Dacă cineva crede că la 4.000 și ceva de noi cazuri de infectare cu Covid pe zi e rău, apoi e un naiv. Va fi mai rău. Vom depăși praguri psihologice după praguri psihologice. Suntem în logica efectului bulgărelui de zăpadă. De fapt am fost de la bun început, dar acum e mult mai vizibil, mai evident. Nu știu când și la ce cifră se va opri nebunia. Că vom trece de 10.000 de cazuri pe zi sunt sigur. Nu m-ar mira să sărim de 20.000. După ce văd la alții și după cum merg lucrurile la noi acum, acolo ne ducem. Va veni vremea în care scapă cine poate. Mulți vor muri și mulți vor fi nenorociți pe viață.
De ce am ajuns aici? De ce, de pildă, în Turcia, de luni bune, la o populație de 80.000.000 rata de infectare se învârte în jurul cifrei de 1.600, iar la noi, la vreo 19.000.000, rata sare de 4.000 zilnic? Pentru că, la noi, pe deoparte, multora li s-a rupt de mască, și-au băgat picioarele în ea distanțare și au tratat săpunul cu dispreț. Un amalgam de prostie, nepăsare, lăcomie și iresponsabilitate. Și pentru că la noi, autoritățile, în ciuda amenințărilor, s-au dovedit prea îngăduitoare cu cei care au încălcat măsurile de protecție. Să luăm spre exemplu restaurantele. Pentru că în multe dintre ele nu s-au respectat măsurile de protecție, acestea au devenit focare de infecție. Vezi cazul străzii Piezișă, o stradă plină de restaurante și baruri în care chefurile s-au ținut lanț. „Pe strada Piezișă a fost instituită zonă de siguranță specială… Avem câteva focare care au izbucnit de la petrecerile care se organizează acolo… Pentru că spațiul nu permite o răspândire acolo, pentru că oamenii stau în grupuri, pentru că acele terase sunt extrem de mici și nu poate fi vorba de distanțare, am luat această decizie. Este locul cu gradul cel mai mare de risc” a spus prefectul de Cluj, Mircea Abrudean.
Mă întreb de ce le-au mai lăsat să funcționeze, dacă „spațiul nu permite o răspândire acolo…” și dacă „acele terase sunt extrem de mici și nu poate fi vorba de distanțare”? Dacă nu îndeplineau condițiile, nu trebuia să le dea drumul. Iar dacă nu au știut de la început, de ce nu le-a controlat nimeni, să se lămurească ce-i cu ele? Dar poate că le-au controlat și, ca de obicei, s-au limitat doar la o amendă. Evident, amenda a fost recuperată de patroni în secunda doi. De ce nu le-au amendat și închis? Mă întreb, apoi, cam câte petreceri s-or fi dat pe Piezișă până să se facă focar? De ce nimeni nu s-a deranjat să le pună capăt din timp, să nu se ajungă aici? V-au scăpat șmecherii, nu? Dar, sunt curios, bătrânica aia care vinde o legătură de pătrunjel, cum de nu vă scapă? Și mai e ceva: poate că printre acele localuri a fost unul în care regulile de protecție s-au respectat cu sfințenie. De ce trebuie să sufere patronul și angajații acestuia pentru că ceilalți patroni nesimțiți, s-au lăcomit și și-au făcut de cap sub ochii îngăduitori ai autorităților?
Ei bine, e plină țara de Piezișe: biserici, cămine, spitale, sate, orașe, și ce vă mai trece prin cap. Dar poate că așa cum ne merităm conducătorii, ne merităm și soarta.