Avocata Sonia Almaș a intrat în profesie în urmă cu 11 ani, cu gândul să devină judecător. Din 2009 și până în prezent s-a specializat pe ramura penală și a renunțat la ideea de a deveni magistrat. Într-un interviu acordat publicației noastre, Sonia Almaș a vorbit despre luptele din camera preliminară, vicii de procedură și propunerile privative de libertate, la pachet cu impactul pe care acestea îl au asupra inculpaților.
Specialista în penal susține că etapele tehnice din penal sunt cele definitorii pentru sentințele date de judecători și consideră că „arestarea face avocatul”. Sonia Almaș a făcut parte din mulțimea de avocați care a contribuit la înlăturarea interceptărilor făcute în baza protocoalelor de colaborare cu Serviciul Român de Informații și crede într-un interes comun care ar trebui să existe în penal: „să se creeze niște dosare în care să se respecte legea și drepturile procesuale ale inculpaților. Cred că niciun inculpat, niciun avocat nu se va mai putea plânge ulterior că nu a avut parte de o judecată corectă”.
Urmăriți întregul interviu:
Mihaela Trif: Pentru început aș dori să vorbim de acea etapă în care inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat judecătorului cu propunerea de arestare preventivă. Cum explică avocatul clientului că urmează să fie judecată această propunere?
Avocat Sonia Almaș: În primul rând avocatul îi explică inculpatului, pentru că propunerea de arestare poate fi formulată doar față de inculpat, ce urmează să se întâmple în sala de judecată, respectiv că parchetul apreciază că este necesar ca acesta să fie privat de libertate pentru a se putea realiza urmărirea penală în respectivul dosar penal. Sigur că pentru client o astfel de situație este destul de complicată, este destul de dificilă și atunci cred că rolul avocatului este să-i expună exact situația în care se află.
Mihaela Trif: Dat fiind că perioada este scurtă, în ce măsură are acces avocatul la probele care vor fi cuprinse în referatul de arestare?
Avocat Sonia Almaș: Potrivit dispozițiilor legale, judecătorul este obligat să dea avocatului timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării. Practic, cu o oră-două înainte de a se judeca propunerea de arestare, avocatul are posibilitatea să studieze dosarul și această posibilitate este una reală sau nu, în funcție de volumul actelor de urmărire penală. În acest moment, spuneam eu că arestarea face avocatul, este important să știi exact la ce să te uiți și să treci peste lucrurile care nu sunt relevante la acel moment. Până la urmă ce te interesează este ceea ce se invocă în referatul cu propunerea de arestare. Practic, dovezile care sunt invocate în susținerea acuzării și în susținerea arestării trebuie analizate prima dată. Nu există timp pentru o analiză de ansamblu a dosarului.
Mihaela Trif: Concret, la ce vă uitați în momentul în care studiați aceste probe?
Avocat Sonia Almaș: Prima dată se caută viciile de procedură, în mod evident, pentru că cel mai simplu este să obții câștig de cauză la o arestare pe vicii de procedură. Apoi te uiți la probele care sunt invocate, dacă ele există în realitate sau așa cum se întâmplă uneori, din păcate, mergând pe ideea că volumul este foarte mare, judecătorul nu va citi mai mult decât referatul de arestare, se speculează anumite împrejurări, care în realitate în probațiune nu există.
Mihaela Trif: Cum reacționează persoanele care se află pentru prima dată într-o astfel de situație?
Avocat Sonia Almaș: De obicei, persoanele care nu au mai fost într-o astfel de situație își pun toate speranțele în avocat. De aceea îl și cheamă acolo, practic. Își mută toată speranța în sarcina avocatului, de aceea din punct de vedere emoțional este cel mai greu lucru pentru un avocat să susțină cauza clientului său și să facă tot ceea ce poate pentru libertatea sa. Până la urmă, cel mai important lucru pentru un om, dincolo de bani și averi, este libertatea.
Mihaela Trif: Spuneți că ”arestarea face avocatul”, un coleg de-al dumneavoastră vorbea despre cât de mult ”contează la ce complet pici”. Care sunt elementele care influențează admiterea propunerii de arestare?
Avocat Sonia Almaș: Cred că această afirmație a mea nu are legătură neapărat cu completul la care pici. Cred că orice judecător care este de bună credință va asculta toate argumentele părților. Din punctul meu de vedere, niciun judecător nu îți va da o soluție bună dacă nu îl ajuți. Practic asta este ceea ce așteaptă judecătorii de la avocați: să fie ajutați. Până la urmă, toți cei care ne desfășurăm activitatea în această procedură trebuie să ajutăm la modul în care se desfășoară judecată. Dacă tu ca avocat aduci argumente punctuale și nu spui doar o poveste, în mod clar vei ajuta și acel judecător să îți dea o soluție bună.
