Scriu această analiză intermediară ca să aibă și Ionel Lespuc, ziaristul civic cu simbrie la TVR, dar si apropitar de media, ce copia peste trei săptămâni, intr-un alt articol ”în exclusivitate”. Fac precizarea încă de la început că suntem foarte departe de o decizie finală în ceea ce privește desemnarea unui ”urmaș” de-al lui Emil Boc. Dar lucrez cu informații și bârfe, mărturisiri și realități la care am acces din postura unui ziarist cu surse bune în PNL. Poate si in servicii.
Ați observat cu toții, în ultimele luni, câteva lucruri ciudate:
– ”cineva” (servicii sau ”stat paralel”, adică tot servicii) se chinuie cu o ambiție amuzantă să împingă în față doi peneliști clujeni de rang inferior și anume: Sabin Sărmaș și Mircea Abrudean.
Băieții aceștia doi, au primit, în ultimul an, nu se știe de ce, poziții și demnități pe care oameni vechi din jurul lui Boc și Tișe nu le-au primit ani de zile, desi meritau. Ciudățenia este cu atât mai mare cu cât cei doi sunt vechi liberali, iar pedeliștii clujeni se știe – nu au aversiune, au râcă totală impotriva a tot ce le aduce aminte de Marius Nicoară, Uioreanu, Oros.
Sabin Sărmaș s-a dovedit a fi un ”Gâgă” politic, buctând nu numai mandatul de la Digitalizare, ba fiind refuzat chiar și în noua structură guvernamentală de ”pace”.
E ceva ce nu ”pușcă” în mapa profesională a acestui Goe politic, ceva ce susținătorii acestuia nu vor să accepte: omul este incompetența personificată, e numai gura de el.
De cealaltă parte, mult mai bine antrenat în școala ciordelilor și compromisului politic, Mircea Abrudean a evitat să ceară poziții majore în guvern, executive, limitându-se la demnități în care să fie numit pe bază de negocieri, astfel a obținut importanta poziție de șef al Cancelariei lui Ciucă. Din această postură, negociată pentru el de Boc, Abrudean are acces nu numai la circuitul documentelor din Palatul Victoria, relația cu Parlamentul și Cotroceniul, dar are acces și la informații de primă mână din arcul guvernamental.
Aceste premise și faptul că aerul condiționat din Palatul Victoria face ca multora să li se umfle capul l-au făcut pe Mircea Abrudean să înceapă să își construiască in cap câteva filme pe care le derulează sub formă de proiecții, așa cum făceau ilegaliștii, în secret, în al doilea război mondial. Cui asculta si cui pune botul.
De câteva luni încoace, Abrudean împarte prin oraș, dar și prin București, scenariul că el este ”alesul” lui Emil Boc pentru 2024 la Primăria Cluj-Napoca, insinuând, șmecherește, așa cum a învățat la București de când stă pe acolo, că ar fi bine să fie ajutat, că acum își crează o haită de acoliți și că acum e important să fii cu el, nu ”la spartul târgului” când toate vor fi rezolvate.
– În ultimele câteva săptămâni, au apărut și ”pe surse”, așa cum vă spuneam în luna octombrie 2021, informații că Boc nu mai candidează în 2024. Și că ”amușină” o poziție de top, fie în Comisia Europeană, fie într-un organism internațional reputat.
Este clar: ”Maestrul” s-a plictisit! De lipsa de anvergură a Clujului. Și simte ”în urină” (că și la asta este expert), faptul că nivelul său de contestare crește la nivelul Clujului, că lucrurile se pot agrava și că e bine să se retragă în glorie, atâta cât mai poate să-i prostească pe clujeni că e nevoie să lase un urmaș care să ducă ”moștenirea” sa mai departe.
– Ultimul an a însemnat pentru Emil Boc și Daniel Buda, ”tartorii” PNL la Cluj, un lung șir de decizii politice totalmente greșite din punct de vedere strategic.
Boc și Buda au distrus, cu răutatea lor specifică și puțin cunoscută în afara Clujului, de două ori unitatea PNL. Prima oară omorându-l politic pe Ludovic Orban, pe care tot ei îl aburcaseră la șefia PNL. A doua oară, insistând pentru ”Echipa Câștigătoare” a ratatului Florin Cîțu, pe care Boc și Daniel Buda au pariat ”all in”.
