După ce medicii și angajații Institutului de Urologie și Transplant Renal au protestat luni împotriva desfințării instituției și a ministrului Sănătății, Ioana Mihăilă, aceasta a susținut o declarație.
Mai întâi, demn de o compunere cu tema „Am vizitat Institutul de Urologie”, ministrul plusere al Sănătăţii a descris locaţia în care se va desfăşura povestea cu desfiinţatul:
„Institutul de Urologie şi Transplant îşi desfăşoară activitatea într-o clădire care aparţine Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj Napoca, clădire care este împărţită cu spaţii ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj şi anume Clinica Medicală II şi Clinica Chirurgie 2 din Spitalul Judeţean Cluj Napoca. Practic, se află la ultimul nivel şi la mansarda acestei clădiri. Nefiind comunicare între cele două instituţii, nu s-au putut face demersurile pentru asigurarea evacuării în siguranţă la incendiu, motiv pentru care IGSU nu a putut elibera aviz de securitate la incendiu, problemă care în această situaţie şi în acest context nu poate fi rezolvată.”
Dacă IGSU şi IUTR nu „au avut comunicare între ele” şi „nu s-au putut face demersurile pentru asigurarea evacuării în siguranţă la incendiu, motiv pentru care IGSU nu a putut elibera aviz de securitate la incendiu, problemă care în această situaţie şi în acest context nu poate fi rezolvată”, ne întrebăm pe ce baze legale a funcţionat IUTR de la înfiinţare şi până în prezent? Dar, când s-a dat autorizaţia de construcţie, de amenajare a mansardei ca spaţiu de funcţionare dedicat, nu s-a ştiut despre problemele cu evacuarea pacienţilor în caz de incendiu? Sau s-au făcut derogări de la lege pentru Lucan? Repetăm întrebarea: cum a funcţionat Institutul până acum în locaţia descrisă într-o declaraţie-compunere de presă demnă de un preşcolar, a ministresei pluseriste? Ca să nu mai vorbim despre profesioniştii presei care au consemnat, funcţionăreşte, o declaraţie de toată jena, fără să pună întrebări relevante şi să nu observe şi să încerce să explice inadevertenţele…
Prin urmare, cu seninătate, se afirmă că IUTR Cluj-Napoca ar fi funcţionat ilegal în locaţie, fără aviz de incendiu. Ori este asta, ori ministresa pluseristă a Sănătăţii se foloseşte de acest pretext pentru a trece Institutul la îndemâna pixului noului manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă.
Motiv pentru care, ministresa pluseristă a Sănătăţii decide că: „În aceste condiţii, considerăm oportună reorganizarea Institutului de Urologie şi Transplant Renal din Cluj prin includerea în structura funcţională a Spitalului Clinic Judeţean Cluj Napoca sub forma unui Centru de Urologie şi Transplant Renal”.
Vom avea ocazia, cu timpul, să descâlcim interesele din spatele acestor mutări şi mişcări. Dar tare ne este teamă că povestea este despre bani, nu despre interesul pacienţilor. Căci, „Referitor la mărirea tarifului pe caz ponderat, menţionez că ne-am consultat cu colegii de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, conform datelor pe care aceştia le au disponibile, Institutul de Urologie şi Transplant Renal se află în primele 10-15 spitale din ţară din cele 400 de unităţi sanitare spitaliceşti din ţară ca valoare a tarifului pe caz ponderat, cu o valoare de 1.839 lei, mai mult decât Spitalul Clinic Parhon din Iaşi, care desfăşoară o activitate similară sau ca Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, tarifele acestora fiind de 1.726 şi respectiv de 1.800 lei”, a declarat Ioana Mihăilă.
Bietul Institut, bieţii pacienţi, după ce au fost oile de muls ale lui Lucan (al cărui dosar este mătrăşit cu intenţie de către procurorul de caz), acum se pare că a devenit ţinta altor lăcomii.
Vom vedea şi vom taxa.