In vizor

Politicienii cu promisiunile, clujenii cu deșeurile. Alin Tișe încearcă să găsească soluții temporare pentru deșeurile județului

Declarația de azi a proaspătului președinte al CJ Cluj, Alin Tișe, că a solicitat primăriilor din județul Cluj să pună la dispoziție teren pentru a fi amenajată o rampă temporară de gunoi, ne pune în situația de a redeschide discuția despre trista poveste numită în acte “Proiectul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Cluj”. 

„Există nevoia de a avea o stație temporară. SMID-ul și, mai exact, centrul, CMID-ul, care e centrul acestei investiții, a fost fazat și el are termen de finalizare 2017, probabil 2018. Adică, acel proiect merge mai departe după fazele pe care le-a obținut Consiliul Județean și cu derogările de rigoare. Problema stringentă acum, astăzi, este dacă facem sau nu acea stație temporară, și, dacă o facem, cine o face?

Această stație temporară am decis și singurul care o poate face este  ADI Eco-Metropolitan (Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Eco-Metropolitan Cluj), în care sunt părți componente practic toate primăriile din județ și am decis astăzi să demarăm pașii pentru a face această stație temporară, cu condiția ca anumite primării care sunt în ADI și dețin terenuri să ne pună terenul la dispoziție. ADI Eco-Metropolitan nu poate face stație temporară dacă primăriile nu oferă teren. Pentru că nu are unde, nu are teren de pe lună.

Ideal este ca această stație temporară să se facă în zona actualei rampe, fostei rampe, sau în zona Centrului de Management, unde se construiește, pentru ca ulterior închiderea să fie mult mai ușoară și transferul de deșeuri din stația temporară către CMID să fie mult mai facil. 

Noi deja am plecat în această dimineață adrese către Feleac, Apahida și Cluj-Napoca, și analizăm aici mai multe variante pentru că e important să găsim soluții rapid. Am cerut Gărzii de Mediu și Agenției de Mediu, respectiv prefecturii, cu toții să ne implicăm pentru a putea găsi rapid acest teren pentru că avem deja câteva locații ca țintă și să meargă rapid avizele pentru a putea să le dăm în funcțiune. Evident, investiția importantă va fi făcută din resursele Consiliului Județean, dar nu se poate direct prin Consiliu, ci se poate prin ADI Eco-Metropolitan, care practic reprezintă toate comunitățile locale. Și atunci, am cerut Apahida, Feleac și Cluj-Napoca să vedem dacă vom identifica un teren. Avem în zonă un teren pe care îl avem în plan, două terenuri de fapt, unul care este în apropierea CMID-ului și ține de Feleac, altul care este pe partea cealaltă a centurii, care ține de Apahida, dar avem în plan și un eventual teren lângă actuala stație de stocare pe care municipiul și-a făcut-o, să vedem în ce măsură legal și din punct de vedere al terenului situația juridică ne permite să extindem această stație temporară, în așa fel încât să deservească și județul, fără să ne interferăm pe stația municipiului, care este pentru oraș și care are o funcțiune ca timp limitat. Însă trebuie să știe și primarii din commune și nu numai, că atâta timp cât nu ne furnizează teren se plâng în zadar, și dacă nu ne furnizează teren vor trebui să ducă mai departe deșeurile unde le duc acum, pe o cheltuială mult mai mare. 

Noi, de îndată ce vom avea acest teren vom începe să facem această stație temporară care se poate face în două luni.

Din punctul de vedere și al Primăriei Cluj-Napoca, este foarte important ca acest CMID să se dea în funcțiune cât mai repede, pentru că, cu cât darea în funcțiune a CMID întârzie, cu atât soluțiile temporare găsite de diverse primării, pot fi puse în pericol pentru că nu vor mai avea spațiu să poată depozita mai departe în regim de stocare temporară. Cu alte cuvinte, toată lumea este interesată, încercăm și la Câmpia Turzii unde există acea veche locație, unde a fost o rampă, și inclusive la Mihai Viteazu, unde există de asemenea o veche rampă unde am putea să facem. Am făcut adrese și la Moldovenești. Interesul este comun al întregii comunități clujene să facem cât mai repede această stație de stocare temporară, însă cu ajutorul primăriilor de a ne pune la dispoziție acest teren. 

