În calitate de bâlbâit fără acte, m-am simțit mângâiat de alegerea unui „mutalău” dovedit în fruntea unei țări pline de papagali.
Este incredibil cât de mult s-a vorbit între cele două tururi ale prezidențialelor despre incapacitatea timidului Klaus de a mărunți vorbele într-o cadență acceptabilă pentru atât de puținii fani ai neamțului din 2 noiembrie.
Am empatizat cu „bietul” sas în timpul emisiunilor moderate de Rareș Bogdan atunci când spre disperarea cameleonicului jurnalist niciuna dintre mingile ridicate la fileu de acesta nu a fost pocnită de fostul primar al Sibiului în ochii Plagiatorului.
Votul meu pentru Iohannis nu a avut nimic de-a face însă cu solidaritatea întru gângăvenie cu proaspătul președinte, ci a fost o reacție la această postare, însoțită de imaginea de mai jos, recunosc, puternic emoțională și interzisă minorilor la minte, care îl consideră pe Arafat dumnezeu pe pământ.
În campanie, Raed Arafat, creatorul SMURD, personalitatea publică în care românii au cea mai mare încredere, a fost un simplu propagandist psd-ist.
În loc să-și exprime deschis opțiunea pentru unul dintre cei doi candidați, lucru perfect normal și democratic, Arafat și-a folosit poziția ministerială mângâindu-i pieptul, în care bate inima de brav român, „tovarășului” Ponta cu decorații, în cel mai pur stil comunist, vezi AICI.
Știu de mulți ani că dumnezeii televizoarelor românilor ca: Arafat, Irinel Popescu, Sinescu, Arșinel, beligani sau alte sute de mici lucani nu sunt altceva decât o hologramă strălucitoare în spatele căreia se ascund caractere extrem de găunoase.
Mi-am rugat copilul să apese „votat” pe Iohannis pe buletinul meu de vot și dintr-un motiv foarte rațional, îmi rămăsese în conștiință, „tuș de macovism” din primul tur.
Mă număr printre „fanii DNA” ai acestei țări, fiind conștient că dacă instituțiile statului nu luptă pe bune cu corupția, nu avem nici o șansă la bunăstare.
Președintele țării are atribuții directe în materie de justiție, de aceea îl rog pe Santa Klaus ca din lista cu cadouri pentru România de la anul, dacă nu se poate de Crăciun, să nu lipsească oameni ca: Monica Macovei, Daniel Morar sau mai nou, trecuta la „odihna” Curții de Apel Cluj, fostul procuror șef DNA Cluj, Elena Botezan.
Profesorul Ștefan Bratosin, hăituit de Securitate înainte de Revoluție, a stat la coadă în Marsilia, alături de soția sa, tot cadru universitar în Franța, și a votat pentru prima dată dată după 25 de ani, de spaimă că România se va întoarce în trecutul roșu care l-a marcat profund.
Datorită strigătului de disperare al românilor din Diaspora, nu Diasporă, cum greșit pronunțați, concetățenii noștri leneși sau lehămițiți din țară au ieșit la vot și v-au înmânat mandatul de președinte.
Din respect pentru ei, nu iohannizați România că s-a băsificat destul.
Domnule președinte, sas, protestant, Klaus Werner Iohannis, nu vă lăsați păcălit de euforia românilor care par să vă adore într-un număr impresionant în aceste zile. Amintiți-vă de confesiunea publică de la televiziunea Digi 24, unde ați mărturisit că sunteți creștin și apreciați cartea de căpătâi ca fiind Biblia. Vă amintesc un episod din această carte sfântă.
Isus a intrat în Ierusalim în uralele poporului care l-au proclamat ca împărat și a murit la un interval care se poate măsura în ore, în pielea goală, batjocorit de aceeași mulțime.
Foarte mulți români vă proiectează în aceste zile fierbinți însușiri aproape mesianice, un profesor din Oradea a găsit chiar semnificații divine legate de traducerea numelui dumneavoastră. (vezi AICI)
„Poporul este nemernic și uită repede” – este perfect adevărată această mărturisire a unui fost deputat „răstignit„ de cuiele usl-iste din anul de grație 2012.
Numărați-vă cu atenție prietenii și consilierii, cei adevărați sunt aceia care v-au fost aproape în data de 3 noiembrie când Victor Ponta vă zâmbea ca un bostan de Haloween de la înălțimea celor 10 procente în față.
În vremuri de furtună nici măcar cei mai apropiați „ucenici” s-ar putea să nu vă rămână aproape, mulți dintre ei se vor dovedi farisei atunci când veți cădea „între tâlhari”.
Nu veți rămâne singur, însă, niciodată, dacă vă veți baza pe sprijinul unor femei extraordinare. Exemplul Tâmplarului este demn de urmat.
Puteți să vă înconjurați liniștit de „mironosițe” precum Alina Gorghiu pe care o puteți „mirui” ca șefă la noul PNL iar Claudiei Săftoiu îi va șade bine la dreapta scaunului de la Cotroceni.
Un telefon în care să întrebați dacă ați rămas ca persoană publică, la fel de politicos și elegant îl puteți da, doamnei Marie-Rose Mociornița, va fi sinceră cu dumneavoastră.
În cele mai negre momente ale mandatului dumneavoastră de șef al statului, lumina din zâmbetul soției dumneavoastră iubitoare vă poate fi călăuza.
Prima Doamnă vă poate șopti acum după ce ați fost validat de Curtea Constituțională ca presedinte al tuturor românilor, da, inclusiv a celor care au votat cu Mickey Mouse: „Klaus, ai vorbit destul pentru România ta, ar fi timpul să vorbești și pentru România lor”.
Catolică practicantă fiind, își va aminti și domnia sa probabil de pilda cu oaia pierdută și va merge să îl recupereze pe românul Arafat de care suntem atât de mândri din prăpastia beției de putere în care s-a afundat de o bună bucată de vreme. Nu sunt foarte convins însă că va dori să se lase salvat.
S-a votat cu ură în România anului 2014. Faceți ceva cu asta!
Nu colorați în albastru toată țara chiar dacă din spate, personaje ca Vasile Blaga vă împing să faceți acest lucru. Inima fesenistă a fostului șef PDL este mai roșie ca a Iui Kim-Ir-Sen, chiar dacă și-o ascunde după galbenul săgeții liberale.
Aceiași români sătui de roșu se vor scârbi repede și de culoarea cerului și vor căuta să vă sanctifice, crucificându-vă prin vot ca pe Victoraș.
Mai aveți o lună până veți deveni locatar al Palatului Cotroceni, ca președinte protestant în țara lui Caragiale vă recomand să vizionați filmul „Balanța” a celebrului regizor Lucian Pintilie.
Poate vă schimbați sloganul din „România lucrului bine făcut”, în mai popularul „La muuuncăăă, ortodocșilor”!!!
Sigur îl va înțelege toată lumea chiar daca îl pronunțați în limba lui Goethe.