La începutul lunii februarie, Ziar de Cluj titra: ”PREMIU DE CONSOLARE SAU ”FEZANDARE” PENTRU PRIMĂRIA CLUJ-NAPOCA? Vasile Dîncu, propus reprezentantul parlamentului în NATO”. Marți, data stelară, Senatorul PSD de Cluj Vasile Dîncu a fost ales în funcţia de preşedinte al Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO.
De ce ne înttebam la începutul lui februarie ceea ce ne întrebam? Simplu: Că nu ar fi prima dată când PSD ar încerca să-și pună om la primăria Cluj-Napoca, printr-o fentă de imagine. Asta ar fi chestia cu ”fezandarea” electoratului, la fel ca atunci când ne-am trezit cu Autostrada ”Bechtel” pornind de niciunde către nicăieri, că, vezi Doamne, Ioan Rus se-ntorcea acasă… Dar poate fi și un premiu de consolare – la ce colecție de ”cocorații” își doresc pe pieptuțul de aramă politicienii români.
Iar numirea la AP NATO e un fel de ”cocorație”.
- AP NATO asigură o legătură între NATO și parlamentele națiunilor sale membre.
- Adunarea Parlamentară a NATO a fost înființată în anul 1955 sub denumirea de North Atlantic Assembly (Adunarea Atlanticului de Nord) și este un organism consultativ interparlamentar format din membri ai parlamentelor naționale ale statelor membre, numărul reprezentanților naționali fiind proporțional cu numărul populației statelor membre și reprezintă distribuția politică a parlamentelor naționale.
- Președintele în funcție al AP NATO este Attila Mesterházy din 2019. Secretarul general actual este Ruxandra Popa din Franța și ocupă această poziție din ianuarie 2020.
- De la sfârșitul Războiului Rece, Adunarea și-a asumat un nou rol prin integrarea în activitatea sa a parlamentarilor din acele țări din Europa Centrală și de Est și dincolo de acestea care caută o asociere mai strânsă cu NATO. Această integrare a oferit asistență atât politică, cât și practică și a căutat să contribuie la consolidarea democrației parlamentare în întreaga regiune euro-atlantică și să completeze și să consolideze programul propriu de parteneriat și cooperare al NATO.
- Adunarea sa implicat direct în asistarea în procesul de ratificare a protocoalelor de aderare semnat la sfârșitul anului 1997, care a culminat cu aderarea Republicii Cehe, Ungariei și Poloniei la Alianță în martie 1999. A jucat același rol cu privind procesul de ratificare care a dus la aderarea Bulgariei, a Estoniei, a Letoniei, a Lituaniei, a României, a Slovaciei și a Sloveniei, în martie 2004.