Avem în plan, am discutat încă de dinainte de alegeri, respectiv Feleac, Apahida, încercăm să vedem dacă reușim lângă actuala stație, în actualul CMID, dar în momentul de față dispoziția mea a fost prin ADI să facem acest lucru și ne asumăm Consiliul Județean acest rol de a construe prin ADI această stație temporară și ADI să o și administreze. Și acolo va trebui să discutăm să găsim și oamenii competenți care să poată să facă asta, pentru că altfel muncim în zadar. 

În momentul de față, stațiile de transfer sunt gata, ele se pot utiliza, dacă noi dăm în funcțiune această stație temporară, vom putea folosi deja stațiile de transfer și echipamentele cumpărate care vor avea o uzură fizică dacă nu reușim să le și folosim, deci e obligatoriu ca ele să intre în funcțiune și să le utilizăm. 

Dacă astăzi cineva își imaginează că are o soluție de a duce gunoaiele, de a le arunca într-o râpă, nu se va mai putea peste un an-doi”, a declarat președintele CJ Cluj, Alin Tișe. 

Din punct de vedere legal, amintim faptul că pentru a se face această rampă temporară de către ADI Eco Metropolitan, trebuie consultate toate UAT-urile, iar acestea trebuie, în unanimitate, să își dea acordul. Ori, din declarațiile președintelui CJ Cluj, Alin Tișe, aflăm că nu le-a solicitat o soluție la această problemă tuturor reprezentanților UAT-urilor din Cluj.

Reamintim faptul că Centrul de management al deșeurilor care se construiește lângă Pata Rât, din fonduri europene, ar urma să fie finalizat în 2017, iar până atunci trebuie să funcționeze noua rampă temporară. Așa că așteptăm cu interes ca promisiunile să se finalizeze, deoarece avem trista experiență a 5 ani pierduți pe investiția numită SMID. 

Proiectul SMID a fost demarat în 2010, în timpul primului mandat de preşedinte al CJ al lui Alin Tişe, iar călcâiul lui Ahile s-a dovedit a fi exact cel mai important obiectiv al său: Centrul de Management Integrat al Deşeurilor ce urma să fie construit pe teritoriul comunei Feleacu. Vorbim despre o investiție de 60 de milioane de euro, bani europeni, așa că, tipic pentru România, s-a început cu stângul (și nu-i treaba noastră să facem munca procurorilor). La începutul anului 2011, un consorţiu de firme condus de Hidroconstrucţia Bucureşti era anunţat drept câştigător al contractului de execuţie a CMID, pentru 100 de milioane de lei. Licitația a fost rapid contestată atât la CNSC, cât și în instanță – așa că un an s-a pierdut pe coridoarele și sălile de judecată ale tribunalelor.

Altă problemă de start: proiectul a fost asumat ca beneficiar de Consiliul Judeţean Cluj, dar el putea fi supervizat şi de primăriile de municipii, oraşe şi comune. Ca proiectul să fie eligibil pentru fondurile europene, trebuiau îndeplinite (pe lângă multe altele) încă două condiții: terenul pe care se construia CMID trebuia să fie lipsit de sarcină, în proprietatea beneficiarului – și există în acest sens o hârtie semnată pe proprie răspundere de către președintele CJ în exercițiu de atunci Alin Tișe (dar, din afirmațiile lui Seplecan rezultă că acest lucru a fost contestat ulterior de către reprezentanții legali ai comunei Feleacu, ceea ce ar însemna caz de OLAF pentru neeligibilitate a proiectului) și ca toate UAT (primăriile) din judeţ să fi semnat la data trimiterii proiectului un acord de asociere. Ori avem informații, la nivel de bârfă politică, că la data trimiterii proiectului UAT Cluj-Napoca nu ar fi semnat nimic, motiv de ceartă la cuțite între colegii de partid Alin Tișe și Sorin Apostu (pe atunci primar al municipiului Cluj-Napoca).

