Editorial

În stare de criză, de 32 de ani

Criză politică. O alăturare nefericită de cuvinte care nu mai sperie pe nimeni. „Căutăm soluții”. De 32 de ani, avem probleme la soluții. „Este cea mai bună soluție, în momentul de față”. Este imorală, este un anus contra politicii, dar nu avem nimic mai bun, la ora actuală. Înghițiți. Un cetățean docil înghite, nu scuipă.

Trăim de pe-o criză pe alta. O zi a cârtiței bete. Suntem în criză politică de 32 de ani, iar ăștia cred că ne mai surprind cu ceva. Stați liniștiți, păpușeilor, ne-am obișnuit. Starea de urgență a fost fix-pix pe lângă starea de criză politică. Avem ficații antrenați.

Criza politică are la bază criza de personal.

E ca la fotbal. Nu te poți aștepta la o nouă „generație de aur”, dacă baza de selecție sunt niște cluburi căpușate care nu investesc în centre de copii și juniori. De unde să se nască viitorul Hagi? Dintre desculții ăștia? La fel și în politică. N-ai cum să ai politicieni de top, dacă baza de selecție e poporul român. Că dintre noi sunt politicienii ăștia, n-au picat din cer. Oricât ne-am amăgi că suntem cei mai cei de pe planetă, adevărul e că, în 32 de ani, am fost în stare să zămislim doar clasa asta politică. Sunt ai noștri, sunt oglinda noastră, ăștia suntem.

Criza de personal își trage sevele din criza educațională. În loc de „o țară ca afară”, ar trebuie să ne dorim „un popor ca afară”. Țările sunt doar niște întinderi de pământ, fără oameni. De unde „un popor ca afară”, cu 31 de ministri ai Educației în 32 de ani? Pare că postul de ministru al Educației e atribuit la mișto. „Pe cine fraierim să ia Educația?” Și trage unu’ paiul scurt și mai bate un cui în sicriul educațional.

În 32 de ani, Educația nu a fost o problemă de interes național. (Ne)educația a fost o problemă de interes personal al politicienilor. „Dacă știu prea multe, încep să-și pună întrebări”.

Suntem în stare de criză educațională de 32 de ani, iar asta generat o criză identitară.

Cine suntem? Cei mai deștepți. Suntem cei mai proști deștepți din curtea lumii.

Cine suntem? Cei mai curajoși. Suntem cei mai curajoși dintre lași.

Cine suntem? Cei mai harnici. Cei mai harnici leneși.

Cine suntem? Cei mai descurcăreți. Suntem atât de descurcăreți, încât sloganul național e „merge și-așa”.

Cine suntem? Cei mai cei. Doar că restul lumii se pare că nu înțelege asta. Niște hateri.

Criza identitară a dus la o criză morală. Moralitatea e doar o dotare opțională în România, ca la mașini. „Vă pun și puțină moralitate?” „Nu, că m-am lăsat”. Uitați-vă la reperele „morale” din societate. Tupeu, prostie, manele, mici și Moet. Pentru mulți concetățeni, Gigi Becali e cel mai tare român în viață.

Uitați-vă la modelele tinerilor. „Influenceri” de carton. Ce așteptări să ai de la un popor care-și schimbă reperele morale precum chiloții?

Suntem în stare de criză demografică, pentru că milioane de români n-au mai vrut să trăiască în stare de criză și au ales stabilitatea străinătății civilizate.

Suntem în stare de criză demografică, pentru că milioane de români aleg să nu mai procreeze într-o țară ce trece printr-o continuă criză economică.

Suntem în stare de criză demografică, pentru că ne omoară criza sanitară.

De 32 de ani, în criză sanitară. De 32 de ani, în criză. Nu-i de mirare că suntem atât de crizați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *