Despre balta/lacul cu levigat de la baza muntelui de gunoaie de la vechea rampă din Pata Rât se tot discută de vreo trei săptămâni încoace. Unii au făcut publice imagini video din avion, alții au share-uit pe rețelele de socializare câteva poze, dar nimeni nu a fost curios să exploreze zona în amănunt. Am făcut noi lucrul ăsta, jurnaliștii Ziar de Cluj și NCN. E ireal și incredibil ce se întâmplă acolo. Dar pentru a înțelege clar cât este de gravă toată povestea cu levigatul o să vă prezint tot traseul parcurs de noi, miercuri, 14 septembrie.
Primul nostru punct de oprire este strada Budunuș, undeva în vârful dealului din zona Sopor. De sus, se vede perfect rampa de deșeuri și dacă ai ochi buni vezi și lacul cu levigat. Zece familii trăiesc pe strada Budunuș, au și copii mici de școală și grădiniță. Bătrânii văd tot ce mișcă la muntele de gunoaie. Ei știu și de când s-a format lacul, despre care autoritățile au vorbit doar în urmă cu vreo lună.
“Îi cam trecut de un an de când se vede lacul și de astupat gunoaiele cu pământ, numai din primăvară or început. Anul trecut nu era atâta, dar de atunci s-o făcut mai mare, bineînțeles că se scurge una întruna din gunoaie. Îi cât dealul de mare rampa aia”, spune Ioan Pop, unul dintre puținii locuitori de pe strada Budunuș.
Nu i-ar fi încurcat pe localnici foarte tare lacul dacă nu ar fi venit și putoarea de la gunoaie. E drept că nu se simte mereu, doar când bate vântul, dar este suficient cât să le facă traiul neplăcut.
„Când bate vântul se simte miros că sunt două gropi de gunoi acuma, după cum se vede, că aia de pe deal nu știu când or termina-o (Centrul de Management Integrat al Deșeurilor – n.red.)”, adaugă Ioan Pop.
Mirosul nu vine neapărat de la levigat, ci mai degrabă de la gunoaiele pe care le răscolesc periodic muncitorii de la vechea rampă.
„Or scos o grămadă de pământ din rampă, l-o dus, l-o pus și după aia l-o dus înapoi la rampă. De ce l-or dus nu știu. Și miroase mai ales când răscolesc acolo gunoaiele la rampa veche. Nu miroase tare, dar se simte. Cum or lucrat acuma la rampa de gunoi veche, când răscoleau de băgau buldozerul, așa mirosea de numa’, de nu puteai să stai”, spune și Nechita Roman, un alt locuitor al străzii Budunuș.
După ce ne-am lămurit cum se vede situația toxică de sus, mergem să vedem de aproape lacul cu levigat. Se poate coborî peste deal, dar drumul este rău, așa că ne îndreptăm spre centura ocolitoare. Primul șoc care ne izbește puternic în ochi este chiar la intersecția cu centura. În albia pârâului Zăpodie se scurg șuvoaie de apă neagră. Arată ca un pârâu de munte. În urmă cu aproape o lună, albia era secată, abia dacă se vedea un firicel de apă, iar acum este pe jumătate plină. Dacă substanța toxică se va scurge în același ritm, în câteva săptămâni va da pe-afară din albie. Este foarte grav ce se întâmplă pentru că Zăpodie este un afluent al Someșului.
Ne îndreptăm apoi spre coada muntelui de gunoaie. Acolo se află lacul despre care vrem să ne convingem dacă își merită sau nu denumirea de lac. Ne vine greu să credem, ne imaginăm mai degrabă că este o baltă neagră. Odată ajunși la lac ne lovește al doilea șoc: e într-adevăr lac, nu e baltă. Și e imens, are vreo trei hectare. Se întinde pe câteva sute de metri liniari de la șosea până spre dealuri și peste tot cât vezi cu ochii e plin de stufăriș și vegetație de mlaștină.
Încercăm să mergem drept de la șosea, dar după nici cinci metri cărarea se pierde în mlaștină. Peste tot pe unde te uiți în jur este doar o apă neagră și ierburi înalte, dar culmea, care nu emană niciun miros. Conducerea Prefecturii spunea acum o săptămână că ar fi 6000 mc cubi de levigat acolo, iar tendința este de scădere. Locuitorii spun în schimb că lacul crește și este foarte probabil ca adevărul să fie de partea cetățenilor din moment ce în albia pârâului Zăpodie se scurge mult mai multă substanță otrăvitoare decât acum o lună.
Vrem să ne convingem cât este de mare lacul, nu ne mulțumește imaginea pe care o vedem din punctul care se înfundă în apă după cinci metri de cărare. Explorăm cărările de pe marginea șoselei, dar toate se înfundă în mlaștină. Abia după aproximativ 700 de metri de mers pe marginea șoselei, paralel cu lacul, se termină zona mlăștinoasă și în sfârșit putem înainta.
Cărarea ne duce direct spre Balta Sărată cu Nămol, în care de zeci de ani, clujenii se tratează de reumatism și de alte boli de oase. Dacă până acum, baiul era că rampa de gunoi e aproape de baltă, acum ar mai fi o… mică problemă: balta cu nămol e la doar câțiva metri de lacul cu levigat. În momentul vizitei noastre, la baltă nu era nimeni, dar semne că oamenii merg destul de des sunt destule: găleți cu nămol, urme de pași și un ponton. Oare oamenii știu că se tratează cu substanțe toxice, știu că normele legale de poluare sunt depășite în apa aceea și de 750 de ori? Nu s-a sinchisit nimeni să pună măcar o tablă informativă ca să știe lumea în ce ape se scaldă.
La vreo cinci metri de Balta Sărată cu Nămol este lacul, în toată splendoarea lui. Dacă nu am ști că apa este împuțită și otrăvitoare ne-am putea bucura în liniște de peisajul cu păsărele care ciripesc vesele, rățuște care țâșnesc din vegetația de mlaștină și flori colorate pe marginea luciului de apă, în care se reflectă cerul albastru și muntele de gunoaie. Dar la cât este de toxic lacul cu levigat, te aștepți mai degrabă să vezi păsări cu trei capete și trestie carnivoră care se hrănește cu câinii maidanezi de la rampă. Deocamdată nu am văzut nimic demn de un scenariu de film SF, dar dacă lucrurile nu se vor mișca repede și Consiliul Județean să asaneze zona sunt toate șansele unui dezastru ecologic de acest fel.
Baza muntelui de gunoaie arată ca o deltă. O deltă toxică, creată din nepăsarea autorităților locale. Șefii administrației publice județene nici acum nu sunt conștienți de pericolul pe care îl reprezintă bomba de poluare de la Pata Rât, altfel ar fi îngrădit zona ca să nu se poată plimba oricine, nestingherit sau ar fi pus o plăcuță informativă măcar. Ce ar trebui să se întâmple ca toți șefii din forul județean să realizeze cât de gravă este situația și că nu te poți juca cu sănătatea a sute de mii de oameni?