PORTRET

O artistă model: Iulia Oana Dumitrescu, sufletul formației Black Ice

Iulia Oana Dumitrescu e o artistă model (chiar o artistă fotomodel), sufletul formației sale, Black Ice, în cadrul căreia cântă la clape și voce. Oana și-a descoperit pasiunea pentru artă de mică și a crescut pictând și cântând la pian, așa că pasul firesc pe drumul devenirii sale artistice a fost cel de a da admitere la Conservator, unde este acum studentă în anul III. A ales Clujul, pentru că firea sa, deopotrivă agitată și liniștită, își poate găsi în acest oraș împlinirea, alături de „oameni liniștiți și înțelegători, frumoși și sociabili”. Agitația interioară, Oana și-o exprimă prin sporturile pe care le practică, de la ciclism montan la enduro, airsoft sau snowboard, iar calmul și-l cultivă prin teatru, concerte și lecturi nocturne, noaptea fiind momentul când artista încinge atmosfera, alături de formația sa, sau când, din contra, savurează liniștea, care o inspiră pentru furtuna de energie de peste zi. 

Pentru că, atât din punct de vedere fizic, cât și sufletesc, Iulia Oana Dumitrescu e o frumusețe aparte, cu trăsături departe de a fi comune, ea activează și ca fotomodel în cadrul Euromodels, agenția manageriată de Lili Mihacea, fosta Miss România care a reușit să strângă în jurul ei fete pentru care frumusețea fizică e un simplu accesoriu al frumuseții interioare. De altfel, pentru Oana Dumitrescu modelingul e doar o pasiune printre multe altele, una făcută cu decență, pentru că artista ține la imaginea ei, care nu ar fi compatibilă cu ședințe foto nud sau seminud, apanajul, poate, al superficialității, care pe ea nu o caracterizează.

O fire energică, pozitivă și mereu zâmbitoare, caldă și sufletistă, pe lângă muzică, pasiunea sa cea dintâi, Oana mai iubește foarte mult și copiii. Orele de pian pe care le oferă celor mici îi dau o mare satisfacție, dar preocupările sale nu se opresc aici, pentru că tânăra mai participă și la acțiuni de voluntariat: cântă în grădinițe sau în școli, pentru a promova arta în rândul copiilor, sau, alături de prietena sa, îi ajută pe micuții din centrele de plasament să învețe engleza sau să se cunoască pe sine, să deprindă bunele maniere și o atitudine pozitivă față de viață.

Povestea Oanei Dumitrescu – Oana Nevelainnen, pe numele de scenă – este cea a unei artiste boeme, cu o viață liberă și explozivă, care, la 21 de ani, își savurează pasiunile, pentru că a face ceea ce-i place și a trăi intens și activ clipa sunt lucrurile care o definesc.

A crescut armonios, pe muzică de pian

Iulia Oana Dumitrescu s-a născut în Râmnicu Vâlcea, într-o familie în care tatăl cânta la pian și la chitară și organiza seri culturale, insuflându-i astfel și fiicei sale, de mică, dragostea pentru muzică. Astfel, de la 7 ani, Oana a început să cânte la pian și, ulterior, a urmat Liceul de Arte. În anii de școală a participat la nenumărate concursuri naționale și internaționale de pian, până în clasa a XI-a, când a renunțat la competiții, pentru a se axa numai pe studiul pentru admiterea la facultate.

În paralel cu muzica, Oanei îi plăcea și să picteze icoane pe lemn sau pe sticlă și peisaje pe pânză sau pe hârtie. A urmat și Școala Populară de Arte, unde a aprofundat desenul, a avut și expoziții, dar, din rațiuni sufletești, nu a vrut niciodată să-și vândă tablourile:

„Am vrut să le păstrez pentru că am investit sentimente în ele. Pe parcurs am ajuns să strâng atât de multe, încât am început să le dăruiesc la prieteni și la rude. Și acum, când mi se face dor să țin pensula în mână, îmi transpun imaginile din minte pe hârtie. Am început de la 10 ani să expun peisaje și icoane pe sticlă în mai multe orașe din Rusia, în Vâlcea și în mai multe locuri și biserici din țară.”

