Primăria Cluj-Napoca și RADP Cluj arată încă o dată că nevoile reale ale Clujului nu sunt aceleași cu agenda primarului Boc și a șefilor numiți politic, precum Ion Pantelimon, care conduc regiile subordonate.
RADP Cluj are ca și responsabilitate gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiu, doar că, la fel ca toate proiectele primarului Boc, una se prezintă clujenilor și alta este de fapt realitatea. Și Boc și Tarcea și-au făcut poze la adăpostul pentru câinii fără stăpân al Primăriei, doar că, în momentul când a fost solicitat sprijin pentru sterilizarea câinilor de la Pata Rât, o zonă care aparține de Cluj-Napoca chiar dacă autoritățile se prefac adesea că nu e așa, Pantelimon, directorul RADP, a refuzat să îi ajute pentru că ei „intervin doar la solicitarea Primăriei”.
„Între 18-21 octombrie are loc a cincea campanie veterinară la Pata Rât a asociației clujene TAC.social, prima asociație de medicină veterinară socială din România. Campania face parte din programul Linda Pata Rât, început în 2019, în cadrul căruia au fost sterilizați, până în luna mai a acestui an, 563 de câini. Toți câinii din program au fost, de asemenea, vaccinați antirabic, deparazitați, înregistrați și tratați pentru diferite patologii descoperite de chirurgi în timpul operațiilor de sterilizare. Programul s-a desfășurat fără nici un fel de sprijin sau contribuție din partea
administrației locale clujene, care a refuzat explicit să se implice, prin vocea și semnăturile lui Ion Pantelimon, directorul RADP Cluj și a dr. Mioara Macrinici, medic veterinar, șefa serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân (CGCFS Cluj Napoca), aflat în subordinea RADP”, au transmis reprezentanții Asociației TAC.
Este penibil din partea conducerii RADP să se ascundă în spatele unor „condiții legale” când puteau, dacă ar fi vrut, să găsească pârghiile prin care să ajute la sterilizarea acestor câini care sunt tot responsabilitatea autorităților locale.
Dar să vedem pe ce a cheltui bani RADP în utima perioadă de nu au putut să ajute Asociația TAC cu sterilizarea și vaccinarea câinilor de la Pata Rât.
Astfel, Regia a cheltuit 3,3 milioane de lei pentru vopsea de marcaj și 600.000 de lei pe indicatoare rutiere. Însă sunt și alte achiziții mult mai importante decât sterilizarea cățeilor, cum ar fi să plătești 12.000 de lei pentru saci menajeri, aproape 5000 de lei pentru plante și flori sau 3500 de lei pentru huse și folii de telefon și 12.000 de lei pentru apă carbogazoasă.
Este evident că bunăstarea angajaților este mult mai importantă decât niște căței despre care putem să ne prefacem că nu există, cam la fel ca și oamenii uitați în ghetourile de la Pata Rât.
Noroc că Asociația TAC nu așteaptă ca autoritățile locale să intervină și caută alte alternative pentru a-i ajuta pe acei căței. După cum a menționat Anca Georgescu, director executiv TAC.social, specialiștii străini pe care Asociația i-a implicat în acest program au fost șocați să constate lipsa de implicare a Primăriei.
Programul Linda Pata Rât a adus la Cluj-Napoca peste 40 de voluntari străini și specialiști ai cinci organizații internaționale de bunăstare a animalelor, organizații care au fost și finanțatorii programului, de-a lungul ultimilor ani. Lor li s-au adăugat oamenii obișnuiți, care, în timp, au donat aproape 10.000 euro. Unanim, specialiștii străini au fost șocați de neimplicarea administrației locale, dată fiind amploarea programului, rezultatele lui, dar și posibilitățile de dezvoltare profesională pe care TAC.social le-a adus la Cluj pentru personalul centrului public de câini: la campaniile Linda Pata Rât au participat, alături de chirurgii TAC.social, și chirurgi veterinari de elită ai României: dr. Ovidiu Roșu, dr. Cornel Stoenescu, dr. Irina Corbu, dr. Mircea
Ștefanache.
„În 2019, am găsit la Pata Rât sute de câini hoinărind pe dealuri, femele născând în șanțuri de câte două ori pe an, câini în putrefacție sub ochii copiilor, câini schilozi, mutilați de accidente de mașină. Era un peisaj de sfârșit de lume. Am mai găsit oameni înrăiți și înfricoșați de activitatea hingheristică a centrului public de câini, care intervenea sporadic, doar atunci când apăreau incidente între oameni și câini. La început, oamenii s-au temut de noi, fiindcă se temeau că le luăm câinii și că le facem rău. Cea mai adâncă mândrie a noastră e că azi, după câteva sute de câini sterilizați și câteva zeci tratați de boli grave, cel mai mare ajutor la Pata Rât ne sunt chiar oamenii locului. Câțiva ne-au devenit prieteni, majoritatea ne sunt parteneri. Știu că, dincolo de o medicină veterinară pe care nu și-ar permite-o vreodată, le oferim respectul pe care nu-l găsesc ca cetățeni ghetoizați ai orașului Cluj-Napoca. Înainte de medicină, comunicarea firească și respectul față de celălalt fac adevăratele minuni”, este mesajul transmis de Anca Georgescu.
Este evident că atât Primăria cât și RADP preferă cel mai adesea să închidă ochii la problemele pe care le au oamenii și animalele din ghetoul Pata Rât. În ciuda faptului că Pat Rât este o pată pe orașul de cinci stele, în 20 de ani Emil Boc a reușit prea puțin pentru integrarea acelei comunități. Nici măcar niște biete animale nu îi sensibilizează, asta deși au o Regie care înghite sume importante de bani și care are angajați a căror responsabilitate este exact asta: câinii fără stăpân. Dar e bine când îți fac alții treaba, când se ocupă asociațiile și ONG-urile de cei pe care nu vrei să-i vezi, oamenii și câinii de la Pata Rât.