Boc este mare jucător de poker în privat (și știe la ce mă refer) a crezut, tot timpul, că are în mână cărți câștigătoare și că ”flop”-ul îi este favorabil, dar nu s-a prins că finala campionatului național de furare a puterii se desfășoară la altă masă cu Ciucă și Ciolacu și cu crupier american. Practic, la masa lui Boc se juca ”Popa Prostu”, iar la masa reală se juca viitorul României care nu-l includea și pe el.
Boc și Buda au același comportament de 20 de ani atunci când o dau de gard: se retrag în carapacea Clujului, își ling rănile, își antrenează din nou mușchii și revin când simt că Bucureștiu’ sângerează. De data asta însă e nasol, Daniel Buda și cu Emil Boc trebuie să cântărească foarte bine ce om lasă la cârma Clujului în 2024. Că, până la urmă, aici e ”Cetatea” lor, aici și-au făcut banii, aici e miezul alternativ al României.
Pe aceste nuanțe putem să construim deja câteva aprecieri.
Nu este întâmplător că Mircea Abrudean este împins de către niște șmecheri în funcții importante la București pentru România. Și nu este întâmplător nici faptul că Emil Boc susține urcarea pe liftul social și politic a acestei ”recomandări”. În aceste luni, Mircea Abrudean vinde ceva periculos: promisiuni și accesul la Primul Ministru. Asta poate însă să-i și aducă foarte multe avantaje materiale și relaționale pe termen scurt. A mai fost în postura asta, la nivel local, când se folosea de influența lui Marius Nicoară, fost președinte al CJ Cluj și fost senator, în numele căruia Abrudean smântânea primăriile județului Cluj, luând contracte babane la numai douăzeci și ceva de ani, obligând primarii PNL sau PDL să lucreze cu el.
N-am zis-o noi, a zis-o inclusiv DNA în dosarul de corupție în care a fost condamnat Horea Uioreanu, și el fost președinte al CJ Cluj.
Dacă aș fi un membru al ”statului paralel” care pune la care ”întrajutorarea politică” a lui Mircea Abrudean, eu însă nu aș avea încredere în gesturile de bunăvoință ale lui Boc.
Boc poate să promită, cu toată seriozitatea un lucru, dar se poate răzgândi la fel de ușor, ba chiar poate juca și triplu – vechea școală de activiști a UASCR.
Orice s-ar spune despre Mircea Abrudean, sângele politic apă nu se face. Mircea Abrudean și Tarcea, prostovanul negricios pe care Boc îl ține la chimir ca viceprimar, promițându-i de 8 ani de zile că îl lasă moștenitor la Primărie, sunt oamenii din vechiul PNL, iar pedeliștii de rasă au pur și simplu în sânge o aversiune față de vechiul PNL. De aceea Emil Boc se gândește tot mai tare la Alin Tișe și încă nu e clar dacă fostul său fin se califică” moral sau nu, la sceptrul de primar.
Logica de partid asta ar recomanda: ca Tișe să fie succesor.
Între timp, s-au întâmplat ”lucruri” care îl fac pe Boc să cumpănească cu mult mai multă precauție o eventuală desemnare a lui Tișe.
În primul rând Tișe a dovedit în 2021 că încă nu-și poate stăvili impulsurile și umorile politice că, deși are 20 de ani de politică, încă se comportă ca un rebel, încă refuză să privească viața de partid ca pe un joc de echipă. Pozițiile sale din 2021 împotriva lui Ludovic Orban și în general împotriva lipsei de reformă din PNL, au fost, culmea, corecte pentru alegătorul de rând. Dar pentru filiala clujeană a PNL, pentru Boc și Buda, au fost un dezastru. Au fost o piedică, constantă, în calea lui Boc de a negocia la București lucruri în favoarea filialei clujene. Da, într-un final, Alin Tișe s-a aliniat. Dar a fost când nu mai conta decât ca liniște a mieilor.
Excesul de limbariță și tupeu ale lui Tișe i-au oferit adversaului său, Daniel Buda, prilejul de a-i demonstra lui Boc, încă o dată, că Alin Tișe este un activ politic important, dar că este foarte periculos ca viitor șef de filială, sau ca primar – căci primăria Clujului este institiuția cheie de control electoral a lui Boc.
Este instituția prin care electoratul este șpăguit cu reduceri la transportul în comun, la gigacalorie, petreceri și dans pentru pensionari, este locul în care firmele de casă încarcă în camioane contracte pe bani publici și se îmbogățesc până peste poate din averea de miliarde de euro a bogatului Cluj.