În prezent, Oana Dumitrescu e studentă în anul III la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A ales Clujul, și nu Bucureștiul, pentru că aici consideră că trăiește într-o lume mai bună:

„Oamenii sunt mult mai liniștiți, mai înțelegători, mult mai sociabili, sunt niște oameni frumoși! Mă regăsesc aici pentru că, dincolo de firea mea sportivă și tot timpul agitată, de fapt sunt o persoană foarte liniștită.”

Black Ice, trupa care îngheață grijile și dezgheață starea de bine

În 2011, Oana și-a format o trupă, Black Ice, din dorința de a-și transpune scenic ideile, sentimentele, întreaga sensibilitate artistică. Tatăl ei, cel care a inițiat-o de mică în muzică, face acum parte din trupa ei de rock:

„Tata e basistul din trupă, mă ajută cu proiectele și mă susține; el fiind cel mai în vârstă dintre noi, la 50 și ceva de ani, ne ține în frâu.”

Black Ice activează deja de peste 5 ani, interval de timp în care membrii trupei au participat la foarte multe evenimente muzicale, prin care au încercat să insufle publicului starea de bine:

„Suntem șase artiști devotați pasiunii lor, cântăm de plăcere, facem publicul să lase toate grijile acasă, apoi îi invităm să danseze și să cânte alături de noi. Numele trupei este dat de unul dintre cele mai periculoase fenomene care amenință traficul pe timp de iarnă, gheața neagră. Momentul propice pentru formarea acesteia este seara sau în timpul nopții, atunci când noi încingem atmosfera, așadar e o denumire ușor în contradicție cu ocupația noastră.”

Pe lângă Oana Dumitrescu (voce – clape), trupa mai este compusă, în descrierea artistei, din:

„Dan Trușcă (voce), care are simțul umorului foarte bine dezvoltat și reușește să creeze și să mențină o legătură permanentă cu publicul. Florin Stănescu (voce – chitară), un om simplu, dar talentat, care pune câte puțin din sufletul său în orice piesă interpretată (tocmai asta mi-a atras atenția asupra lui, atunci când l-am văzut pentru prima dată cântând live pe scenă și i-am propus să intre în familia Black Ice). Gabriel Sucea (voce – chitară), foarte ambițios, reușește să surprindă publicul cu solo-uri energice. Florin Chitucea (tobe), un băiat cu inițiativă, care se ocupă de rezolvarea problemelor ritmice și Marius Dumitrescu (voce și chitară bas), care se implică activ în sfera muzicală și care, atunci când își dorește ceva ce nu există, nu stă pe gânduri și creează.” 

Ca planuri de viitor, împreună cu ceilalți membri ai trupei, Oana își propune să creeze piese originale, pentru a putea cânta, pe lângă coveruri, și compoziții proprii. Black Ice cântă rock, blues și muzică ușoară și participă la evenimente dintre cele mai diverse, chiar și la nunți, cu toate că nu interpretează muzică populară, un gen foarte cerut de public:

„Participăm la toate evenimentele unde suntem chemați și doriți. Eu mă ocup și de promovarea trupei, toate evenimentele sunt anunțate pe pagina noastră de Facebook, unde putem fi și contactați.”

Experiența teoretică și practică, însușită de o viață, Oana le-o împărtășește celor dornici să învețe pianul, o satisfacție în plus pe care muzica i-o oferă, dincolo de scenă:

„Dau ore de pian, de teorie muzicală, de istoria muzicii, copiilor sau celor care doresc să se pregătească pentru admiterea la Conservator. În decembrie, anul trecut, am avut 4 copii de 6 ani la pian, mi-a plăcut tare mult de ei, au fost ambițioși și curioși tot timpul să afle lucruri noi, să învețe cât mai repede să cânte la pian, ca marii pianiști; dar, le-am spus că numai prin foarte mult studiu și devotament pot să-și atingă visul.

E o mare satisfacție, atunci când ceea ce îți place ție ajunge să le placă și celor din jurul tău, când poți să le transmiți practic toate emoțiile și când îi faci să fie fericiți că au reușit și ei, prin mânuțele lor mici, să facă ceva. Copiii de obicei sunt descurajați, nu toți părinții sunt ca părinții mei, care m-au susținut și mi-au dat mereu încredere în mine.”

Un spirit pasional, cu multe pasiuni

Pe lângă muzică, Oana mai are foarte multe pasiuni, care o definesc și la care e convinsă că nu ar putea renunța:

„De când eram mică eram înnebunită de tot ce avea motor. Din părinți nebuni nu poate ieși decât un copil tot atât de nebun și mergeam la competiții doar să mă uit, să fac poze, să analizez oamenii și motocicletele și tot timpul îmi imaginam ce frumos ar fi să ajung și eu la concursuri, să mi se facă mie poze. Așa că încerc să îmi cumpăr toate cele necesare, să fac și eu acest sport.

Mi-a plăcut foarte mult enduro pentru că se bazează pe munca în echipă, tot timpul concurenții se ajută între ei pe traseu, și îmi place să particip la toate întrunirile. Săptămânal, ne întâlnim în oraș și povestim fiecare pe unde a mai fost, ce și-a mai cumpărat. Deocamdată mă antrenez, dar îmi doresc să particip și la campionate.

Când mă urc pe motocicletă nu mai îmi trebuie absolut nimic, nu mai am nevoie de apă, de mâncare, de somn, prin acest sport simți că trăiești, îți satisfaci toate poftele!”

Enduro nu e singurul sport de care e împătimită Oana, care practică și snowboardul, pe care l-a învățat singură, mergând pe aproape toate pârtiile din țară:

„Am tot încercat să avansez și în sportul acesta, e musai să fac ceea ce îmi place, altfel nu aș fi eu! Nu pot avea o viață sedentară, să stau numai în casă, să mă uit la televizor, să pierd timpul; mereu trebuie să fac ceva, să trăiesc fiecare clipă, indiferent de loc!”

Atunci când nu practică snowboardul sau enduro, Oana parcurge trasee montane cu bicicleta, satisfăcându-și astfel setea de plimbare, de a vizita locuri noi și de a cunoaște oameni interesanți. Iar, când nu face nici asta, îi place să meargă la concerte sau la piese de teatru, plăceri pe care le-a gustat încă din copilărie. Și seria pasiunilor Oanei nu se încheie aici. După ce și-a văzut părinții jucându-se pe calculator, a ajuns să joace și ea shootere, „jocuri cu împușcături, cu război”. 

Pentru că îi plăceau foarte mult armele și ideea acestor jocuri, dar îi displăcea statul în casă, în 2009, Oana a format, împreună cu mai mulți prieteni, o echipă de airsoft, în Râmnicu Vâlcea – și-au achiziționat echipamentul necesar și au început să simuleze războiul, prin păduri și clădiri părăsite.

De anul trecut, airsoftul a fost recunoscut oficial ca sport și în țara noastră și asta a dus la creșterea numărului de practicanți, acum existând echipe aproape în fiecare oraș:

„Și în Cluj mergem săptămânal și se fac aproape lunar evenimente în câte un oraș din țară, unde ne strângem peste 500 de persoane; se organizează în așa fel încât să avem misiuni și fiecare soldat are ocupația lui, exact ca în război: medic, cercetaș, se iau ostatici, dar e un joc, nu e nimic real și totul se bazează pe fairplay, pe seriozitate și corectitudine.”