Mihaela Trif: Avocatul, în acest moment al urmăririi penale, joacă un rol psihologic atât în fața procurorului, la audieri, cât și în sala de judecată, în fața judecătorului, la propunerea măsurilor preventive. Există elemente care se diferențiază de tactica adoptată la audieri și cea de la propunerea măsurilor preventive?
Avocat Sonia Almaș: Cred că, cel puțin eu așa procedez, atunci când nu ai văzut actele dosarului, asta spunea și un coleg de-al meu, cred că este bine să nu faci declarații în fața procurorului. Pentru că, din păcate, procurorul nu poate fi convins. Odată ce dorește să propună un inculpat la arestare este clar că el și-a făcut o anumită părere. Poziția mea în general este ca omul să nu dea declarații în fața procurorului, însă, dacă avem elemente care să ne ajute, să dea o declarație în fața judecătorului, care să explice ceea ce s-a întâmplat. Până la urmă, indiferent de ceea ce spune procurorul și ceea ce spune avocatul, un client convingător își dă drumul singur.
Mihaela Trif: O altă etapă esențială care pune în valoare abilitățile avocatului este cea a camerei preliminare. Cum vă împăcați cu această etapă?
Avocat Sonia Almaș: Cred că la momentul actual este procedura care îmi place cel mai mult. Este poate cea mai tehnică procedură și poate cea mai greu de explicat clientului. Este greu să explici clienților care nu sunt profesioniști ce presupune această cameră preliminară și ce soluții se pot obține aici. Cu toate acestea, eu apreciez că este o etapă extrem de importantă pentru că modul în care se soluționează cererile pe care le formulezi în camera preliminară dau tonul judecății pe fond.
Mihaela Trif: Aici se poate opri un dosar?
Avocat Sonia Almaș: Desigur, una dintre soluțiile pe care noi, avocații, le urmărim în camera preliminară este aceea a trimiterii cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Eu sunt de părere că această procedură ar trebui să aducă un beneficiu justiției, și acolo unde se invocă anumite vicii, procurorii să învețe din greșelile anterioare. Până la urmă acesta este interesul: să se creeze niște dosare în care să se respecte legea și drepturile procesuale ale inculpaților. Atunci, cred că niciun inculpat, niciun avocat nu se va putea plânge ulterior că nu a avut parte de o judecată corectă.
Mihaela Trif: De multe ori se întîmplă ca un dosar să fie întors la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Care au fost cele mai frecvente greșeli pe care le-ați constatat și semnalat, obținând o victorie în acest sens?
Avocat Sonia Almaș: Cred că cele mai frecvente greșeli au venit din faptul că legea s-a modificat și procurorii, nu toți, s-au adaptat acelor modificări legislative. Dacă sub imperiul vechiului Cod trimiterea în judecată se putea face și dacă încă nu era pusă în mișcare acțiunea penală, pe noul Cod nu este posibil acest lucru. Situațiile cele mai frecvente în care s-a restituit dosarul au fost cele în care a existat lipsa unei identități între faptele pentru care s-a dispus trimitere în judecată și cele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Mihaela Trif: Ați intrat în dosare penale care au conținut interceptări în baza protocoalelor. Cum au primit inculpații vestea că au fost interceptați de către Serviciul Român de Informații?
Avocat Sonia Almaș: Problema în sine, nu știu dacă pentru client a avut un impact, până la urmă pentru ei nu contează cine i-a interceptat, contează faptul că aceste interceptări s-au făcut de către niște organe care nu aveau ce să caute în viața privată a unor persoane. Practic acesta este argumentul pentru care instanțele, în continuare, și bine fac, exclud astfel de interceptări pentru că discutăm despre respectarea legii. Revin la ce discutam anterior, dacă un judecător vine și spune că ceea ce faci este corect, eu cred că a fost un beneficiu pentru justiție ca urmăririle penale să se desfășoare în condiții legale.
Mihaela Trif: În încheiere v-aș întreba ce anume v-a atras în penal?
Avocat Sonia Almaș: Este greu să spun eu ceea ce mă avantajează în penal, dar cred că penalul este un domeniu de strategie și poate că este mai mult psihologie decât lege. Este foarte important să știi la fiecare moment ce ai de făcut și dacă într-o cauză trebuie să fii mai agresiv sau trebuie să lași lucrurile să decurgă normal. Cred că acest joc pe care îl ai tot timpul cu parchetul și cu organele de poliție este cel care m-a atras în acest domeniu și faptul că aduce o anumită adrenalină de care toți avem nevoie în viața aceasta.
Îmi place mai mult avocatura decât magistratura pentru că este mult mai dinamică. Nu cred că mi s-ar potrivi o activitate statică pe care o desfășoară un judecător. Eu tot timpul sunt pe drumuri, la audieri, practic cunoști foarte multă lume pentru că ești solicitat în foarte multe părți.