Totuși, în 2010, s-a semnat un acord de asociere în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Eco Metropolitan Cluj, care stabilea modul detaliat în care urma să se implementeze proiectul. Acest acord prevedea că „părţile se vor organiza în limitele teritoriale ale judeţului Cluj, vor contribui la realizarea proiectului şi vor beneficia de proiect, înţelegând să abordeze şi să gestioneze problema deşeurilor în judeţul Cluj în mod unitar şi integrat”. Însă nimeni nu a mai auzit de atunci de vreo iniţiativă a acestui organism pentru urgentarea proiectului CMID. Deşi, beneficiare finale ale sistemului, urmau să fie toate primăriile din judeţ.

Deci, s-a stat pe tușă un an. Apoi contractul a fost câștigat de către un consorţiul de firme având ca lider societatea Confort din Timişoara. Care, firesc pentru orice câștigător de licitații în care sunt implicate instituțiile statului, a intrat în insolvență. Așa că liderul asocierii a devenit firma italiană Atzwanger. Care a stagnat cu lucrarea până în februarie 2013 când a subcontractat-o către o altă asociere de firme condusă de Napoca Construcţii, deţinuţă în prezent de familia omului de afaceri Ioan Bene, judecat împreună cu fostul preşedinte al CJ Cluj, Horea Uioreanu, pentru acuzaţii de corupţie legat de construirea de către Napoca Construcţii a platformei de parcare a aeronavelor Apron 4 de la Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj.

De la atâta muncă, prin toamna anului 2014 a început să o ia la vale digul care ar fi trebuit să susțină celula de depozitare a deșeurilor. Constructorul a reclamat greșeli de proiectare. Dar realitatea era cu totul și cu totul alta. În lăcomia lor, cei care contruiau CMID s-au pretat la a fura până și pământul de sub lucrare.

În ianuarie 2014, oficialii CJ Cluj au fost sesizaţi cu privire la efectuarea unor masive și neautorizate lucrări de excavaţie pe şantierul CMID. Constructorul transformase lucrarea în propria-i carieră și a transportat o cantitate mare de pământ la Aeroportul Cluj, unde avea o altă lucrare: realizarea noii piste a aeroportului. Dar, de abia în martie 2014 (că pe banii nimănui lucrurile merg lent și foarte lent), firma Tahal, cea care superviza lucrările de la CMID, a solicitat constructorului „să oprească lucrările de excavaţie, întrucât pot afecta stabilitatea şi siguranţa lucrărilor”. Iar în aprilie CJ a depus o plângere penală pentru furt de pământ şi lucrări neautorizate, care numai în iulie 2015 s-a concretizat într-un dosar penal.

Pentru evaluarea pagubelor, s-a cerut în luna mai 2014 o expertiză care a fost finalizată abia în toamnă, cu concluzia: „lucrări malefice”. Dacă și expertul a ajuns la concluzia că trebuie exorcizată firma de construcții, într-un târziu și cei de la CJ Cluj au luat decizia „rezilierii acordului contractual 1/116/05.01.2012 doar după ce a epuizat toate demersurile legale și contractuale posibile pentru derularea și finalizarea acestui contract. Notificarea de reziliere a acordului contractual a fost transmisă  antreprenorului prin adresa nr. 19603/21.10.2014″. 

Numai că, până la acel moment s-au plătit pentru lucrare circa 62 de milioane de lei, din totalul de peste 100 milioane, cât era valoarea întregului contract. De altfel, din toamna anului 2014 nu s-a mai lucrat nimic pe şantier, partea celulei de depozitare fiind realizată doar 25%, pe când lucrările la zona tehnică (staţiile de sortare şi de tratare mecano-biologică) sunt făcute 75%. Motiv pentru care, în ianuarie 2015, CJ Cluj a făcut o plângere penală la DNA îndreptată împotriva firmelor Atzwanger – Ladurner Impianti – Confort – Vel Service, Construcţii Napoca, Napocamin, Panpetrol Com, cât şi a societăţii care trebuia să supervizeze contractele de lucrări, Tahal, dar şi împotriva tuturor persoanelor care se fac vinovate de săvârşirea unor fapte penale faţă de aspectele sesizate. DNA și acum tace.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *