se facea ca nu observa ca noi facem si schimb de marci postale, contra lei romanesti”, isi aminteste el.
Marcile postale pot fi achizitionate la magazinele filatelice, comercianti, magazine de antichitati, de pe Internetul dar si la targurile de vechituri. Murgu Paul prefera insa cercul filatelic, unde valoare fiecarei marci postale poate fi verificata din cataloagele de specialitate, disponibile in cele mai noi editii.
“Am remarcat, ca in zilele noastre interesul pentru filatelie a scazut drastic. Daca acum o suta de ani interesul era maxim, evolutia s-a mentinut pe coordonate ridicate si in comunism. in acea epoca oamenii citeau si cumparau foarte multe carti, foarte multi au colectionat timbre, ilustrate postale, insigne, servetele, chiar si cutii de chibrituri. Posibilitatea sa devii un colectionar cu o colectie bogata, era a tuturora. Acum doar bogatii pot avea o colectie de mare valoare. Dar ei investesc in general in alte valori, nicidecum in valori culturale”, apreciaza clujeanul.
De ce ar recomanda copiiilor (sau adultilor, deopotriva) sa isi alcatuiasca o colectie?
“Pasiunea de colectionar te face fericit, este foarte simplu. Cum unii sunt fericiti daca fura sute de milioane, si in racoarea unor vile de alte milioane admira valoare conturilor in euro – ei, bine, mai rar sunt nevoiti sa schimbe atmosfera cu racoarea din puscarie – tot asa, un colectionar de valori culturale – si marcile postale sunt valori culturale, este fericit dupa ce realizeaza o colectie pe placul sau”, rezuma Paul Murgu.
Care sunt provocarile cu care are de-a face un colectionar la Cluj, in acest moment?
“In Cluj, oras cu mari traditii culturale, exista toate circumstantele pentru desfasurarea unei activitati fructuoase de colectionar: filatelie organizata, magazin si cerc filatelic, multi colectionari in varsta, cu experienta. La adunarile saptamanale sunt prezenti si colectionarii de ilustrate postale, cei cu pasiunea pentru numismatica. Se pot schimba multe experiente, pareri. Copiii lipsesc. Ca peste tot in tara. Viitorul lipseste. De fapt, viitorul, viitorul pasiunii de colectionar, depinde de noi. De noi, adica, mai precis, de mass-media noastra, care ar trebui sa acorde atentie mai mare pentru aceasta activitate culturala. Cea mai mare provocare ar fi lansarea unei rubrici in presa clujeana, in oricare dintre publicatii despre si pentru colectionari. Dar o rubrica care sa fie apreciata de majoritatea cititorilor”, remarca acesta.
In privinta planurilor de viitor, colectionarul isi dedica pasiunea urmasilor sai.
“Colectiile mele le sunt dedicate nepotilor mei. Sper din tot sufletul ca fiul si nepotii mei vor acorda atentia cuvenita mostenirii lor. Pasiunea, chiar daca nu se mosteneste suta la suta, colectiile mostenite si valoarea lor spirituala ii vor bucura suta la suta pe urmasii mei”, conchide Murgu Paul.