Clujul nu este un teren viran destinat organizării de festivaluri, nu este un spațiu citadin rezervat exclusiv jocurilor politicianiste, nu e doar un teren de manevră pentru lansarea de fumigene populiste, cu iz electoral, ci este un oraș unde oameni reali, în carne și oase, locuiesc, trăiesc și muncesc. Dincolo de populismele și lozincile electorale ale politrucilor vremii, de genul: „E fain la Cluj!”, „Clujul crește!” și alte asemenea ziceri lipsite de substanță, la firul ierbii, prin toate cartierele urbei, acolo unde clujenii de rând își duc viața, vedem, de cele mai multe ori, doar o estetică a urâtului, doar degradare și mahala.
Pentru exemplificare, vă prezentăm cazul zonei din dreptul Bazei Sportive Unirea, din cartierul Mănăștur, de pe Aleea Clăbucet, unde, în mod clar, Clujul descrește de la an la an, devenind tot mai urât, mai părăginit, mai mizerabil, mai rural și mai apocaliptic.
Aici, în capătul aleii dinspre drumul Sfântul Ioan, asfaltul este un lux, acum, în toiul iernii, zăpada bătătorită și gheața punând stăpânire peste această cale de acces spre o aglomerată zonă de blocuri.
Pe alocuri, brazdele adânci, parcă arate, probabil în toamnă, stau mărturie înghețată a nepăsării aleșilor care administrează doar centrul Clujului, nu și zonele mai periferice (intens populate).
Garajele din capătul Aleii Clăbucet sunt orice, numai garaje nu.
Grajduri, ghene de gunoi, construcții de artă urbană avangardistă, prevestitoare pentru apocalipsa administrativă ce va veni, ele adăpostesc cu vârf cele mai variate gunoaie. Haine, covoare, damigene de vișinată, oale de ciorbă, mașini de spălat, saci umpluți cu te miri ce ocupă aceste mizerii de „garaje”, în timp ce mașinile stau parcate neregulamentar pe trotuare și pe spațiile verzi, în lipsă cronică și acută de locuri de parcare, încurcând traficul și așa infernal din oraș.
Acesta este Clujul anului 2016, o prevestire a apocalipsei ce va urma în următorii 4 ani, o urmare a celor 12 ani de administrație Boc, în care Clujul a dezvoltat o tumoră malignă insidioasă, ale cărei metastaze se manifestă acum în toate cartierele, atacând țesuturile sănătoase ale orașului cu cancerul mizeriei, al paraginii și al delăsării. Semne bune anul nou nu are pentru că, până când agenții patogeni care întrețin această boală nu vor fi eliminați din viața publică, ei vor continua să omoare tot ceea ce înseamnă civilizație și dezvoltare sănătoasă în acest oraș.