PORTRET

Nicolae Szoboszlay, o viață de poveste în alb și negru. Ultimul supraviețuitor al perioadei de exil a U Cluj la Sibiu este optimist cu privire la viitorul echipei

Pe Nicolae Szoboszlay îl știu toți iubitorii fotbalului din Cluj. Este personaj de carte, este supranumit „portarul zburător”, toată viața și-a dedicat-o sportului și acum, la 93 de ani este într-o formă fizică și psihică de invidiat. Ce îl mai face special pe Nicolae Szoboszlay? Este ultimul supraviețuitor al U Cluj din perioada de exil la Sibiu a echipei, după semnarea Dictatului de la Viena. Întreaga sa viață este o poveste, în care echilibrul și disciplina sunt pilonii principali.

Nicolae Szoboszlay a ajuns la U Cluj după un meci amical desfășurat la Aiud. Era elev pe vremea aceea și s-a remarcat prin modul extraordinar în care a apărat pentru echipa sa.

„Eram elev la Aiud la Colegiul Bethlen și jucam împreună cu încă trei sau patru colegi în echipa de fotbal a orașului. Conducerea clubului din Aiud a invitat Universitatea Cluj să joace un joc amical la Aiud. Jocul a fost spectaculos, eu am apărat, nu vreau să mă laud, dar bine. Pe acest considerent am fost invitat seara la masă, înainte să plece ei (U Cluj – n.red.) înapoi la Sibiu. Când am auzit cum cântă și când în timpul jocului am văzut tricourile alb și negru mi-am făgăduit că eu la altă echipă nu mă voi duce. Și atunci, când la un moment dat, în 1943, au fost probleme cu portarii, am fost solicitat să mă duc la Cluj. Am fost portar din 1943, cu intermitențe, până în anii ‘50. Dar între timp am fost împrumutat de către U la Târgu Mureș, am fost selectat și la Steaua, de acolo la Botoșani, la Armata Iași și apoi am terminat cariera fotbalistică și am devenit antrenor”, își amintește Nicolae Szoboszlay.

În perioada de antrenorat a format oameni importanți ai fotbalului, printre care și Ioan Ovidiu Sabău.

„Ca antrenor, majoritatea activității am desfășurat-o la Universitatea Cluj, la echipa I, prim și secund, în parteneriat cu antrenori renumiți cum au fost Pisti Kovacs, Titi Teașcă. Am fost socotit ca un om bun pentru toate la Universitatea Cluj. La unii am contribuit la formarea lor și pe alții i-am format, cum ar fi Remus Câmpeanu (primul) și Neluțu Sabău (penultimul). Am mai format un jucător foarte bun al Universității, pe doctorul Miki Szabo, care, prin comportamentul lui și sportiv și profesional, este un om cu care se poate făli Universitatea Cluj. A fost și la juniori și la echipa mare”, afirmă Szoboszlay.

Pe lângă faptul că este ultimul supraviețuitor al U Cluj din perioada exilului la Sibiu, Szoboszlay a și jucat în primul derby dintre Steaua și Dinamo, un alt moment important din istoria fotbalului românesc. Despre acel meci spune că nici nu a știut atunci că este primul derby al celor două echipe.

„Nici nu am știut așa că nu îmi amintesc. Pentru mine nu a fost o etapă așa importantă în viața mea fotbalistică. În orice caz, Steaua a câștigat, dar eu nu l-am considera atât de important încât să țin minte. A fost prin 1950”, declară fostul portar și antrenor.

De ce consideră Szoboszlay că este marcantă perioada surghiunului de la Sibiu?

„Etapa exilului echipei la Sibiu este importantă pentru că a rămas o echipă studențească și chiar în condițiile cu mult mai grele decât la Cluj și-a putut menține performanța și spiritul universitar de care noi cei vechi suntem mândri și acum. În acea perioadă, au fost condiții fotbalistice acceptabile și din punct de vedere studențesc a fost mai greu, dar totuși cu condițiile respective realizate”, precizează Nicolae Szoboszlay.

De la exilul în Sibiu până la dezastrul de acum, U Cluj a avut un parcurs frumos, interesant, emoționant, captivant. În ciuda situațiilor dificile prin care a trecut, echipa de suflet a Clujului a rămas în picioare. Despre situația de acum îi este greu să vorbească, își alege cuvintele cu grijă. Este optimist și speră că U Cluj va ajunge sus, acolo unde îi este locul.

„Să sperăm că situația aproape dezastruoasă în care a ajuns, păstrându-și prin trecut numele și prestanța fotbalistică, printr-o conducere care să aibă răbdare și printr-un om devotat și priceput, prin experiența fotbalistică pe care a căpătat-o (e vorba despre Neluțu Sabău) să meargă mai departe și să ajungă acolo unde îi este locul în fotbalul românesc”, declară Szoboszlay.

Pentru că o echipă de fotbal nu este completă fără galerie, am fost curioși să aflăm și ce părere are despre suporterii de acum ai U Cluj și cum era galeria în perioada tinereții sale. Când vorbește despre galerie spune că trebuie să aibă mult tact în afirmații.

„Aici trebuie să fiu cu foarte mult tact pentru că eu am niște principii și sănătoase și curate despre relația jucător-jucător, jucător-adversar, jucător-antrenor, jucător-public și public-jucător. Fără doar și poate că merită laude pentru devotamentul cu care acest grup numeros de spectatori susține Universitatea Cluj. E altă problemă prin educația primită, această susținere nu este întotdeauna pe gustul meu. Noi, pe vremea noastră, când eram jucător și mai târziu conducător antrenor, era o plăcere să te duci între spectatori, era o spiritualitate, nu mai vorbesc apoi de cântece. Nu era zbierătură, ci era un cântec în două voci, în trei voci ș.a.m.d. De atunci s-a schimbat complet și ținuta acestor spectatori. Dar, încă o dată, nu vreau să diminuez cu nimic galeria, mai ales raportat la alți suporteri ai altor echipe. Sunt susținători jos pălăria”, este de părere Nicolae Szoboslay.

Între fotbalul local la cel internațional este o diferență ca de la cer la pământ. Real Madrid este echipa sa preferată. Și aduce argumente tehnice pentru a-și susține echipa favorită în defavoarea eternei rivale, Barcelona. Când l-am întrebat care este echipa sa preferată, a spus că „nu este Barcelona, este Real Madrid pentru că am cunoscut-o mai bine decât pe Barcelona. Consideră că fotbalul se joacă să dai goluri și publicul se distrează atunci când poate să se bucure de marcarea unui gol. Ori, față de timpul petrecut în posesia mingii al Barcelonei în comparație cu al Real Madridului este o mare diferență. De exemplu, dacă Barcelona este în posesia mingii 10 minute, nu trage la poartă, iar Realul dă prin Ronaldo două goluri”, afirmă fostul sportiv.

Cu fotbalul în suflet, Nicolae Szoboszlay merge înainte în același stil disciplinat din perioada de sportiv profesionist și antrenor. Socializează, face plimbări în oraș, urcă cele trei etaje ale blocului în care locuiește cu o iuțeală adolescentină. Dacă ar fi să dea un sfat în ceea ce privește longevitatea, este simplu și concis: pe de o parte sunt responsabile genele și pe de altă parte este responsabil echilibrul din toate activitățile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *