Nici nu apuci bine să intri în Piața Ion Meșter din Mănăștur, că te și izbește în nări un iz fetid de ghenă, pubelele de gunoi fiind așezate strategic, la intrare, ca să știi de la bun început unde îți vei face cumpărăturile.
Nimeni nu se străduiește să golească la timp gunoiul din pubele, să curețe puțin spațiul unde acestea sunt așezate, așa că mirosurile sunt grele și bogate – duhori pestilențiale care îți mută nasul din loc!
Odată intrat în piață, constați că multe tarabe sunt goale și că printre tarabe sunt mese la care, așezați tacticos, meșterii pieței beau de zor, încă de dimineața, ca să nu îi prindă amiaza nebăuți.
Sunt foarte bine dotați, ambianța este perfectă pentru alcoolizare, au scaune Skol și, deasupra capului, umbrele Burger – simple elemente de decor, pentru că, hala fiind acoperită, pe meșteri oricum nu i-ar ninge și nu i-ar ploua (în pahare).
În zona unde nu se bea, printre tarabele cu mărfuri sunt multe tarabe goale, vânzătorii fiind plecați în vacanță pentru că oricum cumpărătorii sunt puțini.
Printre tarabe, cartoane rupte, claie-grămadă!, bucăți de polistiren, frunze, o mizerie care contribuie din plin la imaginea dezolantă a acestei piețe.
Vânzătorii care nu au chef să plătească taxe și-au improvizat tarabe la una dintre intrări și își vând liniștiți produsele, nederanjați de nimeni. Măcar oamenii ăștia muncesc, nu beau!
La etaj, în partea de bazar, un fel de Piața Mărăști combinată cu Oser te îmbie cu papuci, șlapi, chiloți, pălării, haine de toate felurile și pentru toate buzunarele, doar că nimeni nu le mai cumpără. În ultimii ani, chinezăriile din piețe nu mai trec, iar comercianții mai dormitează doar în aceste spații, în virtutea inerției sau a disperării de a își câștiga totuși o pâine, pe care uneori o câștigă, alteori nu.
Peste piețele Clujului au trecut deceniile fără a le afecta cu ceva. Ele reprezintă muzee în aer liber ale degradării și-ale unei paragini în care oamenii se complac pentru că nu au de ales. În Clujul de 5 stele, pentru cei care preferă piața în locul cumpărăturilor din supermarket, nu există alternativă. Peste tot e aceeași atmosferă comunistă, chiar dacă fiecare piață are specificul ei, mirosul propriu, o mizerie aparte și unele nereguli în plus sau în minus.