Editorial

Presa, un produs decaliBRAT

De ani de zile, industria media din Romania traieste intr-o mare minciuna. Una atat de gogonata si atat de des repetata, una atat de profesionist si profesional spusa, incat pana si cei care o trambiteaza au ajuns sa o creada cu tarie. Nu e o minciunica inofensiva, nu e ca si cum ai spune copilului tau ca Mos Craciun exista, e una otravitoare si al carei efect se resimte si mai abitir acum, la aproape 15 ani de la emiterea ei in mod organizat.

In 1997, fundatia americana Freedom House, incercand un exercitiu de democratie intr-o societate stramba precum cea romaneasca, a demarat un proiect care se finaliza, un an mai tarziu, cu infiintarea Biroului Roman de audit al Tirajelor, pe scurt BRAT.

Ei, cam din acel moment, intre participantii la competitia apriga de castigare a inimii cititorilor si a portofelelor advertiserilor s-a dat „liber” la doping. S-au umflat tirajele „din brisca”, numarul de cititori pe editie tiparita a ajuns la niste cifre absolut hilare – la un moment dat, Gazeta Sporturilor incerca sa ne convinga ca fiecare exemplar tiparit de ei este citit de 25 de persoane!?! -, a aparut Studiul National de Audienta, unul din nou bazat pe cifre decupate din alte lumi, Studiul de Audienta si Trafic Internet, alta gogomanie facuta „din butoane” si, colac peste pupaza, Monitorizarea Investitiilor in Publicitate, practic un alt subiect excelent de dezbatut la o pina-colada de hipsterii de pe platforma Pipera.

Minciunoiul asta e unul atipic, pentru ca are picioare lungi, suficient de lungi sa existe si sa stea, inca, la baza vanzarilor de publicitate, chiar si la 15 ani de la initierea lui. Motivul? Decidentii din cadrul companiilor ce vor sa isi promoveze produsele in mass-media si-au vandut curul agentiilor de publicitate, care, la randul lor, stau capra la regiile de media, iar indivizii care lucreaza aici sunt „pe felie”, cum se spune, cu cei din presa.

O fatuca ce trebuie sa vanda publicitate la, sa zicem, Pro Sporturilor sau GazetaSport, e fericita sa aiba ziarul plin de patratele cu Banca X, masinile Y sau telefonie mobila de la Z, regia de publicitate e la fel de fericita sa trimita niste excel-uri agentiilor de publicitate ce reprezinta companiile X, Y si Z, unde trec pompos niste mega audiente si super tiraje, iar agentiile prezinta victorioase aceste tabele firmelor, alaturi de facturile pentru „servicii de promovare”.

E ca in bancul cu evreii care se imprumuta intre ei cu aceeasi suma de bani: nimeni nu castiga nimic, dar banul trebuie sa circule.

Si uite asa, se ajunge ca toata presa sa raporteze mandra ineptii de genul asteia de AICI.

Deci, auziti voi, boieri luminati, ce zice „studiul”: ca in 2012, companiile au investit peste jumatate de miliard de euro (!) in publicitate! Hai sa vedem putin cifrele, ca sa vedem de fapt ce e dincolo de gardul frumos vopsit.

Cica 19% din sume s-au dus pe „self promotion si cross promotion”, adica daca firma X are un ziar si un radio, isi face reclama in ziar radioului si invers. Asadar, canci banuti pentru ambele.

Alte 6 procente se duc pe „parteneriate media” si „campanii pro-bono”, deci din nou, ciuciu bani. Asadar am ajuns la 25% „din pix”.

Una dintre cele mai practicate metode de a ocoli taxele sunt barterele. Firma X nu are profit, prin urmare nu poate plati publicitate deductibila, asa ca ii propune ziarului Y un barter – de regula sponsorizarea unui concurs cu produse / servicii din portofoliul ei. Ziarul ofera promovare la schimb. Asadar, din nou banutii nu apar nicaieri. Insa aceasta manevra este dibace ascunsa de BRAT in sintagma „publicitate standard/barter”. Din experienta, va spun ca din 5 contracte de publicitate, macar unul este de barter. Deci, s-ar mai duce vreo 15 la suta din total si pe apa acestei sambete.

Asadar, 40% din suma de 656 de milioane de euro e trombon. Ar mai ramane vreo 393 de milioane. Nu e rau nici atat, veti zice, si chiar nu ar fi, daca astea ar fi incasarile reale ale institutiilor media.

Am pastrat minciuna cea mai mare la sfarsit. Toate cifrele astea sunt furnizate de BRAT pe baza RATE CARD-ului, adica a „pretului de catalog” pe care ziarele / televiziunile / radiourile / site-urile le anunta pentru difuzarea publicitatii.

Iar aici, din experienta, va spun ca orice trece prin agentie de publicitate sau regie este redus din start la maxim 40% din RATE CARD, de cele mai multe ori 25%.

Asadar, incasarile din publicitate sunt de minim 6 ori mai mici decat ce anunta BRAT. Si noi ar trebui sa credem ca un radio precum Kiss FM vinde publicitate de 26,7 milioane de euro pe an, iar site-uri cvasi-necunoscute, precum aoro.ro, cumpara publicitate de 4 milioane de euro pe an!!!

E ca si cum Teofil Abrejnaritei din Faurei ar anunta ca alearga suta de metri in 2,5 secunde si toata lumea atletismului l-ar crede, ba chiar s-ar lauda cu realizarile lui.

Acum 25 de ani se raportau zeci de tone de porumb la hectar, insa atunci scuza era ca socialismul trebuie, TREBUIE sa fie mai bun decat capitalismul.

Acum, ce scuza avem sa nu recunoastem adevarul? Pana nu devine ocaua mica adevarata unitate de masura…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *