Poate că am mai spus povestea aceasta…
… de fiecare dată când ajung la Voronet, sunt fermecat de pictura Judecății de Apoi. Voronețului i se spune, pe bună dreptate, Capela Sixtină a Răsăritului. În josul picturii, Sfinții Petru și Pavel deschid Poarta Raiului ținându-se de mână. Maica Gabriela, stareța mânăstirii, mi-a spus, acum 20 de ani, că pictorii moldoveni au vrut astfel să exprime părerea de rău a ortodocșilor moldoveni față de schisma creștinismului.
Și știm cine este Sfântul Petru pentru catolici, mai știm și ce reprezintă și Sfântul Pavel pentru ortodocși!
Mă urmărește această explicație de atunci. Este interpretarea Dânsei, dar este plauzibilă… Pentru că pictorii moldoveni nu erau niște simpli zugravi!
Gândiți-vă doar că pictura exterioară de la Voroneț a rezistat excepțional climei deloc blânde din Bucovina timp de 500 de ani. În același timp, “Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci – poate cea mai luminată minte a tuturor timpurilor, deși pictată tot în frescă, dar in interior, era grav deteriorată până acum câțiva ani… Și este doar o constatare, nu sunt un dacopat nebun.
Mâine, când vine Papa Francisc în România, mi-aș dori să existe spiritul interpretării picturii de la Voroneț. Mi-e teamă însă că niște popi burtoși vor râde în barbă chiar de la vederea papamobilului, un Duster cu un fel de colivie deasupra: „uite-l și pe săraku’ ăsta… până și la Vășcăuți în parohie, popa are Merțan”!