Pe strada Stephenson, zeci de romi trăiesc ca într-o tabără nomadă. Taie lemne și își spală rufele în stradă, la lighean, le usucă pe sârme întinse de-a curmezișul străzii, iar în casă nu au toaletă. Din cauza modului precar de trai sunt într-un permanent conflict cu vecinii, care locuiesc în condiții decente, de secol XXI. Reporterii Cluj100% au intrat pentru câteva ore în mijlocul romilor din acest colț al orașului. Cum se vede lumea din perspectiva lor și ce spun despre vecini?
La capătul străzii Stephenson, din cartierul Iris, de câțiva ani buni s-a format un adevărat ghetou. Într-un bloc dărăpănat trăiesc zeci de romi. Viața lor s-a extins și dincolo de bloc, au acaparat și împrejurimile. Pe măsură ce te apropii de imobilul degradat, nu poți să nu remarci că pe strada Stephenson se intersectează două lumi complet paralele: lumea celor care trăiesc în case și blocuri frumoase, cu geamuri termopan și alte elemente moderne și lumea celor de la capătul străzii, care trăiesc în condiții precare.
De la distanță, îți sare în ochi imaginea rufelor întinse la uscat pe sârme puse de-a curmezișul străzii, lighene din plastic împrăștiate pe trotuare și carosabil, canapele uzate, scoase din casă și puse în plină stradă și oameni care au activități casnice în plină stradă. Femeile rome spală haine în lighene și supraveghează copiii mici, pe jumătate dezbrăcați și încinși de arșiță.
Între tabăra romilor de pe Stephenson și vecinii lor care trăiesc în condiții civilizate există un conflict permanent. Vecinii romilor sunt deranjați de mizeria, scandalurile și gălăgia romilor, fac permanent sesizări și reclamații la adresa conducerii Primăriei, deci renumele celor din „ghetou” nu este unul tocmai prietenos.
Echipa Cluj 100% a fost însă întâmpinată cu prietenie de locuitorii cu renume prost. Femeile sunt prietenoase și ne fac semne să ne apropiem. Nu ne invită în casă, ci în mijlocul gospodăriei din stradă. Vor să fie văzute și cunoscute așa cum sunt ele, în lumea lor.
Bărbații sunt sceptici, nu se apropie să stea la discuții. În schimb, femeile lor sunt foarte vorbărețe, se simt în largul lor și povestesc experiențe din viața lor de zi cu zi. Nu au toaletă în casă, mulți nu au nici mașină de spălat și își spală mașinile cu mâna, la lighean, nu au gaz și se încălzesc cu lemne pe care le taie cu drujba și cu toporul în plină stradă. Spun că sunt hărțuiți de Poliție și de vecini chiar și când își văd de treabă.
„Noi nu furăm, dar în fiecare zi vine Poliția Locală pe noi. De ce punem hainele afară, de ce stăm afară cu copiii. Vine Jandarmeria, ne fugărește în casă, nu avem hodină de la ei. Vrea să ne demoleze, dar nu avem unde să mergem. Să ne deie altă locuință că plecăm. Nu avem hodină de la vecini că merg la Primărie în fiecare zi. Avem doi vecini aicea care nu ne lasă în pace, în fiecare zi merg la Primărie; nici ziua, nici noaptea nu putem să ieșim afară din casă. Nu furăm, nu avem treabă cu nimeni, bărbații noștri sunt la lucru și acuma, și pe căldură, și în frig, și în întuneric. Deloc nu ne înțelegem cu vecinii”, povestește o tânără femeie.
E supărată pe doi vecini, Pop și Adi, cu care e mereu la cuțite. Spune că romii merg la magazinul unuia dintre ei și fac consumație, iar patronul în schimb îi reclamă la Primărie, deși nu l-au furat niciodată.
„Doar pentru că suntem țigani. Facem venit la magazinul lui, că are magazin și noi facem venit la el…Nu ne suportă că suntem țigani. Dar știe că nu furăm, că bărbații noștri lucră. Noi suntem de 20 de ani, nu avem unde să mergem că ne duceam. Și pentru vecini ne duceam. Am un copil cu handicap și vrea să ne dea afară. Să ne deie locuință”, afirmă femeia.
Cu jumătate de gură, romii admit că o parte din acuzațiile vecinilor sunt adevărate. Își spală hainele în stradă, crapă lemne și întind rufe pentru că nu au alt loc potrivit. Spun că locuințele lor sunt mici și autoritățile nu îi ajută să își îmbunătățească viața. Au încercat să obțină o locuință de la Primărie, dar nimeni nu se uită peste dosarul lor.
„Dacă suntem romi ne acuză pentru treaba asta că stăm afară lângă copiii noștri, să supraveghem copiii. Că uite o mașină l-o lovit pe un copil de 16 ani. Și atunci să lăsăm copiii noștri așa pe drumuri?! Dacă era scandaluri și erau bătăi aveam dosare la Poliție. Dar noi nu avem niciun dosar. Noi nu suntem din ăia să merem și să furăm și să dăm la oameni în cap. Noi suntem oameni muncitori. Eu sunt ajutor de bucătar, am fost și bucătăreasă și ajutor de bucătar. Am încercat să ne înțelegem cu vecinii, dar sunt niște vecini din ăștia spurcați la gură. Am cerut ajutorul Primăriei pentru o locuință socială dar nu se aprobă nimic”, declară o altă locatară de pe strada Stephenson.
Cei mai în vârstă dintre locatari au venit pe strada Stephenson în urmă cu peste 30 de ani. De atunci trăiesc în condiții precare și s-au obișnuit cu vizitele regulate ale Poliției.
„Am ajuns aici pentru că am venit să lucrăm în oraș, în timpul lui Ceaușescu, de 40 de ani. Nu avem unde să adunăm hainele, când spălăm vine Poliția și ne amendează pentru că sunt hainele afară”, spune o bătrână.
Câțiva copii se tot învârt printre fustele femeilor. Micuții poartă haine curate și miros frumos. Mamele lor îmi spun că îi trimit la grădiniță și la școală ca să îi integreze în societate, dar nu prea reușesc. Ceilalți copii râd de ei.
„Nu am avut plângeri de la școală sau de la grădiniță, dar colegii lor care stau în apropiere îi fac de rușine. Vorbesc că ne vor demola”, explică o mamă.
Nu toți vecinii romilor sunt nemulțumiți de tabăra de la capătul străzii. Unii locatari de pe strada Stephenson sunt prieteni cu romii care le-au transformat strada în ghetou și spun că nu le cauzează probleme.
„Nu-i adevărat ce se spune. Că o mers muzica într-o zi, da, dar nu o mers exagerat ca să nu poată să stea nimeni. Dar aici ori de câte ori merge un pic muzica automat trimite Poliția”, afirmă o vecină.
Până se vor decide autoritățile ce măsuri iau cu privire la tabăra romilor de pe Stephenson, locul va rămâne un măr al discordiei pentru clujeni. Un loc din care pleci cu tristețe în suflet. Pentru copiii din ghetou, în special. Ei au cel mai mult de suferit crescând aici, în condiții de Ev Mediu.