Peste toate astea, Alin Tișe însă mai are câteva probleme. Una ar fi că are un mandat incredibil de slab – sigur, peste care poate aduce, oricând, scuza COVID-ului, dar este o scuză falsă. Mandatul lui Tișe este lipsit de vână, este lipsit de realizări, până și funcționarii din CJ bârfesc că abia vine la serviciu.
Desi Tișe părea, acum câțiva ani, foarte dornic să își ascundă averea imensă pe care o are, în ultimele luni parcă nici asta nu se mai chinuie să o facă, parcă ar vrea, cu obstinație, să își creeze vulnerabilități de imagine publică, lăsând să transpire în public faptul că este în spatele unor proiecte imobiliare de anvergură.
Hai să zicem că asta ar putea fi considerat și un gest de transparență, dar absența realizărilor este șocantă. Bistrița-Năsăud, Bihor, Arad, județe de mică anvergură în comparație cu Clujul, au președinți de consilii județene care mănâncă jar. Care inaugurează, construiesc, fac rost de investiții. Peste tot Tișe vine cu lauda obosită că va face Spitalul de Copii, că va face Spitalul Regional, în funcție de care scuză i se pare a fi mai oportună. De fapt, face pe dracu’ împachetat. Fiindcă aceste obiective au șanse foarte mici să demareze ca fundație în următorii cinci ani.
În fine, ultima sa nereușită este relația sa inexistentă cu mass media, cu opinia publică, ba chiar și cu social media. Odată la câțiva ani, Tișe ne aburește pe noi, cei din presă, că vrea să ne ajute, că vrea să comunice mai bine, că vrea să schimbe, că vrea să dreagă – și doar la stadiul de povestitor rămâne.
Informează opinia publică doar când vrea el, în rest se rezumă la comunicate anoste de presă.
Își face pagini de Facebook pe care apoi le închide, își face poze penibile de politician pe care apoi se enervează și le șterge. Îl apucă hărnișagul vizitelor pe teren, după care intră în vacanțe relaxante în Dubai. Nimeni nu înțelege ce-și dorește, realmente, acest om. Pentru că Primăria Clujului este un organism împovărător și care necesită implicare de 28 din 24 de ore pe zi.
Din această perspectivă, cu toate defectele și reproșurile pe care noi i le facem, viața lui Emil Boc este mufată direct la Oraș de peste două decenii. Boc n-a sărit niciodată calul în cele cinci mandate ale sale pe capitolul munca si implicare. Nici cu vacanțele, nici cu absența de la instituție, ba chiar a reușit să îmbine viața de primar și cu nevoile politice ale unei asemenea funcții. Ca are putine realizari, asta e alta discutie…
Unii pedeliști vechi din partid vorbesc despre un alt scenariu, la fel de plauzibil, și anume ca Emil Boc să candideze, totuși, pentru scurtă vreme în 2024 și abia apoi să plece din Primărie, lăsând ca succesor pe cel care va dovedi până atunci că merită asta.
Repet, totul este posibil în capul lui Boc, așa cum e posibil ca mâine să îl ia DNA-ul sau, Doamne ferește, să facă un infarct. Până atunci, nu încetează să mă surprindă această aplecare a lui Buda și a lui Boc față de oamenii din vechiul partid liberal.
Cea mai nouă dilemă a mea este insa felul în care toate propunerile pe care le face în ultimul an Primarul de Cîmpia Turzii, Dorin Lojigan, ajung să se contureze în decizii politice.
A vrut Lojigan prefect, și-a pus prefect. A vrut Lojigan șefia Organizației de Tineret pentru una dintre pupilele sale, a obținut-o în acest weekend, când în aplauzele buhăite ale lui Tișe, Organizația din Cîmpia Turzii a lui Lojigan a obținut această poliție politică importantă si acolo unde Lojigan a avut tupeul penibil sa se dea pe sine ca exemplu de ambitie si verticalitate politica.
Care o fi explicația? Sincer, nu îmi dau seama, dar cred că este momentul ca PSD să se gândească foarte serios la faptul că în 2024 are o șansă istorică de a lua primăria la Cluj-Napoca.
PS: Ii rog pe toti nemultumitii din PNL Cluj sa se remufeze la numarul meu de telefon sau la emailul meu. N-am mai scris de multa vreme despre interiorul filialei peneliste, e momentul sa mai dam un pumn in stup.