România este de multă vreme raiul refugiaților în politică. Avem teroriștii noștri, nu îndrăznesc să mai vină alții la noi. Îi avem pe băieții și fetele care ne aruncă bugetele în aer și ne demolează Educația, Sănătatea, Cultura, Investițiile șamd – și care sunt răsplătiți de către ospitalierul și empaticul popor român cu mandate după mandate. Au cerut pământ și apă în anii ’90 și ne-au luat și ceea ce nu le-am dat.
În ce-i privește pe “bretini de la bobor român”, de la Hayssam, la bravul Cetățean Calafat, cu toții s-au bucurat de protecțirâe de rang înalt. S-au întrecut să-i protejeze, pentru obscure interse personale, de la Iliescu și Ponta, până la șefii serviciilor noastre secrete. Și s-a văzut că protecția ne-a costat neantizarea multor industrii, trafic de țigări, petrol și medicamente, ceva armament și multe restituirile ilegale de proprietăți.
Asta din cauză că majoritatea acestor șefi de servicii erau uitați în slujbă de pe vremea când făceau profitabile afaceri cu Kentane și blugi cu pe atunci “studenții” uitați de “frățiile arabe” prin România să nu-i ia la ochi pentru terorism cei de la Mossad. Iar băieții s-au adaptat și s-au integrat, unii chiar dâmbovițându-se.
Asta-mi aduce aminte de un banc de pe vremea lui Nea’ Ceașcă. Cică se-ntâmpla pe vremea războiului dintre Irak și Iran. Doi combatanți aflați în tranșee pe linia frontului își aruncau “amabilități” unul celuilalt. La un moment dat unul zice ceva în românește, așa că celălalt ripostează: „Jdii romanește, brieten al meu?” „Jdiu, g-am văgut fagultate la Romania” “Unde, brieten al meu?” “La Gluj, la Medigina, mai! Da tu?” “La Iași, bă, bozgore!”…
Și-mi aduc aminte de toți asistații mintal care l-au votat de 3 ori la rând pe Gheorghe Funar să fie primar al Clujului. Toți “cacademicienii”, vipușcarii de armată pe viață, profiiunivi făcuți la apelul bocancilor de securitate, toți aceia care azi n-ar recunoaște că au fost (și au rămas) suficient de cretini să fi făcut gestul. Cam asta au votat:
„Ştiţi că Mihai Eminescu este cel mai mare fizician al lumii? În fizică, Eminescu s-a ocupat de Teoria relativităţii şi a scris primul pe planeta Pământ formula de calcul al vitezei luminii: V = M x C la pătrat. A apărut plagiatorul ăla, escrocul de Einstein, care zice că E = M x C la pătrat (…) Einstein a fost handicapat, până pe la vreo trei-patru ani n-a vorbit, l-au dus la şcoală, de-abia a trecut clasa. N-a luat Bacalaureatul, n-a intrat la facultate, n-a lucrat la niciun laborator de fizică, nicăieri, că era handicapat şi când a fost mai mare. Când a spus teoria în prima conferinţă de presă, ziariştii l-au întrebat: «Domnu’ Einstein, dumneata ai fost un handicapat, te-ai chinuit prin şcoală, n-ai Bacul, domnule! n-ai scris un rând în domeniul fizicii că nu eşti în stare. Domne, de unde ai asta?». Şi ştii ce răspuns a dat? Zice: «Am visat». Păi poţi să visezi dacă eşti handicapat?” (Gheorghe Funar, interviu de fix acum un an în ziarul Adevărul)
Păcat că a rezistat prezervativul!
Din păcate, prostul și indolentul se înmulțește prin diviziune, plodind noi și noi generații capabile să producă dezastru prin mânuirea iresponsabilă a ștampilei de vot. Luați de citiți viziunea despre trecut a celor care vă vor plăti pensia în viitor. E mai corect să facem ca în bancul despre cum trebuia să acționăm, pe vremea lui Nea’ Ceașcă în caz de atac nuclear: ne înfășurăm într-un cearceaf și ne îndreptăm, organizat și disciplinat, către Cimitir.
„Nicolae Ceauşescu a construit cu doar câţiva oameni statul român modern în sec. 19. A făcut fabrici, moluri, ştranduri. Aveam cele mai frumoase mine din Europa, unde minerii săpau frumos în pământ. Şi a mai rămas mii de tone de aur”.
„România era implicată în tot felul de relaţii internaţionale aiurea prin lume cu diverşi dubioşi. Asta nu era bine, deoarece îşi bătea toţi joc de ea ca şi acuma”.
„Hoţomanii din Imperiul Otoman au belit Ţara Românească de tot ce avea ea mai de preţ. Aur, carne, copii tineri pe care îi furau şi îi învăţau să fie hoţomani de mici”.
„Eu cred că Harapalb îi o comedie că cine mai crede că ursu din pădure are salăţi când să ştie că urşii coboară să mănânce la tomberoane şi să se joace cu turiştii.”
“Simţeam că în jurnalul meu pot să îi înjur pe toţi fără să iau bătaie”
La revedere, pa!