Dupa socul surparii unui trotuar al podului Traian, clujenii se uita mai atent la podurile orasului, toate crapate, umflate, cu gauri prin care se vede raul, asa cum era si cel prabusit. Inginerul Emil Popa, specialist in poduri, a relatat pentru Ziar de Cluj cum au fost acestea construite, caderea mitului betonului ca material ultrarezistent, termene de garantie si care ar fi masurile de prevenire a unei posibile tragedii.
In urma cu cateva saptamani, in 16 august, o zi de vineri, tot Clujul a fost stupefiat sa descopere de dimineata unul din trotuarele podului Traian surpat. S-au facut acuzatii, podul s-a inchis si circulatia a fost un haos. Acum se circula doar pe partea neafectata a podului. Niciunul din celelalte poduri ale orasului, fie ca vorbim de cel din centru, cel de la Terapia, Garibaldi, cele pietonale sau peste Canalul Morii, nu arata niciunul mai bine. Toate trotuarele au fisuri prin care vezi raul, portiuni in care asfaltul este umflat si la capete au crapaturi care par sa creasca.
“Cauza sigura a prabusirii trotuarului podului Traian a fost lipsa sau necorespunzatoarea hidroizolatie a betonului din acel element ceea ce a permis patrunderea apei si corodarea peste masura a acestuia, respectiv pierderea capacitatii lui de rezistenta. Este posibila si patrunderea accidentala a rotii unui vehicul greu pe acea zona”, a apreciat inginer Emil Popa, verificator proiecte drumuri si poduri.
Toate podurile Clujului sunt mai vechi de 50 ani, majoritatea fiind executate imediat dupa razboi. Cel mai vechi dintre toate pare a fi chiar podul Traian.
“Ele sunt din beton armat, mai putin pasarelele de la Parcul Mare, spre Cetatuie si cea de la Parcul Hatieganu, care sunt metalice”, a precizat Popa.
“De buna seama, la data executiei atat realizarea cat si materialele erau de calitate, numai ca exigentele la data respectiva nu erau ca cele de astazi. Precizez ca betonul armat a fost inventat pe la 1870 iar primele poduri semnificative din acest material au fost construite abia in secolul XX . Mai mult, pana prin 1950-55 cand inca nu era confirmarea timpului, se considera ca un pod din beton armat odata bine executat nu mai are nevoie de intretinere, fiind sigur, cel putin 100 de ani. Conceptul s-a dovedit total fals, betonul armat dovedindu-se foarte vulnerabil la agentii exterior, in special la cei chimici cum ar fi si apa cu sare si apa cu gaze de esapament”, explica specialistul.
Mai mult, convoaiele de calcul, asa-zisul tonaj, precum si metodele de dimensionare au evoluat si ele in ultimii 60 -70 de ani. Daca pana in 1948, dupa normele germane, care se aplicau si la noi, vehiculul cel mai greu care se lua in calcul era de 24 tone, acum avem, dupa standardul romanesc, 80 tone iar dupa cel european chiar mai mult.
“Este adevarat si faptul ca atunci coeficientii de siguranta la calcul erau mai mari, si, ca atare, rezerva de rezistenta adaugata la masivitatea podurilor din beton fac ca ele sa reziste inca bine la sporul de tonaj”, spune Popa.
In ceea ce priveste termenul de garantie al podurilor clujene, specialistul precizeaza ca in momentul executiei se considera a fi de nu mai putin de un secol.
“Realitatea a dovedit insa ca fara o intretinere permanenta, in special izolatii impotriva apei, care intotdeauna contine substante nocive, si consolidari concordante cu sporul de tonaj nu pot fi sigure mai mult de 50 -60 de ani”, atrage atentia inginerul.
Pentru a preveni o tragedie, sfatul specialistului ar fi sa se expertizeze toate podurile. Acest lucru s-ar fi facut inca din anii 2003 – 2004 dar ar fi necesar, conform celor stabilite de expert, sa se faca neintarziat lucrarile de intretinere si consolidare.
Inginerul nu isi mainteste sa se mai fi prabusit vreun pod din cele numite de specialisti „definitive”. Doar dintre vechile poduri de lemn s-au mai surpat sau au fost luate de ape de pe strada Fabricii sau al Colectivistilor.
“Toate podurile din Cluj au fost si sunt frumoase fara a fi ceva spectaculos. Mie cel mai mult imi plac, din cele vechi, Podul pietonal metalic de la Parcul Mare (spre Cetatuie) si podul bolta de pe str. Abator. Cel mai vulnerabil pod, dupa cel a carui trotuar a cazut cred ca este Podul Garibaldi. Repet: o concluzie certa o poate exprima doar o expertiza de specialitate”, mai spune specialistul.
Pentru a se preveni tragedia pe care ar putea sa o provoace o alta surpare a vreunui pod clujean, inginerul recomanda actualizarea expertizelor si implementarea neintarziata a masurilor dispuse de
experti.
“Lucrarile la poduri sunt scumpe iar costurile, in cazul neinterventiilor la timp, cresc mult mai rapid decat proportional cu timpul care trece de la momentul interventiei oportune la cel al interventiei intarziate”, conchide specialistul.