Duminică, 15 mai, Cinema „Florin Piersic” a găzduit un eveniment rar, în ciuda specificului acestei locații: premiera de gală a unui film „românesc”.
”The Music Island” e o producție independentă, concepută de la zero și finanțată de Cosmin P. Zaharia, regizor, producător și actor principal al primului său lungmetraj, care deja a obținut o serie de premii internaționale: Best First Time Filmmaker – Toronto Independent Film Festival of Cift; Best First Time Director (feature) – Prague International Monthly Film Festival; Best Director – Prague International Monthly Film Festival; Best Indie Feature Film – Kosice International Monthly Film Festival; Best First Time Director (feature) – Kosice International Monthly Film.
Producătorul Cosmin Zaharia este absolvent de UBB, Clujul fiind, așa cum artistul a declarat cu ocazia proiecției de gală, „orașului său de suflet”. În curtea unei case din Cluj-Napoca a fost filmată și singura scenă din film în care se vorbește în limba română – cearta dintre personajul principal și tatăl denaturat, interpretat de cunoscutul actor al Naționalului clujean, Cornel Răileanu. Și cam atât despre Cluj. În rest, filmul lui Cosmin Zaharia spune povestea unui tânăr imigrant în Londra, care, pe lângă munca de jos, dintr-un bar, se ocupă și cu furtul de motociclete. O vacanță în Ibiza îi arată emigrantului dezabuzat că se poate trăi și altfel, într-o lume a libertății totale, în care iubirea se aprinde ca în filme, fără granițele vieții cotidiene din Londra, unde tânărul are o relație măcinată de limitări financiare. Coliziunea celor două lumi – insula muzicii, libertății și iubirii, Ibiza, și insula londoneză, a stresului, infracțiunii, umilințelor, duce la drama personajului, ucis în Londra, ca urmare a libertăților asumate în Ibiza.
Toate personajele sfârșesc tragic în acest film – iubita din Ibiza e împușcată, cea din Londra devine victima unui atentat terorist, tatăl e părăsit în singurătate și deznădejde bahică, personajul principal moare, asasinat pe neașteptate, dar nu numai sfârșitul filmului e tragic, ci întreaga peliculă, care, din prima secundă, respiră o încrâncenare depresivă în lupta cu viața deosebit de represivă. Durerea și suferințele personajelor sunt tăioase, hiperbolice, filmul fiind o frescă a chinului psihologic al celui care încearcă să supraviețuiască, fără ajutor, într-o lume coruptă, nedreaptă, abuzivă, în care cine are bani face legea, iar cine nu, e opresat de legea celui puternic, fură, sau moare în legea lui.
Filmul lui Cosmin Zaharia a fost filmat în 4 țări: Spania (Ibiza), Anglia (Londra), România (Cluj-Napoca, București) și Kavarna (Bulgaria), regizorul s-a format, ca profesionist, atât în București, cât și în Londra, deci pelicula nu poate fi considerată una 100% românească. Totuși, are unele dintre metehnele filmului românesc postdecembrist: sunetul prea tare sau prea încet și imaginea foarte brută. În filmul lui Cosmin Zaharia, dialogurile sună prea strident, cadrele panoramice în mișcare sacadează, iar camera se mișcă într-un mod care pare uneori de amator. Ori, poate acest mod de a filma este voit, pentru a da filmului autenticitate, senzația de cadre luate parcă cu telefonul.
Dincolo de dificultățile tehnice, specifice unui lungmetraj cu buget redus, Insula Muzicii este un film de atmosferă reușit. Poate să placă, ori poate să displacă profund, dar atmosfera încărcată, dură, dureroasă, se transmite perfect în sală și durează și după ce filmul se încheie, ca un smog londonez.
Nu putem compara această producție independentă cu una a studiourilor Marvel sau Warner Bros, care beneficiază de fonduri enorme și de mii de profesioniști implicați în producție, dar, dacă ne setăm corect așteptările, Insula Muzicii nu dezamăgește, ci ne oferă, cinematografic, o perspectivă originală asupra lumii contemporane. Filmul poate fi urmărit, în aceste zile, în cinematografele din Cluj, unde se bate, cot la cot, cu marile producții, pentru grațiile spectatorilor.