Fotomodel în cadrul Euromodels, o agenție unde frumusețea e și o stare interioară

De când a venit la Cluj, Oanei Dumitrescu i s-a propus în repetate rânduri să colaboreze cu anumite firme de modeling, însă aceasta a refuzat, pentru că activitatea de model nu i s-a părut niciodată „o chestie foarte serioasă”. Asta, până în noiembrie 2014, când a primit o ofertă serioasă din partea agenției fostei Miss România, Lili Mihacea:

„Mi s-a pus întrebarea dacă sunt fotomodel și am răspuns că nu, nu am timpul necesar să fac și chestia asta, dar o să încerc. Și a doua zi mi s-a oferit un contract pe 5 ani cu Euromodels. 

Lili e o tipă extraordinară, mi-a plăcut tare mult că a avut încredere în mine, și m-a luat la foarte multe prezentări, e așa o energie pozitivă în grupul acesta de fete, tot timpul zâmbim, ne încurajăm una pe alta!”

Lili Mihacea, creatoarea primei agenții de modele din Cluj-Napoca, e, de altfel, cea care a reușit să schimbe unele idei preconcepute legate de domeniul acesta al frumuseții, considerat pe nedrept ca fiind unul superficial și autosuficient. Dacă multă lume își imagina că modelele sunt doar niște fete frumoase, care nu știu decât să zâmbească și să se îmbrace frumos, Lili Mihacea a reușit să îndrepte această mentalitate, promovând un ideal de frumusețe venită și construită și din interior. Nici Oana Dumitrescu nu se dezice de la aceste standarde de frumusețe interioară și, în plus, ea și-a impus în activitatea de fotomodel și anumite restricții de decență:

„Modelingul e doar o pasiune, nimic mai mult. Nu pot să transform această activitate într-un job, la 21 de ani sunt mult prea «bătrână» pentru a merge oriunde mi se propune, să fac poze în orice ipostaze. Nu fac poze nud sau seminud, nu prea sunt de acord cu chestia asta, consider că ține de imaginea mea. Pozele acelea ar putea apărea în diverse locuri și nu aș vrea să îmi influențeze, într-un mod negativ, viitorul.”

O fire sufletistă, care iubește mult oamenii și animalele

Oana Dumitrescu se definește drept o fire energică, dar în același timp liniștită, sufletistă și răbdătoare. Ea iubește foarte mult copiii și animalele – cățelul ei, un bichon, la fel de energic ca ea, e „focul viu în casă, care schimbă starea tuturor celor din jur”. O persoană sociabilă și optimistă, Oana e convinsă și de puterea gândirii pozitive în modelarea prezentului și a viitorului:

„Nu am de ce să fiu negativistă și pesimistă. Lucrurile se întâmplă așa cum gândești și am observat, din proprie experiență, că dacă gândesc pozitiv se aliniază planetele și totul se desfășoară exact așa cum îmi doresc eu!”

O artistă la rândul ei, Oana apreciază la oameni partea creativă, artistică, și, în general, simpatizează persoanele „care știu ce vor, care au un obiectiv pe care încearcă să îl îndeplinească”. De dinainte de a veni la Cluj, ea s-a ocupat de voluntariat și acesta a fost unul dintre obiectivele sale și în noul oraș adoptiv:

„Merg la evenimente și fac poze pro bono sau cânt în grădinițe sau școli, doar ca să le arăt copiilor ce înseamnă, să vadă dacă le place, dacă pot face chestia asta, să își dezvolte abilitățile.

Anul trecut am încercat să merg cu prietena mea cea mai bună, Ruxandra, în centrele de plasament, să învățăm copiii limba engleză sau idei de dezvoltare personală, de gândire pozitivă, bunele maniere, cum să reacționeze în anumite situații, să se cunoască pe sine, pentru că puștii sunt imprevizibili și, de cele mai multe ori, nu știu cum să facă față situațiilor noi.”

Pe lângă „Carpe diem!”, unul dintre citatele favorite ale Oanei este ”If you don’t live for something, you’ll die for nothing” și, între aceste două coordonate, ea își trăiește intens pasiunile, care îi dau sens vieții, indiferent că e vorba de artă, de sport sau de căutarea binelui în oamenii din jurul său.

Foto: Iulia Oana Dumitrescu, Ștefan Socaciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *